25/11/2023
Ce este tulburarea obsesiv-compulsivă
Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) se caracterizează prin gânduri, imagini sau impulsuri recurente. Acestea declanșează anxietate și "obligă" persoana să efectueze acțiuni materiale sau mentale repetitive pentru a se calma.
Obsesiile sunt uneori numite greșit și manie sau fixație.
După cm sugerează și numele, tulburarea obsesiv-compulsivă implică existența unor simptome precum obsesiile și compulsiile. Dintre pacienții mei, cel puțin 80% dintre aceștia au prezentat obsesii și compulsii, și mai puțin de 20% au doar obsesii sau doar compulsii.
Răspândirea TOC
Din evidențele Colegiului psihologilor din România, tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) afectează 2 până la 3% dintre oameni de-a lungul vieții, indiferent de s*x. Poate începe în copilărie, adolescență sau vârsta adultă timpurie. În multe cazuri, primele simptome apar foarte devreme, în majoritatea cazurilor înainte de vârsta de 25 de ani (15% dintre pacienții mei își amintesc debutul TOC în jurul vârstei de 10 ani).
Dacă TOC nu este tratat adecvat, în primul rând cu psihoterapie cognitiv-comportamentală specifică, acesta tinde să se cronicizeze și să se agraveze în timp.
Obsesii și compulsii în TOC
Obsesiile sunt gânduri, imagini sau impulsuri intruzive și repetitive care sunt percepute ca necontrolabile de cei care le experimentează. Astfel de idei sunt percepute ca tulburătoare și, de obicei, considerate ca nefondate sau excesive.
Obsesiile tulburării obsesiv-compulsive activează emoții neplăcute și foarte intense, precum anxietatea, dezgustul și vinovăția. Drept urmare, persoanele care prezintă această afecțiune simt nevoia să facă tot ce pot pentru a se liniști și a-și gestiona suferința emoțională.
Compulsiile tipice TOC sunt numite și ceremoniale sau ritualice. Sunt comportamente repetitive (cum ar fi verificarea, spălatul, ordonarea etc.) sau acțiunile mentale (rugăciune, repetarea unor formule discursive, numărarea...) care vizează conținerea disconfortului emoțional provocat de gândurile și impulsurile care caracterizează obsesiile descrise mai sus.
Compulsiile devin cu usurinta reguli rigide de comportament și sunt categoric excesive, uneori bizare în ochii observatorilor.
Tipuri de tulburare obsesiv-compulsivă (TOC)
Cei care suferă de tulburare obsesiv-compulsivă pot:
să le fie extrem de frică de murdărie, germeni și/sau substanțe dezgustătoare;
șa fie îngroziți de posibilitatea de a-și provoca din neatenție un prejudiciu propriu sau altora (de orice natură: de sănătate, economice, emoționale etc.) din cauza unor erori, nepăsare etc.
Să le fie frică de a-și pierde controlul asupra impulsurilor devenind agresivi, perverși, auto-vătămatori etc.;
Să aibă îndoieli persistente cu privire la sentimentele pe care le au față de partenerul lor sau cu privire la orientarea lor s*xuală, chiar dacă recunosc de obicei că acest lucru nu este justificat;
Să simtă nevoia să desfășoare acțiuni și să aranjezi obiectele întotdeauna în modul corect, complet, "bine făcut".
Simptomele tulburării obsesiv-compulsive
Simptomele TOC sunt foarte eterogene, dar în practica mea, am identificat unele tipuri ușor de distins. Unii dintre pacienți pot avea mai mult de un tip de tulburare în același timp sau în momente diferite ale vieții lor.
- Contaminare
Simptomele sunt obsesii și compulsii legate de contagieri improbabile (sau nerealiste). Substanțele "contaminante" sunt adesea nu numai murdăria obiectivă ci și urina, fecalele, sângele, seringile, carnea crudă, oamenii bolnavi, organele genitale, transpirația și, în cazul unui pacient, chiar săpunurile, solvenții și detergenții care conțin substanțe chimice potențial "dăunătoare". În cazul uni alt pacient, senzațiile murdare erau declanșate de anumite gânduri imorale(!) sau de amintirea unor evenimente traumatice, fără niciun contact cu agenții contaminanți. În acest caz eu am definit situația drept "contaminare mentală".
Dacă persoana intră în contact cu unul dintre agenții "contaminanți", sau în orice caz simte o senzație de murdărie, efectuează o serie de constrângeri (ritualuri) de spălare, curățare, sterilizare sau dezinfecție. Aceasta cu scopul de a neutraliza acțiunea germenilor si de a se asigura de posibilitatea contagierii sau pentru a se elibera de senzația de murdărie si dezgust.
- Controlul/verificarea
Oobsesiile și compulsiile implică controale prelungite și repetate inutil, menite să repare sau să prevină nenorociri sau accidente grave.
Persoanele care suferă de așa ceva tind să verifice și să re-verifice continuu. Asta pentru a se asigura că a făcut tot posibilul pentru a preveni orice posibilă catastrofă.
În această categorie se regăsesc acțiuni precum verificarea de a fi închis ușile și ferestrele casei, ușile mașinii, robinetul de gaz și apă, ușa garajului sau dulapul cu medicamente. Dar și de a fi stins sobele electrice sau alte electrocasnice, luminile din fiecare cameră a casei sau farurile mașinii. Sau, cazul unui pacient de-al meu care verifica constant să nu-și fi pierdut lucruri personale scăpandu-le din neatenție.
- Obsesii pure
Este vorba despre imagini legate de scene în care pacientul se angajează în comportamente nedorite și inacceptabile. Acestea sunt lipsite de sens, periculoase sau neadecvate din punct de vedere social (a ataca pe cineva, a avea relații homos*xuale sau pedofile, a-ți înșela partenerul, a huli, a îndeplini acțiuni de blasfemie, a jignit pe cei dragi etc.).
Acești oameni nu au nici ritualuri mentale, nici compulsii, ci doar gânduri obsesive.
Cu toate acestea, ei implementează strategii pentru a se calma. De exemplu, ei revizuiesc mental trecutul pentru a se asigura că nu au făcut anumite lucruri. Sau monitorizează constant senzațiile pe care le experimentează și se străduiesc să contracareze gândurile și impulsurile nedorite.
- Obsesii superstițioase
Este vorba despre gândurile superstițioase dus la exces. Pacientul este dominat de reguli conform cărora trebuie să facă sau să nu facă anumite lucruri, să pronunțe sau să nu pronunțe anumite cuvinte, să vadă sau să nu vadă anumite lucruri (de exemplu, caruri funebre, cimitire, afișe mortuare), anumite numere sau anumite culori etc. numărarea sau nenumărarea obiectelor de un număr precis de ori, repetarea sau nerepetarea anumitor acțiuni de numărul "corect" de ori. Toate acestea pentru că încălcarea regulilor ar putea fi decisivă pentru deznodământul evenimentelor și poate provoca lucruri negative care se vor întâmpla sieși sau altora.
Acest efect poate fi evitat doar prin repetarea actului (de exemplu, ștergerea și rescrierea aceluiași cuvânt, gândirea la lucruri pozitive) sau făcând un alt ritual "anti-ghinion".
- Ordine și simetrie
Este vorba despre intolerarea absolută ca obiectele să fie plasate chiar și în cel mai mic mod dezordonat sau asimetric. Acest lucru le dă acestor persoane un sentiment neplăcut de lipsă de armonie și logică.
Cărțile, foile de hârtie, pixurile, prosoapele, CD-urile, hainele din garderobă, farfuriile, oalele, paharele trebuie să fie perfect aliniate, simetrice și ordonate după o succesiune logică (de exemplu, dimensiunea, culoarea etc.).
Când acest lucru nu se întâmplă, acești oameni își petrec ore întregi din timpul lor rearanjând și aliniind aceste obiecte, până când se simt complet calmi și mulțumiți.
- Acumulare/tezaurizare
Este vorba de un tip destul de rar de obsesie despre care am studiat însă fără să fia avut un astfel de pacient în terapie. Această obsesie îi caracterizează pe cei care tind să păstreze și să acumuleze (și uneori chiar să strângă de pe stradă) obiecte nesemnificative și inutilizabile (reviste și ziare vechi, pachete de țigări goale, sticle goale, prosoape de hârtie uzate, ambalaje de alimente etc.), din cauza greutății enorme pe care o au în a le arunca.
În cadrul unor seminarii pe care le-am parcurs, am remarcat că această problemă este considerată ca fiind distinctă de TOC real și se numește tulburare de tezaurizare.
Tratamentul tulburării obsesiv-compulsive
Psihoterapia pentru TOC
Psihoterapia cognitiv-comportamentală reprezintă tratamentul psihoterapeutic pentru tulburările obseseiv-compulsive pe care îl aplic cu succes la cabinetul meu.
Acestă intervenție, după cm sugerează și numele, constă din două tipuri de psihoterapie care se completează reciproc: psihoterapia comportamentală și psihoterapia cognitivă.
Terapia, în funcție de severitatea tulburării, poate dura perioade de timp ce se pot întinde pe luni, poate chiar ani de zile iar succesul este condiționat de dorința pacientului de a-și recalibra comportamentul, rata de succes înregistrată la cabinetul meu fiind de 100%.