A Conscious Creation by Alice Leiber

08/09/2025

Arta de a Primi – Abundența ca Atribut al Principiului Divin Feminin

Trăim într-o lume care ne învață mai mult să dăm decât să primim. Ni se spune că valoarea noastră stă în cât oferim altora, dar rareori ni se arată că adevărata plenitudine vine din echilibru: a primi și a dărui.

Pământul – matricea abundentei

Pământul este însăși întruparea Principiului Divin Feminin. Ea primește sămânța și o transformă în rod, primește apa și o transformă în viață, primește lumina și o multiplică în frumusețe.

Abundența nu este ceva exterior pe care trebuie să-l vânăm. Ea este respirația naturală a Femininului Divin. Oriunde principiul feminin este onorat, viața înflorește.

Maica Domnului – chipul Femininului Divin

Astăzi o sărbătorim pe Maica Domnului – expresie pură a acestui principiu. În ea recunoaștem:

▫️puterea de a primi – prin acceptarea vieții în trupul ei;

▫️abundența iubirii – prin inima care protejează și hrănește;

▫️grija pentru creație – prin modul în care binecuvântează tot ce există.

Maica ne arată că abundența nu este doar materială, ci spirituală, relațională, emoțională. Oriunde se revarsă principiul feminin, se nasc frumusețe, viață și belșug.

Cum putem onora creația și abundența
Recunoștința sacră – mulțumește nu doar pentru ceea ce ai, ci și pentru capacitatea ta de a primi.

🔸️Hrănirea creațiilor – un copil, un proiect, un vis – toate au nevoie de grijă feminină pentru a se maturiza.

🔸️Respectul pentru Pământ – Mama noastră dăruiește nelimitat, dar așteaptă reciprocitate: grijă, conștiență, iubire.

🔸️Ritualuri simple – aprinde o lumânare, sădește o floare, binecuvântează hrana. În gesturile mici se activează abundența mare.

🔸️Deschiderea inimii – a primi este un act de curaj, un gest de suveranitate feminină.

Abundența este atributul fundamental al Principiului Divin Feminin. Ea nu se cere, nu se negociază, nu se forțează. Se primește și se onorează.

Atunci când ne lăsăm pătrunși de această forță, devenim la rândul nostru întrupări vii ale Femininului Divin: fertili în iubire, creatori de frumusețe, hrănitori pentru lume.

05/09/2025

22/08/2025

Am așteptat borna de 40 ca să scriu acest adevăr liniștit, dar ferm.
Despre ceea ce am tot văzut – ca stigmat, ca tăcere, ca întrebare nespusă – în ochii oamenilor care, ca și mine, nu s-au „așezat” cm se aștepta de la ei.

Dacă ai în jur de 40 de ani, și nu ești căsătorit(ă), nu ai copii, și probabil nici perspective clare în acest sens…
vreau să știi: este perfect!

Poate nu a fost o alegere conștientă.
Poate pur și simplu nu s-a întâmplat ceea ce ai fi vrut, pentru că ai refuzat să te mulțumești cu o iubire pe jumătate.

Poate fiecare relație te-a dus tot mai aproape de acel ceva pe care nu-l puteai încă numi.
Dar care acum începe să prindă contur.

Unii dintre noi am venit să trăim altfel.
Să ne descoperim lumea și pe noi înșine din perspective care nu încap în formulele standard.

Energetic, accesul către o relație adevărată nu era disponibil – nu până nu aflam cine suntem cu adevărat, și ce vrem să creăm cu prezența noastră într-o relație.

Poate am avut atâtea vieți de căutare a unei iubiri pierdute încât am uitat că persoana pe care o căutăm cu atâta intensitate suntem chiar noi – în varianta întreagă, vie, radiantă, care poate construi doar alături de cineva la fel de întreg.

Și da, uneori ne-am întrebat dacă este ceva în neregulă cu noi.
Dar nu este.
Suntem doar cei care nu s-au pierdut de ei înșiși pentru a se potrivi în imaginea altora.
Am ales să nu mimăm.
Să nu ne așezăm în gol doar ca să nu fim singuri.
Să nu construim pe nisip, doar ca să nu fim întrebați „și tu ce faci cu viața ta?”

Vrem altceva.
Conexiune. Bucurie. Viziune comună.
Rădăcini și zbor.
Vrem o iubire care ne vede, nu doar ne vrea.
Care rămâne, nu doar apare.
Care construiește, nu doar consumă.

Și dacă nu vine…
suntem bine!
Pentru că am învățat să fim întregi.
Să trăim cu sens.
Să dansăm cu viața.
Să ne bucurăm de prezent, nu să-l sacrificăm pentru o promisiune abstractă.
________________________________________
🔑 Întrebarea nu este „De ce nu a venit încă?”.
Întrebarea este:
👉 Cine sunt eu când vine?
👉 Și ce fel de lume am construit în care să-l/o pot primi?
________________________________________

💬 Dacă rezonezi, lasă un semn.
Sau trimite cuiva care are nevoie să audă asta azi:
Nu este în întârziere.
Este exact acolo unde trebuie să fie.
În el. În ea. În drumul conștient.

22/07/2025

Ce este alchimia interioară și cm ne transformă?

nu este doar o metaforă poetică. Este o știință sacră a transformării interioare, o disciplină a sufletului, care operează dincolo de materie, dar care schimbă profund viața noastră concretă.

Așa cm alchimiștii antici căutau să transforme plumbul în aur, în plan interior, plumbul este partea noastră neintegrată, durerea, trauma, umbra. Aurul este esența autentică, cine suntem dincolo de frică, condiționare și haos.

🌗 Iar cheia transformării? Polaritățile interioare, Masculinul și Femininul din noi.

🔹Polaritatea Feminină este Intuiția, Receptivitatea, Ciclul, emoția, misterul. Este energia care simte, conține, creează.

🔸 Polaritatea Masculină este Direcția, Structura, Claritatea, acțiunea, penetrarea adevărului. Este energia care susține, manifestă, ordonează.

⚖️ Când una dintre cele două domină, apar dezechilibre.
➡️ Prea mult feminin: confuzie, pasivitate, idealism fără concretizare.
➡️ Prea mult masculin: rigiditate, supra-control, lipsă de conexiune emoțională.

🜂 Alchimia începe atunci când aceste polarități nu se luptă, ci cooperează. Când înveți să simți femininul fără să te pierzi, și să acționezi masculinul fără să controlezi, se deschide spațiul noii conștiințe.

🦅 Asta facem în Retreat-ul : Identificăm unde e dezechilibrul, Activăm cele două energii în corp, inimă și minte. Le aducem în uniune sacră, pentru a genera transformarea profundă. Acolo, în centrul polarităților reunite, răsare , ființa ta adevărată, renăscută din propria cenușă.

📍 Vino în Skiathos, Grecia în perioada 22-29 septembrie 2025.
Aceasta este adevărata Alchimie.

03/05/2025

Eram la vernisaj, nas în aer, sorbind șampanie scumpă, analizând profund o instalație cu becuri arse și sfoară.Toți intelectualii dădeau din cap, emițând teorii savante despre alienare și efemer.

Mă chinuiam să înțeleg dacă artistul avea o pană de curent sau era un geniu neînțeles. După o oră de chin intelectual, o bătrânică cu un șal croșetat s-a apropiat de mine și mi-a șoptit cu o voce blândă: "Dragă, nu cumva i s-a desprins ștecherul?"

Liniște. Un curator cu greutate a verificat. Bingo! Becurile s-au aprins. Instalația a devenit brusc, luminată.Toți cei prezenți au tușit stânjeniți, reluând discuțiile despre metafora luminii.

De cele mai multe ori răspunsul este la fel de simplu ca un ștecher băgat în priză, dar noi preferăm să dezbatem sensul existenței în întuneric.

Hai pe partea mea. Aici e lumină!✨✨✨

20/04/2025

Sărbători luminate!

Gândurile să vă fie trepte pe drumul misiunii voastre, inima să vă lumineze calea și acțiunile să vă fie sprijin!

Hristos a înviat!

24/03/2025

Fiecare serie de constelații aduce un numitor comun al grupului care este prezent dublat de influențele planetare din perioada pe care o traversăm.

Weekendul acesta s-a evidențiat nevoia de respect față de bărbat.

Generații întregi de femei rănite și în suferință au adus pe lume bărbați răniți și suferinzi, slăbiți de esența lor, reduși la rolul de a face, de a da și de a accepta o proiecție care le spune că ei nu pot simți, nu pot primi iubire și nu pot exprima cu ușurință adevărul.

Aceleași generații de femei rănite și în suferință au adus pe lume alte femei pe care le-au învățat să fie puternice, să-și închidă emoționalul și să supraviețuiască oricărei forme de agresiune preventiv. Au fost învățate să se protejeze de masculinul indecis, incapabil și un rău necesar.

Și astfel s-au născut generații de cupluri în care ambii se simțeau neiubiți, neînțeleși, incompatibili, dezamăgiți și vinovați de lucruri care nu le aparțineau.

Fidelitatea față de experiențele înaintașilor noștri generează în noi programe ce vor îngloba la nivelul masculinului și femininului interior o dinamică de conflict, opoziție și în general un dans toxic fără ieșire.

Astfel realitatea relațiilor noastre de cuplu în fizic vor oglindi cu exactitate aceste dinamici confirmând poveștile originale: drame, trădări, roluri inversate, iubiri imposibile, abandon, fugă, gelozie.

De fiecare dată când văd rolul pe care moștenirea noastră o are în realitatea fizică mi se confirmă că fiecare partener din viața noastră este exact ceea ce avem nevoie pentru a învăța din nou cm să redefinim iubirea.

Când putem privi prin ochii iubirii reușim să recunoaștem acel masculin divin cu adevărat în fiecare bărbat și astfel putem elibera mentalul colectiv de distorsiunile și percepțiile masculinului toxic eliberând generațiile viitoare de bărbați de povara neiubirii.

08/03/2025

La mulți ani femei frumoase!

13/02/2025

Ecuația lui Dirac- cea mai frumoasă declarație de iubire

Ea: Spune-mi ceva frumos, te rog!
El: (∂ + m) ψ = 0

Ea este cea mai frumoasă ecuație cunoscută de fizică. Mulțumită acestei ecuații se poate descrie entanglement-ul cuantic, care în practică afirmă următoarele:

„Dacă două sisteme interacționează pentru o anumită perioadă de timp, după care sunt separate, după aceea nu le mai putem descrie ca fiind două sisteme diferite, pentru că, într-un mod foarte subtil, ele devin un sistem unic. Asta pentru că ceea ce i se întâmplă unuia dintre ei, continuă să-l influențeze și pe celălalt, chiar dacă aceștia sunt despărțiți de mii de kilometri sau de ani lumină.”

Acest fenomen se numește inseparabilitate cuantică, însă mulți dintre noi îl numim iubire!

11/02/2025

De ce ne întoarcem la cei care nu ne oferă siguranță

Relațiile și dinamicile relaționale au ca scop să ne întoarcă de fiecare dată la noi înșine, să ne arate unde anume este rădăcina suferinței noastre.

De fiecare dată când gravităm înapoi spre aceeași relație care s-a dovedit a fi defectuoasă, toxică prin natura dinamicii dintre noi și celălalt nu este pentru că "soarta" așa vrea să fie, ci pentru că simți că nu ai dat totul, sau nu ai luat totul.

Ne spunem ca de "această dată" lucrurile vor sta diferit, și că, dacă suntem suficient de răbdători, înțelegători, iubitori, partenerul va fi pentru noi ceea ce avem nevoie.

Dar, cu fiecare dezamăgire, cu fiecare dată când ești nedreptățit și te simți respins, abandonat, trădat ș.a. va crește în tine o ambiție de a sta în acea relație sau de a te întoarce acolo pentru a-ți demonstra ție că poți, meriți și trebuie să obții ceea ce ai nevoie.

Nu are sens să spun că acea ambiție tocmai te-a dus în întuneric, acolo unde iubirea înseamnă control, supunere și manipulare, versus acceptare, abandon și potențare.

Odată ajunși în acel "trebuie" este necesar să ne uităm la noi. Partenerul tău nu este problema, este doar o oglindire a ceea ce tu refuzi să-ți dai în propria ta intimitate, crezând că iubirea se obține doar prin a demonstra că meriți.

Facem asta în raport cu noi și aplicăm aceeași rețetă și partenerului. Nu avem încredere deplină în noi și nu ne simțim în siguranță cu toate profunzimile noastre. Ne abandonam cu ușurință, ne ignorăm intuiția, ne aducem emoțiile intense la tăcere și confundăm supraviețuirea cu iubirea.

Alegem același partener care activează toate rănile noastre deoarece privarea de emoționalitate și de intimitate, inconstanța, confuzia, anxietatea îți aprind sistemul nervos central ca pe bradul de Crăciun făcând confuzie între iubire și nevoia de a demonstra că meriți iubire.

Nu este despre schimbarea partenerului care poate învăța niște trucuri despre cm să te țină, ci despre a schimba felul în care percepi iubirea și felul în care se simte cu adevărat.

Siguranța și validarea nu vor veni niciodată de la cel pe care l-ai pus în rolul de gardian.

Nimeni nu poate să-ți ofere siguranța și încrederea pe care nu știi să ți le oferi singur. Poți fi susținut să le găsești, dar nu le poți primi decât dacă încetezi să atribui iubirii tot ceea ce nu este.

Cu cât vom insista să stăm sau să alegem parteneri instabili, controlatori, egoiști, certați cu profunzimea emoțională, cu atât se va adânci credința că nu suntem demni de iubire, și vom căuta același tip de dezamăgire, de deznodământ.

Partenerul nu este răspunsul. Este lecția de care avem nevoie să ne trezim.

Uneori universul trimite oameni care să ne iubească. Și fix pe ei îi vom răni, demoniza, respinge, pentru că ei nu satisfac această nevoie de a demonstra că merităm să fim iubiți.

Alteori Universul ne trimite să iubim noi pe cineva tot la fel de "imposibil de iubit" cm eram cândva sau cm încă mai suntem.

În ambele variante putem alege liniștea pe care o aduce iubirea, sau încrâncenarea de a ne lupta împotriva a ceea ce ne dorim cel mai mult.