IoanA prin lume

07/03/2026

Trăim într-o lume în care minciuna nu mai șoptește. Minciuna vorbește tare. Se transmite în direct. Are lumini, titluri mari și mii de distribuiri.

Mass-media nu mai este doar o oglindă a lumii. Uneori pare o fabrică de frici. De ură. De confuzie.

În fiecare zi ni se spune de cine să ne temem, pe cine să judecăm, pe cine să urâm. Iar încet, fără să ne dăm seama, inimile noastre devin mai reci.

Omul modern știe totul despre războaie, crize, scandaluri și catastrofe. Dar știe tot mai puțin despre liniște.
Despre adevăr. Despre iubire.

Trăim conectați cu toată planeta, dar tot mai deconectați unii de alții.

Oamenii nu mai au curajul să fie vulnerabili.
Nu mai au curajul să spună „te iubesc” fără să se teamă că vor fi răniți.
Nu mai au curajul să creadă în bine fără să fie ironizați.

Frica a devenit limbajul epocii noastre.

Și poate cea mai mare tragedie nu este că lumea s-a schimbat, este ca oamenii au început să creadă că nu mai merită să lupte , pentru lumină, pentru iubire, pentru pace si pentru suflet.

Se confunda tot, se amesteca sexul cu iubirea, independenta cu abandonul, nebunia cu viziunea, se confunda drumul cu poteca si toate din lasitate, necredinta si confort.
Iertarea de sine, iubirea de sine, in limbajul meu nu semnifica lepadarea de credința înseamnă sens, respect pentru aproape, inseamna sa îngropi ura, sa nu urasti, sa nu jignesti, sa nu tradezi si sa l vinzi pe aproape.

Inseamna sa taci, sa iti vezi de poteca ta sa inchizi ochi la tot ce nu iti place dar sa nu l vinzi pe aproape.

Daca nu te poti bucura pentru aproapele tau, asigura te măcar sa nu l ingopi pentru ca atunci umbra devii si ca una te vei stinge.

Iubirea este limbajul, calea, adevarul si sensul.

Inchide ochii, gura si intoarce capul la ce nu iti place, nu sapa groapa nimanui, caci la a ta nici martori nu vei avea.

Postul Patelului 2026, un post in care razboiul , minciuna, neiertarea si frica dau impresia omului ca nu poate si ca a se resemna in frica este singura cale.

Teme care pentru unii fac sens…in era in care te incapatanezi sa iubesti omul si extraordinarul din el.
Eu vreau si pot sa vad frumosul din fiecare om, tu?

22/08/2025

Femeia este Divinul care arde , este forța care cedează caldura focului celui ce știe sa l aprindă.

Femeia poate orice si peste daca vrea si ca sa vrea e necesar sa împletești in ea toate elementele naturii : Focul care sa o escaladeze, apa care sa o potolească de sete, vântul care sa o mângâie si siguranța pământului pe care sa calce.

Femeia nu renunta, ea stie inainte sa afle, ea poate fi si mama si razboinic , ea poate sluji pana la moarte sau iti poate croi drumul spre moartea orgoliului.

De atunci si pana azi fragilitatea ei este forta, tacerea arma, rugaciunea rezolvare, zambetul elixir si trupul portal.

Poate orice femeia si peste daca nu simte frivola competiție , greutatea nemulțumirii si otrava lipsei de recunoștința.

Femeia se cucerește mergând pe vârfuri pe puntea dintre minte si suflet, caci ea de acolo te poarta prin intuiție pe cărări ale misticului caracteristic doar ei si…. Celor ce au văzut cu ochii minții Dumnezeirea.

Femeia este dezechilibrata ca nu mai are rol, nu mai stie cine e, pentru ca de sute de ani a trebuie doar sa accepte cand i se a spus cine trebuie sa fie.

Patriarhatul e pe duca…., din pacate.
Trăim era in care din adormire se ridica Creatia si pana se reaseaza sa priveasca spre Cer femeia va cauta dezorientata Dumnezeirea din care este creata.

Puterea femeii sta in simtirea de mai sus de simturi si asta se aseaza vertical doar prin iubirea impartasita.

…..Traim timpuri cel putin extraordinare.

21/08/2025

21/06/2025

Toata lumea face ceva, cumva!

Fiecare cat poate, cm poate si asta este cert!

Stateam si priveam azi pe strada la oameni, mai au putin copii si intra cu capul in stalp cand merg din cauza telefonului.

Adulții stau la masa si fiecare da scroll pe telefon ridicând din când in când ochii la interlocutor.

Asta e, asa e in 2025.

Degeaba toate cursurile, scolile ca daca omul nu vrea nu isi face un bine.

Mananca tot cat vrea, prost, nesanatos, bea tot ce vrea, ca asa e omul vrea mult cu orice pret.

Eu vreau sa rad mult, sa ma las si de fumat si sa tin cat mai des posturi cu apa, eu vreau cat mai mult sport si timp sa traiesc.

Vreau sa cunosc cat mai multi oameni, cat mai multe tari si de o veni apocalipsa sa ma prinda cu bagajul plin de amintiri sa am ce lua in suflet dincolo.

Eu vreau sa rad, sa muncesc sa reușesc si când nu reușesc sa mai încerc odată.

Vreau sa trăiesc asa cm scriu, o eterna visătoare care in fiecare azi așteaptă o lume mai buna.

Eu vreau sa nu las varsta sa mi schimbe stilul, eu vreau sa nu las frica sa si arate coltii.

As vrea sa fiu vie pana mor.

Nimeni nu asculta de nimeni fiecare isi iubeste viata ca pe sine!

Sa vina ce e de venit, fiecare are rost sub Cer si fiecare Cer ordinea lui.

Nu ma intereseaza guvernul, nu ma intereseaza taxele.

Nu pentru ca nu le platesc ci pentru ca vreau sa platesc sanatosa si nu bolnava.

De ce m am nascut acum o sa aflu altadata dar pana aflu ma bucur cat pot, cm pot.

Asa sunt eu, iubesc omul si extraordinarul din el chiar si cand pare imposibil.

V ati gandit cm traiti si cm ati vrea?

Daca diferenta e mare schimbati ceva : Casa, masa, omul,tara, sau doar un gand, dar nu va multumiti cu existenta doar, unpleri va vietile cu iubire, zambeste, natura, sanatate, umpleti va inimile!

20/06/2025

https://youtu.be/KIWfyxTDK74?si=5n2XrH1ymG4wV7Pc
Am postat in articol despre el.

✝ Daca vă plac melodiile abonați-vă pentru a afla primii noutățile muzicale ▶️ ✨👍🏼🔴 Subscribe ➠ https://www.youtube.com/channel/UC0Tz7h_Zyl3IxZ6c0pfibkA ...

20/06/2025

Onest…, eu pare ca daca mai citesc putin ajung sa numai inteleg nimic din nimic.

Voua nu vi se pare?

Oameni buni, eram misto inainte, eram veseli, ne salutam pe strada,noi copiii nu aveam stresuri, depresii, mancam 90%din fructe nespalate din copac direct, painea era hrana principala si cel mai des mancata prin vecini.

Imi aduc aminte mama si bunica ca niciodata nu ma prindeau la masa singura, eu aduceam vecinele :))

M am nascut in ‘85 am prins o copilarie misto, cu papusi si sotron.

Toate ne visam printese, doctorite si ma jucam cu sora mea prin casa tarand la propriu niste paturi pe umeri care ne erau ‘mantiile’ de regine.

Nu stiu ce a patit umanitatea de se uraste in halul asta?

M am uitat azi la spectacolul Georgianei Lobont pe care l a susținut la Cluj arena in Postul Paștelui si efectiv am plans.

M am reconectat la frumos, la emotie si mi am promis ca la urmatorul sunt in sala.

Imi era dor de atata frumos, iar ce a facut ea acolo este divin… pentru mine cel putin.

Imi este dor de frumos la scara larga, imi este dor de oamenii fericiti care Erau odata pretutindeni.

In fiecare zi imi tin alaturi constiinta plecari din trup ca sa nu uit sa multumesc pentru fiecare clipa si totusi nu rad cat as vrea, nu simt cat as vrea, nu iubesc cat as vrea, pentru ca eu simt ca viata este doar iubire , iar in jur , pe strada daca te uiti omul pare ca si a uitat stralucirea si blamat doar exista condus din umbra, manat de frica existentiala.

Nu stiu voi, dar mie azi imi e tare doar de copilarie, de copii, de vecini, de preotul din sat, mie azi imi este dor de frumos.

Refuz sa cred ca in acest stadiu va ramane omul, refuz sa cred ca depresia manipularea si frica il vor mana pe om spre deznădejde mai mult decât azi.

Iubesc omul si extraordinarul din el si imi doresc sa “ne acceptam daca se ne iubim azi pare imposibil- Bartolomeu Anania”

Aduceri aminte

30/05/2025

Domnule om de știință... Dumnezeul tău e gravitația?

Domnule savant, domnule rațional, domnule cu microscop în pupile și bisturiu în suflet… spune-mi: tu chiar crezi că Universul a apărut din nimic?
Că ordinea asta matematică, echilibrul ăsta cosmic, viața asta care curge ca o simfonie, s-au aliniat din greșeală? Ai avut vreodată o explozie în bucătărie care să iasă tort cu 3 etaje?

Dar tu nu crezi în Dumnezeu. Tu crezi în gravitație.
Foarte bine. Atunci, răspunde-mi simplu: ai văzut vreodată gravitația? Ai gustat-o? Ți-a șoptit în ureche? Ți-a semnat vreun contract?

Nu. Dar o crezi. Pentru că vezi efectul.
Lucrurile cad. Corpul are greutate. Obiectele rămân ancorate.

Și totuși, când vine vorba de Dumnezeu, vrei dovezi. Dar nu orice dovezi. Dovezi „empirice”. Să-L pui pe Dumnezeu pe masă. Să-L centrifughezi. Să-I scoți structura cu RMN-ul.

Dar știi ce e amuzant? Nici gravitația nu se vede.
Nu ai văzut gravitonul. Nu l-a izolat nimeni. Nu i-a făcut nimeni poze. Dar ai construit toată fizica pe baza lui.
Te întreb: nu e asta tot o credință?

E simplu: accepți forța pe care o vezi doar prin efect.
Ei bine, exact așa accept și eu pe Dumnezeu.
Văd efectul. Văd creația. Văd viața. Văd ordinea. Văd morala care nu vine din materie.
Văd ochii care nu pot fi construiți din praf. Văd inima care bate fără baterie.
Și îmi spun: trebuie să existe un Creator.

Dar tu, domnule rațional, ai alt zeu. Tu te închini lui „știință”.
Dar știința ta s-a născut din ignoranță și se hrănește cu limitare.
Știința ta n-a creat nici măcar un fir de iarbă.
Știința ta numără stelele, dar nu poate crea o sămânță.
Știința ta explică totul, dar nu înțelege nimic.

Și când nu știe, inventează. Îți spune că „nu putem dovedi existența lui Dumnezeu”, dar în același timp îți vinde „teoria” stringurilor, găurilor negre și a materiei întunecate – fără să fi văzut vreuna.

Ipocrizie în halat alb.

Când omul de rând spune „cred în Dumnezeu”, tu-l numești ignorant.
Dar când tu spui „cred în Big Bang”, ți se zice „om de știință”.

Ascultă-mă bine: nu-i o rușine să crezi. Rușinea e să-ți alegi credințele în funcție de moda intelectuală.
Rușinea e să refuzi evidența, doar pentru că îți distruge orgoliul.

Tu vrei un Dumnezeu pe care să-l poți diseca? Nu-l vei găsi.
Pentru că Dumnezeu nu se oferă disecției.
Ci revelației.

Și dacă nu ți s-a revelat, poate că problema nu e lipsa de dovezi.
Ci orbirea ta.

Anatol Basarab.

27/05/2025

Citind,invatam sa ne decriptam starile.

26/05/2025

Ma uit in jur si onest ca imi vine sa ma retrag mai sus de Brasov, nu ca nu imi mai place viata si ca nu i mai vad sclipirea, nu ca mi am pierdut credinta sau am fost doborata de melancolie, ci pur si simplu ca pentru mine aceste manifestari cumva ajunse ‘normale’ nu fac sens de nici un fel.

Când la nivel de teorie știm cu toții ca suntem trecători ce rost are atâta energie consumata doar in sens negativ?

Toti greșim, insa nu toti ne dorim îndreptarea..

Mi se par nefirești aceste manifestari si totusi daca ele sunt mai nou ‘normale’ ce este de facut?

Mai beau putin ceai cu, cardamon si cuisoare, inspir profund si imi raspund..: Tu alege sa vezi doar frumosul!

Asa am sa fac si mâine chiar daca uneori pare ca si împotriva naturii dătătoare de viața avem cate ceva ‘de reproșat’…

Timpul face sens atunci când îți dai voie măcar sa îți adresezi întrebări existențiale…

Prea mult marketing prea puțin sens..

Nu pot gasi sens in ura, barfa si rautate.
Las asta aici, poate in pauza mai este timp si pentru ….întrebări fara răspuns dar poate care o sa faca sens cândva.

Naiva pe alocuri iubesc omul si extraordinarul din el…