17/11/2025
Cu ce profesionist este mai potrivit să lucrezi ca victimă a abuzului narcisic?
Informații și criterii de alegere detaliate
*** Acest articol complex a fost inspirat de relatările a 3 persoane cu care lucrez și ai căror psihoterapeuți cu care lucrau înainte, le îndemnau și sfătuiau constant să ierte persoana narcisistă.
🔸 Despre abuzul narcisic
Abuzul narcisic afectează identitatea, atașamentul și capacitatea de a te simți în siguranță în relații, sentimentul identității și valorii de sine, felul în care te raportezi la intimitate, amplifică vocea critică, rușinea, neputința.
Recuperarea victimei abuzului narcisic presupune nu doar reconstruirea eului, ci și recunoașterea unor răni, poate chiar traume mai vechi, din relațiile timpurii, în care afecțiunea, grija au fost condiționate sau absente.
Toate aceste aspecte nu se pot rezolva doar printr-o temeinică educație teoretică sau în câteva întâlniri cu un profesionist în domeniul psihologiei, este recomandat un proces de psihoterapie.
🔸 De ce psihoterapie?
În urma unui proces psihoterapeutic de durată, persoana care îl urmează își recuperează identitatea, stima de sine și granițele psihice, înțelege dinamicile relaționale care au făcut-o vulnerabilă, elaborează trauma lăsată de relația abuzivă și, eventual, de altele anterioare, învață să stabilească relații sigure și sănătoase.
Psihoterapia este un proces care cere timp, relație, încredere și profunzime.
Ea presupune lucrul cu emoțiile reprimate și cu mecanismele de apărare care mențin suferința.
Relația terapeutică care se stabilește între cele două persoane devine instrumentul vindecării. Să fii auzit, văzut, înțeles, mai ales pentru victima unui abuz narcisic este parte din reîntoarcerea la sine și la realitate.
În același timp, pentru victima abuzului narcisic poate fi de neimaginat să acorde încredere și să se implice într-o relație după ce a trăit-o pe cea narcisică.
Relația terapeutică, însă, e nevoie să fie cu un profesionist care înțelege bine fenomenul narcisismului.
Trei dintre persoanele cu care lucrez mi-au spus că psihoterapeuții cu care au lucrat înainte le îndemnau și sfătuiau constant să ierte persoana narcisistă!
Aceasta nu este psihoterapie!
A cere unei persoane care a trecut prin abuz narcisic să ierte abuzatorul înseamnă invalidarea și negarea realității acesteia, adică gaslighting!!
Iertarea este sau nu o consecință a procesului terapeutic!
Revin într-un articol viitor despre abordări potrivite ale unui psihoterapeut într-o astfel de terapie!
🔸 Pregătirea profesională și practică, abilități și calități
Important în alegerea pe care o faci este să ai în vedere pregătirea teoretică și practică a persoanei!
Ceea ce te va ajuta, vor ajuta vor fi capacitatea reală a profesionistului de a înțelege mecanismele abuzului, de a recunoaște dinamica narcisistă și de te a susține emoțional și psihologic în procesul de recuperare.
Două aspect sunt foarte importante în privința persoanei cu care alegi să lucrezi:
- Să aibă pregătire teoretică în psihoterapie, chiar dacă este psiholog clinician sau nu a absolvit facultatea de psihologie, dar a parcurs o școală de formare în psihoterapie
ȘI
- Să fii trecut prin propriul proces de psihoterapie (nu e nevoie să îl fi încheiat, iar dacă e o psihoterapie psihodinamică, ce presupune lungă durată, cu atăt mai bine).
Ideal este să fie un psihoterapeut (cine a parcurs drumul pregătirii profesionale, descris mai jos). Dacă specializarea îi este într-o psihoterapie mai profundă și are și o analiză personală mai lungă, este cu atât mai bine!
Dacă persoana are și experiența unei relații narcisiste, este un plus pentru că știe exact ce presupune un astfel de abuz.
Simpla absolvire a facultății de psihologie și terminarea unui master, oricât de grele sunt, nu oferă competența necesară de a susține psihologic și emoțional în cadrul unui proces prihoterapeutic victima unui abuz narcisic.
🔸E important ca specialistul cu care lucrezi să fii trecut prin propriul proces psihoterapeutic?
E un aspect despre care nu se vorbește deloc în spațiul media.
Spun DA, fără niciun echivoc și indiferent de tipul abuzului!!
A trece prin propriul proces de vindecare nu pentru a împlini niște cerințe legale în demersul de a deveni psihoterapeut, ci cu motivația de a te cunoaște și înțelege, de a face schimbări la tine, este, îndrăznesc să afirm, cel mai important demers al unei persoane care oferă sprijin psihologic și emoțional.
De ce?
Psihoterapia personală nu este un simplu exercițiu de autocunoaștere, ci un proces de confruntare cu propriile umbre, mecanisme de apărare, vulnerabilități și conflicte interne. Atunci când te cunoști pe tine, când ai rezolvat conflicte interioare, ai „vindecat” răni traumatice, ai trecut prin hăurile cele mai dureroase și necunoscute, riscul „să fii agățat” , să fii provocat de intensitatea emoțiilor persoanei din fața ta, a victimei sau de emoțiile în sine — furie, rușine, ambivalență, vinovăție este foarte mic.
Un specialist care a făcut o analiză personală solidă are un aparat psihic mai elastic. Poate tolera suferința celuilalt fără să se apere de ea, poate recunoaște când un sentiment din terapie îi aparține lui sau celui din fața sa și poate menține un spațiu sigur, necontaminat de propriile proiecții.
În absența acestui proces interior, persoana cu care lucrezi riscă să reacționeze inconștient la materialul celui din fața ei, să îl judece, să îl salveze așa cm vrea ea nu cm are individul nevoie, să îl respingă sau să îl folosească inconștient pentru propriile nevoi psihice nerezolvate.
Mai ales în lucrul cu trauma narcisică, unde confuziile de identitate și transferul afectiv sunt intense, este vital ca cel cu care lucrezi să fi traversat propriile zone de vulnerabilitate narcisică. Doar așa profesionistul poate rămâne empatic fără a se pierde, poate oferi conținere emoțională și psihică fără a domina, poate recunoaște, dincolo de cuvinte, logica profundă a durerii.
Analiza personală temeinică este ceea ce face diferența între un specialist instruit și un terapeut cu adevărat capabil să te însoțească în adâncime.
Atenție, mă refer la un proces personal de psihoterapie, nu de cunoaștere de sine prin orice alte metodă! Vraci, tetha healing, terapii cu îngeri sau îmbrățișatul cailor, etc.
Nu devalorizez și minimizez nicio altă formă de cunoaștere de sine, unele pot fi complementare, dar când vorbim de recuperarea în urma abuzului narcisic realitatea este complexă și diferită (am explicat mai sus de ce)!
🔸E important ca specialistul cu care lucrezi să fi trecut printr-o experiență narcisică?
Indiferent de titlul academic pe care îl are specialistul în sănătate mintală cu care lucrezi, să fii trecut personal printr-o experiență cu o persoană narcisică ajută enorm în lucrul cu victímele abuzului narcisic.
Nu pentru validare biografică, ci tocmai pentru ceea ce face specific acest abuz (am scris la începutul articolului), pentru profunzimea înțelegerii emoționale și psihice pe care o astfel de experiență o presupune.
Abuzul narcisic este un fenomen subtil, care se joacă la granița dintre real și iluzie, mai dificil de înțeles doar din teorie.
Un profesionist care a trăit, procesat și integrat o relație cu o persoană narcisică recunoaște nuanțele invizibile ale abuzului — microgesturile de manipulare, momentele de confuzie, golul interior, dependența emoțională mascată în „iubire”, ciclurile de idealizare și devalorizare, sentimentul pierderii de sine și tot ce implica acest abuz.
Să fii trait această experiență îl face să fie mai empatic, mai prezent. În loc să reducă experiența victimei la etichete („relație toxică”, „partener dificil”), va înțelege natura traumatizantă a legăturii și impactul ei asupra identității, stimei de sine și percepției realității.
🔸E important ca persoana cu care lucrezi să aibă experiență de viață?
Poate ți se pare un aspect de neglijat, dar experiența de viață a specialistului cu care lucrezi, ca experiența oricărui profesionist indifernt de domeniu, are un rol foarte important.
Ea oferă o înțelegere și o perspectivă complexă asupra dinamicii relaționale și a traumei, permițând specialistului să empatizeze autentic și să intervină cu o înțelegere mai profundă a efectelor abuzului.
Când experiența de viață se combină cu o analiză personală temeinică și cunoștințe solide despre psihoterapie, se conturează o bază sigură și eficientă pentru sprijinul victimei.
🔸Dacă psihologul clinician/psihiatrul/consilierul/coach-ul a făcut psihoterapie personală și o școală de formare de psihoterapie – dar nu a finalizat demersurile de înscriere ca și psihoterapeut – poate fi o persoana potrivită să te susțină și ghideze pe acest drum al recuperării de sine și al „vindecării”?
În principiu, da, dar depinde de situația concretă!
Ceea ce contează pentru tine este ca persoana să fie onestă în ce privește pregătirea sa teoretică și propria analiză personală, experiența sa, să nu te inducă în eroare!
Dacă persoana a urmat cursurile unei școli de formare în psihoterapie, a parcurs propriul proces de psihoterapie, merge în supervizare pentru cazurile în lucru și a trecut printr-o relație narcisică, are toate premisele de a fi competentă în a te susține în acest proces al recuperării după abuz.
În ceea ce mă privește spun asta cu toată responsabilitatea, cu atât mai mult cu cât analiza personală mi-am început-o din dorința autentică de a mă cunoaște și nu pentru a mă conforma cerințelor legii, sunt la a doua școală de formare în psihoterapie și merg constant în supervizări.
În procesul tău de recuperare, ai nevoie de ca persoana cu care lucrezi să înțeleagă naura rigidă și neschimbătoare a personalităților narcisice, dar și disonanța cognitivă, legătura traumatică, manipularea subtilă și doliul pe care e nevoie să îl faci în procesul de recuperare. Iar aceste abilități nu ți le dă facultatea de psihologie, ci se dobândesc practicând.
Cere informații despre pregătirea lui, află dacă este psihoterapeut și ce fel de psihoterapie practică, dacă nu este psihoterapeut dacă a parcurs o școală de formare în psihoterapie și dacă a trecut prin analiza personală și cât a durat?
Nu te jena să întrebi, e vorba că îți pui intimitatea în „mâinile” unei persoane pe care n-o cunoști și vrei ce e mai bun pentru tine!
Detaliez în continuare ce presupune fiecare profesie din domeniul psihologiei, din punct de vedere al competenței și pregătirii, pentru a-ți forma o imagine clară:
🔹Ce face un psiholog clinician?
Cine a absolvit o facultate de profil și un master, fiind înscris și în Colegiului Psihologilor, se numește psiholog clinician.
Psihologul clinician evaluează psihologic - face teste, interviuri clinice, de observație etc., pune diagnostic psihologic - identifică tulburări emoționale, de personalitate, comportamentale sau cognitive, elaborează rapoarte și fișe de evaluare pentru spitale, instanțe, școli, companii etc., oferă consiliere psihologică de scurtă durată, dar nu realizează psihoterapie, adică un demers terapeutic aprofundat, cu intervenție asupra structurilor profunde ale personalității.
În pregătirea sa de bază, obligatorie, el nu are nu are competențe în psihoterapie. Însă, este posibil, să aibă experiența propriei psihoterapii, analize personale și asta este un plus, dar nu suficient pentru a însoți o victima a abuzului narcisic în procesul de recuperare, îi lipsește cel puțin experiența teoretică (vei vedea mai jos că un psihoterapeut are o pregătire teoretică specială).
Am văzut mulți psihologi clinicieni care își oferă sprijinul victimelor abuzului narcisic, iar ei nu sunt pregătiți pentru așa ceva!
🔹Ce face un psihoterapeut?
Psihoterapeutul poate fi absolvent și al altor facultăți înafară de cea de psihologie – asistență social, teologie, spre exemplu, care a urmat o formare completă în psihoterapie într-o școală acreditată de Colegiul psihologilor – de obicei durata lor este de 3-4 ani plus are psihoterapia personală – este obligatorie în toate școlile de formare câteva sute de ore de terapie personală și a făcut numărul minim de ore de supervizare (sau perioada minimă, unele școli cer 2 ani) cerut de lege cu profesioniști cu experiență (în supervizare se dicută cazuri pe care le are în lucru și primește opinia unui profesionist cu experiență despre modul de lucru).
Toate aceste condiții sunt cumulative pentru dobândirea atestatului de psihoterapeut.
După finalizarea formării și supervizării, obține atestatul de liberă practică în psihoterapie.
Orice psihoterapeut este membru al Colegiului Psihologilor.
Psihoterapeutul nu pune diagnostic medical, el însoțește persoana într-un proces de vindecare și schimbare emoțională și psihologică.
Un psihoterapeut lucrează în profunzime cu psihicul prin procese de conștientizare, elaborare emoțională și restructurare internă urmărind transformarea modului de a simți, gândi și relaționa, poate trata - nu medicamentos, ci prin psihoterapie - tulburări emoționale, de personalitate, traume, anxietate, depresie, dependențe, dificultăți relaționale etc.
Psihoterapeuții sunt de diverse orientări psihoterapeutice: psihodinamică, cognitiv-comportamentală, sistemică, umanistă, existențială etc.
Ca o concluzie a celor expuse până aici, psihologul clinician te ajută să înțelegi ce ți s-a întâmplat, psihoterapeutul te ajută să te vindeci de ce ți s-a întâmplat.
🔹Ce face un psihiatru?
Este un medic specializat în diagnosticarea, tratarea și prevenirea tulburărilor mintale, emoționale și de comportament. Spre deosebire de psiholog sau psihoterapeut, psihiatrul are studii medicale - a terminat facultatea de medicină și apoi specializarea în psihiatrie.
Psihiatrul evaluează starea psihologică - consultă pacientul (ascultă simptomele - anxietate, depresie, insomnie, halucinații, etc.), face interviuri clinice și teste pentru a înțelege dacă este vorba de o tulburare psihică (depresie majoră, tulburare bipolară, schizofrenie, anxietate generalizată, etc.), poate solicita analize medicale, pentru a exclude cauze biologice (hormonale, neurologice, metabolice).
Psihiatrul este singurul specialist în sănătate mintală care poate prescrie medicamente psihotrope (antidepresive, anxiolitice, antipsihotice).
Psihiatrul poate colabora cu psihologul, psihoterapeutul.
Psihiatrul poate face psihoterapie?
Doar dacă are pregătire teoretică în acest sens, adică dacă a absolvit una din școlile de formare în psihoterapie de care am menționat mai sus.
La absolvirea unei școli de formare în psihoterapie, psihiatrul devine psihiatru (și) psihoterapeut, nu implicit și psiholog.
În lipsa unei formări în psihoterapie, psihiatrul nu are pregătirea teoretică specială pentru a face psihoterapie.
🔹Consilierul psihologic
A absolvit o facultate de psihologie și are un master în consiliere psihologică sau într-un domeniu echivalent (ex: consiliere educațională, consiliere în carieră, consiliere pentru dezvoltare personală).
Atestatul său de liberă practică este eliberat de Colegiul Psihologilor.
🔹Ce face consilierul psihologic?
Nu tratează tulburări psihice, ci lucrează cu persoane funcționale, aflate în dificultăți de viață, în impasuri emoționale sau în proces de dezvoltare personală.
Explorează dificultățile clientului, fără interpretări profunde de tip psihanalitic.
Ajută persoana cu care lucrează să își clarifice emoțiile, valorile, obiectivele, să își activeze propriile resurse și să ia decizii mai potrivite.
Poate folosi tehnici din diverse orientări: umanistă, cognitiv-comportamentală, centrată pe soluții, gestalt etc.
Intervenția este scurtă sau medie ca durată (de obicei 8–20 ședințe).
În timp ce consilierea psihologică oferă sprijin și orientare pentru prezentul imediat, psihoterapia înseamnă un proces mai lung de autocunoaștere și vindecare profundă.
🔹Ce face un coach, un consilier pentru dezvoltare personală?
Coachii, consilier pentru dezvoltare personală nu au formare în psihoterapie.
Coachii urmează cursurile unei școli care are elemente și din psihoterapie, iar un consilier în dezvoltare personală urmează cursuri de 3 zile.
Suplimentar, oricare dintre ei poate să urmeze cursurile unei școli de formare în psihoterapie.
🔹Dacă lucrez online, are vreun efect?
Ideal este lucrul față în față. De fapt, ca orice altă experiență pe care o trăiești în persoană, direct, și nu prin intermediul camerei video.
În ce privește psihoterapia, lucrurile sunt mult mai complexe.
Deși nu este același lucru, se lucrează profund și online, fără îndoială!
Lucrul online sau în persoană ar trebui să fie ultimul creiteriu pe lista ta de criterii în alegerea unui specialist!
🔹Cum să alegi un profesionist în marea de oferte?
Dacă e o persoană cu activitate în social media, mergi în postările făcute de-a lungul timpului, vezi ce transmit ele, ce impresie generală îți lasă această persoană? Este interesată să demonstreze excesiv cât de bună este (într-un anume grad, toți care suntem în social media vrem să atragem atenția asupra noastră că de asta suntem acolo) sau informează și educă constant, oferă instrumente celor carea au căutări? Cum răspunde comentariilor care se fac, este sau nu agresivă? Dacă ai o recomandare a unei persoane care a lucrat direct este foarte util.
Dacă are mii de urmăritori pe canalele de social media asta nu îl face bun pentru lucrul terapeutic, de unu la unu. Acesta cere aptitudini speciale, pe care poate să nu le aibă. Una e să scrii texte bune și să faci materiale cu ele și alta e să știi să acorzi suport emoțional și psihologi persoanei din fața ta profesionist și nu ca un prieten, sfătuind-o să ierte sau să mai lase de la ea! Că exact de asta nu are nevoie victima abuzului narcisic, e ca și cm i s-ar nega experiența!
Scrie-i și pune-i niște întrebări care pentru tine sunt relevante. Este dreptul tău să te informezi. Și înainte de a-ți cumpăra o haină, o probezi!
Și chiar dacă părerea ta e una bună în urma „investigațiilor” media făcute sau a recomandării primite, plătește o ședință ca să vă cunoașteți în persoană, atât cât se pot cunoaște două persoane într-o primă interacțiune! Relația terapeutică va fi parte din vindecarea ta, deci e important să vezi cm te simți cu persoana respectivă, chiar dacă lucrul va fi online.
Până la urmă, oricâte informații ai obține despre un om, e important să îți asculți și instinctul! Vezi ce îți spune după primele întâlniri, cm relaționezi cu persoana, te simți înțeles cu adevărat sau te aprobă în ce spui? Pot interveni niște semnale inconștiente care să te atragă sau, din contră, să îți facă persoana respingătoare! Stai de vorbă sincer cu tine!
Sper ca aceste informații să îți ofere un bun suport în căutările și alegerile tale, în procesul recuperării!
Un text de Maria Mazilu - Autor al Codependentaemotionala.ro
