Paraschivoiu si Tiurin Societate Civila Profesionala de Psihologie

  • Home
  • Romania
  • Brasov
  • Paraschivoiu si Tiurin Societate Civila Profesionala de Psihologie

Paraschivoiu si Tiurin Societate Civila Profesionala de Psihologie Specialitatile pentru care oferim servicii sunt practicate de catre psihologi acreditati de Colegiul Psihologilor din Romania.

Sunt situații în care o treaptă pe zi înseamnă mult. Sunt zile în care poți și ai nevoie să urci toată scara. Sunt scări...
17/11/2025

Sunt situații în care o treaptă pe zi înseamnă mult. Sunt zile în care poți și ai nevoie să urci toată scara. Sunt scări mai abrupte și scări mai domoale. Sunt trepte mai înalte și trepte mai scunde.

Urcă și când nu știi cm se face! Urcă și când o faci în genunchi! Urcă și atunci când alții nu o fac! Urcă și cu ochii închiși, doar simte și urcă!

Cu Motivație și Responsabilitate. Important este să nu te oprești niciodată! E scara ta, profită de ea!

Hai Sus!


17/11/2025

Cu ce profesionist este mai potrivit să lucrezi ca victimă a abuzului narcisic?
Informații și criterii de alegere detaliate

*** Acest articol complex a fost inspirat de relatările a 3 persoane cu care lucrez și ai căror psihoterapeuți cu care lucrau înainte, le îndemnau și sfătuiau constant să ierte persoana narcisistă.

🔸 Despre abuzul narcisic

Abuzul narcisic afectează identitatea, atașamentul și capacitatea de a te simți în siguranță în relații, sentimentul identității și valorii de sine, felul în care te raportezi la intimitate, amplifică vocea critică, rușinea, neputința.
Recuperarea victimei abuzului narcisic presupune nu doar reconstruirea eului, ci și recunoașterea unor răni, poate chiar traume mai vechi, din relațiile timpurii, în care afecțiunea, grija au fost condiționate sau absente.

Toate aceste aspecte nu se pot rezolva doar printr-o temeinică educație teoretică sau în câteva întâlniri cu un profesionist în domeniul psihologiei, este recomandat un proces de psihoterapie.

🔸 De ce psihoterapie?

În urma unui proces psihoterapeutic de durată, persoana care îl urmează își recuperează identitatea, stima de sine și granițele psihice, înțelege dinamicile relaționale care au făcut-o vulnerabilă, elaborează trauma lăsată de relația abuzivă și, eventual, de altele anterioare, învață să stabilească relații sigure și sănătoase.

Psihoterapia este un proces care cere timp, relație, încredere și profunzime.
Ea presupune lucrul cu emoțiile reprimate și cu mecanismele de apărare care mențin suferința.

Relația terapeutică care se stabilește între cele două persoane devine instrumentul vindecării. Să fii auzit, văzut, înțeles, mai ales pentru victima unui abuz narcisic este parte din reîntoarcerea la sine și la realitate.
În același timp, pentru victima abuzului narcisic poate fi de neimaginat să acorde încredere și să se implice într-o relație după ce a trăit-o pe cea narcisică.

Relația terapeutică, însă, e nevoie să fie cu un profesionist care înțelege bine fenomenul narcisismului.
Trei dintre persoanele cu care lucrez mi-au spus că psihoterapeuții cu care au lucrat înainte le îndemnau și sfătuiau constant să ierte persoana narcisistă!
Aceasta nu este psihoterapie!
A cere unei persoane care a trecut prin abuz narcisic să ierte abuzatorul înseamnă invalidarea și negarea realității acesteia, adică gaslighting!!
Iertarea este sau nu o consecință a procesului terapeutic!
Revin într-un articol viitor despre abordări potrivite ale unui psihoterapeut într-o astfel de terapie!

🔸 Pregătirea profesională și practică, abilități și calități

Important în alegerea pe care o faci este să ai în vedere pregătirea teoretică și practică a persoanei!

Ceea ce te va ajuta, vor ajuta vor fi capacitatea reală a profesionistului de a înțelege mecanismele abuzului, de a recunoaște dinamica narcisistă și de te a susține emoțional și psihologic în procesul de recuperare.

Două aspect sunt foarte importante în privința persoanei cu care alegi să lucrezi:

- Să aibă pregătire teoretică în psihoterapie, chiar dacă este psiholog clinician sau nu a absolvit facultatea de psihologie, dar a parcurs o școală de formare în psihoterapie
ȘI
- Să fii trecut prin propriul proces de psihoterapie (nu e nevoie să îl fi încheiat, iar dacă e o psihoterapie psihodinamică, ce presupune lungă durată, cu atăt mai bine).

Ideal este să fie un psihoterapeut (cine a parcurs drumul pregătirii profesionale, descris mai jos). Dacă specializarea îi este într-o psihoterapie mai profundă și are și o analiză personală mai lungă, este cu atât mai bine!

Dacă persoana are și experiența unei relații narcisiste, este un plus pentru că știe exact ce presupune un astfel de abuz.

Simpla absolvire a facultății de psihologie și terminarea unui master, oricât de grele sunt, nu oferă competența necesară de a susține psihologic și emoțional în cadrul unui proces prihoterapeutic victima unui abuz narcisic.

🔸E important ca specialistul cu care lucrezi să fii trecut prin propriul proces psihoterapeutic?

E un aspect despre care nu se vorbește deloc în spațiul media.

Spun DA, fără niciun echivoc și indiferent de tipul abuzului!!

A trece prin propriul proces de vindecare nu pentru a împlini niște cerințe legale în demersul de a deveni psihoterapeut, ci cu motivația de a te cunoaște și înțelege, de a face schimbări la tine, este, îndrăznesc să afirm, cel mai important demers al unei persoane care oferă sprijin psihologic și emoțional.

De ce?

Psihoterapia personală nu este un simplu exercițiu de autocunoaștere, ci un proces de confruntare cu propriile umbre, mecanisme de apărare, vulnerabilități și conflicte interne. Atunci când te cunoști pe tine, când ai rezolvat conflicte interioare, ai „vindecat” răni traumatice, ai trecut prin hăurile cele mai dureroase și necunoscute, riscul „să fii agățat” , să fii provocat de intensitatea emoțiilor persoanei din fața ta, a victimei sau de emoțiile în sine — furie, rușine, ambivalență, vinovăție este foarte mic.

Un specialist care a făcut o analiză personală solidă are un aparat psihic mai elastic. Poate tolera suferința celuilalt fără să se apere de ea, poate recunoaște când un sentiment din terapie îi aparține lui sau celui din fața sa și poate menține un spațiu sigur, necontaminat de propriile proiecții.

În absența acestui proces interior, persoana cu care lucrezi riscă să reacționeze inconștient la materialul celui din fața ei, să îl judece, să îl salveze așa cm vrea ea nu cm are individul nevoie, să îl respingă sau să îl folosească inconștient pentru propriile nevoi psihice nerezolvate.

Mai ales în lucrul cu trauma narcisică, unde confuziile de identitate și transferul afectiv sunt intense, este vital ca cel cu care lucrezi să fi traversat propriile zone de vulnerabilitate narcisică. Doar așa profesionistul poate rămâne empatic fără a se pierde, poate oferi conținere emoțională și psihică fără a domina, poate recunoaște, dincolo de cuvinte, logica profundă a durerii.

Analiza personală temeinică este ceea ce face diferența între un specialist instruit și un terapeut cu adevărat capabil să te însoțească în adâncime.

Atenție, mă refer la un proces personal de psihoterapie, nu de cunoaștere de sine prin orice alte metodă! Vraci, tetha healing, terapii cu îngeri sau îmbrățișatul cailor, etc.

Nu devalorizez și minimizez nicio altă formă de cunoaștere de sine, unele pot fi complementare, dar când vorbim de recuperarea în urma abuzului narcisic realitatea este complexă și diferită (am explicat mai sus de ce)!

🔸E important ca specialistul cu care lucrezi să fi trecut printr-o experiență narcisică?

Indiferent de titlul academic pe care îl are specialistul în sănătate mintală cu care lucrezi, să fii trecut personal printr-o experiență cu o persoană narcisică ajută enorm în lucrul cu victímele abuzului narcisic.

Nu pentru validare biografică, ci tocmai pentru ceea ce face specific acest abuz (am scris la începutul articolului), pentru profunzimea înțelegerii emoționale și psihice pe care o astfel de experiență o presupune.

Abuzul narcisic este un fenomen subtil, care se joacă la granița dintre real și iluzie, mai dificil de înțeles doar din teorie.

Un profesionist care a trăit, procesat și integrat o relație cu o persoană narcisică recunoaște nuanțele invizibile ale abuzului — microgesturile de manipulare, momentele de confuzie, golul interior, dependența emoțională mascată în „iubire”, ciclurile de idealizare și devalorizare, sentimentul pierderii de sine și tot ce implica acest abuz.

Să fii trait această experiență îl face să fie mai empatic, mai prezent. În loc să reducă experiența victimei la etichete („relație toxică”, „partener dificil”), va înțelege natura traumatizantă a legăturii și impactul ei asupra identității, stimei de sine și percepției realității.

🔸E important ca persoana cu care lucrezi să aibă experiență de viață?

Poate ți se pare un aspect de neglijat, dar experiența de viață a specialistului cu care lucrezi, ca experiența oricărui profesionist indifernt de domeniu, are un rol foarte important.

Ea oferă o înțelegere și o perspectivă complexă asupra dinamicii relaționale și a traumei, permițând specialistului să empatizeze autentic și să intervină cu o înțelegere mai profundă a efectelor abuzului.

Când experiența de viață se combină cu o analiză personală temeinică și cunoștințe solide despre psihoterapie, se conturează o bază sigură și eficientă pentru sprijinul victimei.

🔸Dacă psihologul clinician/psihiatrul/consilierul/coach-ul a făcut psihoterapie personală și o școală de formare de psihoterapie – dar nu a finalizat demersurile de înscriere ca și psihoterapeut – poate fi o persoana potrivită să te susțină și ghideze pe acest drum al recuperării de sine și al „vindecării”?

În principiu, da, dar depinde de situația concretă!

Ceea ce contează pentru tine este ca persoana să fie onestă în ce privește pregătirea sa teoretică și propria analiză personală, experiența sa, să nu te inducă în eroare!

Dacă persoana a urmat cursurile unei școli de formare în psihoterapie, a parcurs propriul proces de psihoterapie, merge în supervizare pentru cazurile în lucru și a trecut printr-o relație narcisică, are toate premisele de a fi competentă în a te susține în acest proces al recuperării după abuz.

În ceea ce mă privește spun asta cu toată responsabilitatea, cu atât mai mult cu cât analiza personală mi-am început-o din dorința autentică de a mă cunoaște și nu pentru a mă conforma cerințelor legii, sunt la a doua școală de formare în psihoterapie și merg constant în supervizări.

În procesul tău de recuperare, ai nevoie de ca persoana cu care lucrezi să înțeleagă naura rigidă și neschimbătoare a personalităților narcisice, dar și disonanța cognitivă, legătura traumatică, manipularea subtilă și doliul pe care e nevoie să îl faci în procesul de recuperare. Iar aceste abilități nu ți le dă facultatea de psihologie, ci se dobândesc practicând.

Cere informații despre pregătirea lui, află dacă este psihoterapeut și ce fel de psihoterapie practică, dacă nu este psihoterapeut dacă a parcurs o școală de formare în psihoterapie și dacă a trecut prin analiza personală și cât a durat?

Nu te jena să întrebi, e vorba că îți pui intimitatea în „mâinile” unei persoane pe care n-o cunoști și vrei ce e mai bun pentru tine!

Detaliez în continuare ce presupune fiecare profesie din domeniul psihologiei, din punct de vedere al competenței și pregătirii, pentru a-ți forma o imagine clară:

🔹Ce face un psiholog clinician?

Cine a absolvit o facultate de profil și un master, fiind înscris și în Colegiului Psihologilor, se numește psiholog clinician.

Psihologul clinician evaluează psihologic - face teste, interviuri clinice, de observație etc., pune diagnostic psihologic - identifică tulburări emoționale, de personalitate, comportamentale sau cognitive, elaborează rapoarte și fișe de evaluare pentru spitale, instanțe, școli, companii etc., oferă consiliere psihologică de scurtă durată, dar nu realizează psihoterapie, adică un demers terapeutic aprofundat, cu intervenție asupra structurilor profunde ale personalității.

În pregătirea sa de bază, obligatorie, el nu are nu are competențe în psihoterapie. Însă, este posibil, să aibă experiența propriei psihoterapii, analize personale și asta este un plus, dar nu suficient pentru a însoți o victima a abuzului narcisic în procesul de recuperare, îi lipsește cel puțin experiența teoretică (vei vedea mai jos că un psihoterapeut are o pregătire teoretică specială).

Am văzut mulți psihologi clinicieni care își oferă sprijinul victimelor abuzului narcisic, iar ei nu sunt pregătiți pentru așa ceva!

🔹Ce face un psihoterapeut?

Psihoterapeutul poate fi absolvent și al altor facultăți înafară de cea de psihologie – asistență social, teologie, spre exemplu, care a urmat o formare completă în psihoterapie într-o școală acreditată de Colegiul psihologilor – de obicei durata lor este de 3-4 ani plus are psihoterapia personală – este obligatorie în toate școlile de formare câteva sute de ore de terapie personală și a făcut numărul minim de ore de supervizare (sau perioada minimă, unele școli cer 2 ani) cerut de lege cu profesioniști cu experiență (în supervizare se dicută cazuri pe care le are în lucru și primește opinia unui profesionist cu experiență despre modul de lucru).

Toate aceste condiții sunt cumulative pentru dobândirea atestatului de psihoterapeut.

După finalizarea formării și supervizării, obține atestatul de liberă practică în psihoterapie.

Orice psihoterapeut este membru al Colegiului Psihologilor.

Psihoterapeutul nu pune diagnostic medical, el însoțește persoana într-un proces de vindecare și schimbare emoțională și psihologică.

Un psihoterapeut lucrează în profunzime cu psihicul prin procese de conștientizare, elaborare emoțională și restructurare internă urmărind transformarea modului de a simți, gândi și relaționa, poate trata - nu medicamentos, ci prin psihoterapie - tulburări emoționale, de personalitate, traume, anxietate, depresie, dependențe, dificultăți relaționale etc.

Psihoterapeuții sunt de diverse orientări psihoterapeutice: psihodinamică, cognitiv-comportamentală, sistemică, umanistă, existențială etc.

Ca o concluzie a celor expuse până aici, psihologul clinician te ajută să înțelegi ce ți s-a întâmplat, psihoterapeutul te ajută să te vindeci de ce ți s-a întâmplat.

🔹Ce face un psihiatru?

Este un medic specializat în diagnosticarea, tratarea și prevenirea tulburărilor mintale, emoționale și de comportament. Spre deosebire de psiholog sau psihoterapeut, psihiatrul are studii medicale - a terminat facultatea de medicină și apoi specializarea în psihiatrie.

Psihiatrul evaluează starea psihologică - consultă pacientul (ascultă simptomele - anxietate, depresie, insomnie, halucinații, etc.), face interviuri clinice și teste pentru a înțelege dacă este vorba de o tulburare psihică (depresie majoră, tulburare bipolară, schizofrenie, anxietate generalizată, etc.), poate solicita analize medicale, pentru a exclude cauze biologice (hormonale, neurologice, metabolice).

Psihiatrul este singurul specialist în sănătate mintală care poate prescrie medicamente psihotrope (antidepresive, anxiolitice, antipsihotice).

Psihiatrul poate colabora cu psihologul, psihoterapeutul.

Psihiatrul poate face psihoterapie?

Doar dacă are pregătire teoretică în acest sens, adică dacă a absolvit una din școlile de formare în psihoterapie de care am menționat mai sus.

La absolvirea unei școli de formare în psihoterapie, psihiatrul devine psihiatru (și) psihoterapeut, nu implicit și psiholog.

În lipsa unei formări în psihoterapie, psihiatrul nu are pregătirea teoretică specială pentru a face psihoterapie.

🔹Consilierul psihologic

A absolvit o facultate de psihologie și are un master în consiliere psihologică sau într-un domeniu echivalent (ex: consiliere educațională, consiliere în carieră, consiliere pentru dezvoltare personală).

Atestatul său de liberă practică este eliberat de Colegiul Psihologilor.

🔹Ce face consilierul psihologic?

Nu tratează tulburări psihice, ci lucrează cu persoane funcționale, aflate în dificultăți de viață, în impasuri emoționale sau în proces de dezvoltare personală.

Explorează dificultățile clientului, fără interpretări profunde de tip psihanalitic.

Ajută persoana cu care lucrează să își clarifice emoțiile, valorile, obiectivele, să își activeze propriile resurse și să ia decizii mai potrivite.

Poate folosi tehnici din diverse orientări: umanistă, cognitiv-comportamentală, centrată pe soluții, gestalt etc.

Intervenția este scurtă sau medie ca durată (de obicei 8–20 ședințe).

În timp ce consilierea psihologică oferă sprijin și orientare pentru prezentul imediat, psihoterapia înseamnă un proces mai lung de autocunoaștere și vindecare profundă.

🔹Ce face un coach, un consilier pentru dezvoltare personală?

Coachii, consilier pentru dezvoltare personală nu au formare în psihoterapie.
Coachii urmează cursurile unei școli care are elemente și din psihoterapie, iar un consilier în dezvoltare personală urmează cursuri de 3 zile.

Suplimentar, oricare dintre ei poate să urmeze cursurile unei școli de formare în psihoterapie.

🔹Dacă lucrez online, are vreun efect?

Ideal este lucrul față în față. De fapt, ca orice altă experiență pe care o trăiești în persoană, direct, și nu prin intermediul camerei video.

În ce privește psihoterapia, lucrurile sunt mult mai complexe.

Deși nu este același lucru, se lucrează profund și online, fără îndoială!

Lucrul online sau în persoană ar trebui să fie ultimul creiteriu pe lista ta de criterii în alegerea unui specialist!

🔹Cum să alegi un profesionist în marea de oferte?

Dacă e o persoană cu activitate în social media, mergi în postările făcute de-a lungul timpului, vezi ce transmit ele, ce impresie generală îți lasă această persoană? Este interesată să demonstreze excesiv cât de bună este (într-un anume grad, toți care suntem în social media vrem să atragem atenția asupra noastră că de asta suntem acolo) sau informează și educă constant, oferă instrumente celor carea au căutări? Cum răspunde comentariilor care se fac, este sau nu agresivă? Dacă ai o recomandare a unei persoane care a lucrat direct este foarte util.

Dacă are mii de urmăritori pe canalele de social media asta nu îl face bun pentru lucrul terapeutic, de unu la unu. Acesta cere aptitudini speciale, pe care poate să nu le aibă. Una e să scrii texte bune și să faci materiale cu ele și alta e să știi să acorzi suport emoțional și psihologi persoanei din fața ta profesionist și nu ca un prieten, sfătuind-o să ierte sau să mai lase de la ea! Că exact de asta nu are nevoie victima abuzului narcisic, e ca și cm i s-ar nega experiența!

Scrie-i și pune-i niște întrebări care pentru tine sunt relevante. Este dreptul tău să te informezi. Și înainte de a-ți cumpăra o haină, o probezi!

Și chiar dacă părerea ta e una bună în urma „investigațiilor” media făcute sau a recomandării primite, plătește o ședință ca să vă cunoașteți în persoană, atât cât se pot cunoaște două persoane într-o primă interacțiune! Relația terapeutică va fi parte din vindecarea ta, deci e important să vezi cm te simți cu persoana respectivă, chiar dacă lucrul va fi online.

Până la urmă, oricâte informații ai obține despre un om, e important să îți asculți și instinctul! Vezi ce îți spune după primele întâlniri, cm relaționezi cu persoana, te simți înțeles cu adevărat sau te aprobă în ce spui? Pot interveni niște semnale inconștiente care să te atragă sau, din contră, să îți facă persoana respingătoare! Stai de vorbă sincer cu tine!

Sper ca aceste informații să îți ofere un bun suport în căutările și alegerile tale, în procesul recuperării!

Un text de Maria Mazilu - Autor al Codependentaemotionala.ro








11/11/2025

De ce abuzul narcisic este diferit de alte tipuri de abuz

Este o formă particulară de violență psihologică și emoțională, mai greu de identificat și de înțeles decât alte tipuri de abuz. ,

Abuzul narcisic afectează profund nu doar comportamentul sau starea emoțională, ci și structura internă a victimei, destabilizează percepția realității și identitatea acesteia.

Spre deosebire de alte forme de agresiune, care pot fi evidente prin acte de violență fizică sau verbală, abuzul narcisic este subtil, lent și manipulator.
Mai este cunoscut și ca „abuz invizibil”. Oamenii din afara relației pot să nu suspecteze nimic.

🔹 Ce diferențiază abuzul narcisic de alte forme de abuz

🔸 Efectul disociativ și confuz - Atacă percepția și memoria victimei, producând o dezorientare profundă. Persoana narcisistă rescrie fapte, realități, neagă percepția, victima ajungând se îndoiască profund de sine.
Momentele de idealizare a victimei, manifestările de grijă, atenție și afecțiune pentru aceasta alternează cu episoade de depreciere, respingere sau indiferență, ceea ce menține victima într-o așteptare și speranță continue că răul va trece și binele se va repeta.

🔸Menține o formă de atașament distructiv, format din speranță, vinovăție, dependență emoțională și frică - victima trăiește o tensiune permanentă între dorința de a fi iubită și nevoia de a se proteja.

🔸 Distruge sentimentul de sine - Nu provoacă doar o suferință relațională, ci și o dezintegrare a eului. Într-o relație narcisică, ți se erodează încrederea, valorile, intuiția, victima ajunge să nu mai știe cine este fără celălalt. Treptat, se îndoiește tot mai mult de propriile percepții, de valoarea personală și de capacitatea de a evalua realitatea. În timp, apare o pierdere a reperelor interne, o confuzie între ceea ce simte și ceea ce „ar trebui” să simtă, între cine este și cine i s-a spus că este.

🔸 Lasă o identitate „amestecată” cu a abuzatorului - Paradoxal, după despărțire, mulți supraviețuitori simt că nu pot trăi fără persoana care i-a distrus.

🔸Reactivează un tipar vechi de atașament, ceea ce îi consilidează efectele - Abuzul narcisic rareori e „prima” experiență de acest fel. De cele mai multe ori, el reia, la nivel inconștient, relația cu un părinte sau îngrijitor și de aceea, victima nu se poate desprinde din relație nici când este conștinetă că este abuzată și își spune că trebuie să plece.
Este legătura traumatică creată în primii ani de viață, când s-au pus bazele atașamentului, adică al felului în care se formează legăturile cu oamenii și, în care dragostea înseamnă durere, suferință.

Caracteristicile abuzului narcisic sunt interconectate.
Această specificitate a sa face ca cei din afară să nu înțeleagă fie ce se întâmplă, abuzul în sine, fie de ce victima nu poate ieși din relație.
De multe ori victimele vorbesc despre ceea ce trăiesc în relație ca despre situații „pe care nu poți pune degetul”, nu le poți numi, ceea ce mărește confuzia.

Aceste particularități fac ca recuperarea după abuzul narcisic să necesite un lucru complex și profund cu sinele.

Recuperarea - nu îi pot spune vindecare pentru că este un termen inexact - după un abuz narcisic nu se poate face doar prin citit și informare. Ele sunt necesare, pentru că înlătură multă confuzie, dar e nevoie de lucrul cu emoțiile pentru că rana nu este una intelectuală, ci emoțională și relațională.
Informațiile, în lipsa lucrului cu emoțiile și a înțelegerii unor tipare ce determină alegerile, pot ajuta la identificarea comportamentelor specifice abuzului narcisic, însă, în perioada de început a unei relații romantice, când emoțiile preiau conducerea asupra raționalului, persoana poate omite aspecte asupra cărora era informată și constata că a făcut aceeași alegere.

Recuperarea presupune nu doar reconstruirea eului, ci și recunoașterea unor „răni” mai vechi, din relațiile timpurii în care iubirea a fost condiționată sau absentă.

Un text de Maria Mazilu - Autor al Codependenta Emotionala

Copiii - drepturi și responsabilități!
10/11/2025

Copiii - drepturi și responsabilități!

10/11/2025



Lucruri pe care NU le pot controla
10/11/2025

Lucruri pe care NU le pot controla

Victimizarea – un mod subtil de a cere atenție și iubireUnii oameni nu se plâng doar pentru că suferă.Se plâng pentru că...
01/11/2025

Victimizarea – un mod subtil de a cere atenție și iubire

Unii oameni nu se plâng doar pentru că suferă.
Se plâng pentru că, în felul acela, speră să fie văzuți, ascultați, înțeleși.

Victimizarea nu începe din răutate.
Ci dintr-o durere veche: nevoia de atenție, de recunoaștere, de importanță.
Când ani la rând te-ai simțit neauzit, începi să crezi că singurul mod de a primi ceva este prin suferință.

Dar victimizarea se transformă ușor într-o capcană dulce:
te eliberează de responsabilitate și te ține în centru, dar prin dramă.
Și cu cât o repeți mai mult, cu atât devii mai atașat de rolul celui neînțeles.

Am auzit de multe ori cuvinte ca acestea:

„Mi-am sacrificat sufletul pentru cine n-a meritat și acum sufăr în tăcere.”
„Am muncit peste măsură, dar tot eu am fost criticat.”
„Am avut multă răbdare, dar cu oameni care nu au meritat.”
„Mi-e greu să nu mă judec pentru greșelile mele.”

În spatele acestor fraze nu e răutate, ci obosirea unui suflet care a dăruit peste măsură și n-a primit validare.
Dar atunci când rămânem în acest tipar, fără să vrem, ne definim prin durere.
Ne identificăm cu neputința.
Și ajungem să cerem iubirea prin suferință.

Victimizarea nu ne face slabi, dar ne ține dependenți de reacția celorlalți.

Ți s-a întâmplat să simți că, dacă nu ți-ai exprima suferința din nou și din nou, oamenii nu te-ar mai vedea și nu ți-ar mai acorda atenție?

Și atunci apare momentul de cotitură — începutul conștientizării și al acceptării:
„Da, mi s-au întâmplat lucruri nedrepte. Dar acum aleg să nu mai trăiesc prin povestea aceea.”
„Aleg să-mi recunosc durerea, fără s-o transform în identitate.”
„Aleg să-mi iau puterea înapoi, pas cu pas.”

Acolo începe vindecarea.
Nu când uităm trecutul, ci când nu ne mai definim prin el.

Ți s-a întâmplat să te surprinzi repetând aceeași poveste despre ce ți s-a făcut, fără să-ți dai seama că te ții blocat acolo?

Via consilier dezvoltarea personală Florin Pop

"Nu este suficient să ieși din relația toxică; este nevoie și să faci față strategiilor de manipulare cu care persoana t...
01/11/2025

"Nu este suficient să ieși din relația toxică; este nevoie și să faci față strategiilor de manipulare cu care persoana toxică încearcă să revină în viața ta.

Manipulatorul încearcă să te atragă din nou în relație prin tactici de seducție și promisiuni de schimbare. Acest comportament este frecvent întâlnit la persoane cu trăsături narcisice sau manipulatoare, care, după ce victima întrerupe relația, încearcă să revină folosind diverse strategii. Manipulatorul poate părea vulnerabil, arătând că îi pare rău, că are remușcări și promițând schimbarea totală. Această întoarcere în viața victimei are un singur scop: să recâștige controlul asupra ei, nu să repare relația.

Majoritatea manipulatorilor revin la aceleași comportamente toxice odată ce simt că partenerul s-a reconectat emoțional. Până câștigă teren, vor lupta pentru a securiza vulnerabilitatea victimei și a-și face loc din nou în viața ei.

Manipulatorul promite schimbarea, iar victima poate spera că relația va fi diferită. Odată ce se reîntoarce, însă, manipulatorul își reia vechile tipare, de obicei cu o intensitate mai mare, pentru a preveni o viitoare despărțire. Fiecare tactică a manipulatorului este concepută să destabilizeze emoțional victima, să trezească empatia și să încurajeze speranța unei schimbări reale. Poate treci printr-o situație dificilă, iar manipulatorul să se apropie de tine cu foarte multă „empatie” și sprijin – însă, acest sprijin este fals. Vrea doar să găsească un moment potrivit pentru a se infiltra din nou în viața ta.

Astfel, odată intrat, manipulatorul îți va spune că a reflectat asupra greșelilor sale, că a înțeles cu ce a greșit și că acum știe ce contează cu adevărat. „Ești cea mai bună femeie / cel mai bun bărbat pe care l-a întâlnit vreodată, nimeni nu e ca tine.”

Toate aceste declarații sunt menite să creeze iluzia unei transformări autentice, fiind în realitate doar vorbe fără susținere reală. Manipulatorul se poate prezenta ca vulnerabil și fragil, ca o victimă a circumstanțelor. Îți va povesti despre greutățile prin care a trecut fără tine și despre cât de important/ă ești în viața lui, determinând victima să creadă că manipulatorul este cu adevărat rănit și dispus să se schimbe.

În etapa următoare, manipulatorul bombardează victima cu atenție, afecțiune și declarații intense de iubire. Îți va spune că doar el/ea te poate iubi așa cm ai nevoie și că nu a simțit asta pentru altcineva.

Această fază de „bombardare cu iubire” este o resuscitare a momentelor pozitive din relație, folosind amintiri comune pentru a te atrage emoțional înapoi. Manipulatorul promite că de data asta lucrurile vor fi diferite, face planuri de viitor grandioase, cm ar fi căsătoria, mutatul împreună sau chiar copii.

Aceste promisiuni creează iluzia unei vieți perfecte și aduc în joc ideea că este ultima șansă de a fi bine. În realitate, promisiunile sunt superficiale și folosite doar pentru a recâștiga controlul.

Manipulatorul poate încerca să arate mici schimbări temporare pentru a câștiga încrederea victimei. De exemplu, dacă înainte era lipsit de respect, acum se poate comporta impecabil o perioadă. Totuși, aceasta este o falsă schimbare, iar aceste schimbări nu pot fi menținute pe termen lung, deoarece ele nu au la bază o trăire autentică.

Manipulatorul poate susține că plecarea victimei i-a afectat sănătatea și că doar ea îl poate ajuta să fie din nou întreg. Această vinovăție indusă este menită să facă victima să se simtă responsabilă pentru fericirea lui și să-și ignore propria suferință.

Este posibil să dea vina pe alții sau pe circumstanțe pentru comportamentele sale anterioare – familia, mediul de lucru sau stresul l-au determinat să acționeze astfel. Prin această tactică, manipulatorul încearcă să minimalizeze responsabilitatea personală, sperând ca victima să îl vadă ca pe o persoană influențată de factori externi, deci „nevinovată”.

Atunci când victima acceptă să revină, se creează o dependență emoțională tot mai mare față de manipulator. Aceasta este, de fapt, o capcană în care promisiunile sunt doar temporare. În curând, comportamentul abuziv reapare, de obicei cu mai multă intensitate, deoarece manipulatorul simte că puterea asupra victimei este acum consolidată. Repetarea acestui ciclu de despărțire și împăcare erodează stima de sine a victimei și îi afectează profund sănătatea mentală și emoțională.

Pentru a evita căderea în capcana acestei manipulări, este esențial să recunoști aceste tactici și să rămâi ferm/ă în decizia de a te desprinde. Respingerea tentativelor repetate de împăcare și stabilirea unor limite clare sunt pași esențiali pentru a te proteja și a începe un proces de vindecare autentic."

Sursa foto: tumblr

Articol Ana Maria Ducuță

Address

Strada Calea București Nr 76, Ap. 5
Brasov
500363

Opening Hours

Monday 09:00 - 20:00
Tuesday 09:00 - 20:00
Wednesday 09:00 - 20:00
Thursday 09:00 - 20:00
Friday 09:00 - 20:00

Telephone

+40751352363

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Paraschivoiu si Tiurin Societate Civila Profesionala de Psihologie posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Paraschivoiu si Tiurin Societate Civila Profesionala de Psihologie:

Share

Share on Facebook Share on Twitter Share on LinkedIn
Share on Pinterest Share on Reddit Share via Email
Share on WhatsApp Share on Instagram Share on Telegram