11/05/2023
Din bătrâni ni s-a transmis multă înțelepciune, care să ne ghideze în evoluția noastră. Practic, de ce să pierdem vreme să reinventăm roata (sau apa caldă, coada la prună etc) prin experiențe proprii?! Putem lua „de-a gata” cele deja experimentate de generațiile trecute și să folosim timpul avut la dispoziție pentru a împinge umanitatea la un nivel și mai ridicat. Cel puțin eu, ca părinte, îmi doresc ca progeniturile mele să mă depășească, pe cât mai mult vor putea.
Această înțelepciune ne-a fost transmisă sub diverse forme: zicale, obiceiuri, ritualuri etc, acestea fiind de cele mai multe ori stilizate, sintetizate și - dacă îmi dați voie să le spun așa - încriptate, nefiind însoțite de multe explicații ajutătoare, lăsându-ne și nouă posibilitatea de a interpreta experiența vieții în mod specific, personal.
Astăzi o să vorbesc (scriu) despre următoarea zicală primită de la înaintași:
„Cine s-a fript cu ciorbă, suflă și în iaurt”.
La o analiză sumară, este o vorbă cu mult sens, cu multă logică și care nu necesită o aprofundare asupra sensului. Fiecare din noi am învățat, direct sau prin experiența celor din jur, că dacă o anume situație ți-a pricinuit o anume stare de neplăcere (sau disconfort, pericol etc), este mai mult decât logic că vei face tot posibilul ca să nu mai ajungi în aceeași conjunctură, evitând astfel să experimentezi neajunsurile suferite anterior. Mulți dintre noi am reușit astfel să ne ferim de multe „pericole” și am înaintat prin viață mult mai lin.
Prin „pericole” se pot înțelege atât situații cu manifestări cu efect în planul fizic, al integrității corporale (incidente, accidentări etc), cât și manifestări în celelalte planuri, între care se află și cel emoțional (unde putem suferi de: tristețe, deznădejde, frică, furie etc).
Dacă pentru prevenirea manifestărilor nedorite în plan fizic, zicala bătrânească se potrivește „ca o mănușă”, din experiența mea lucrurile stau cu totul pe dos în ceea ce privește relațiile cu cei din jur (sursa cea mai prolifică de sentimente „grele”). Iată care este raționamentul meu, bazat pe experiența proprie de viață. Cei care au o altă perspectivă - tot respectul meu.
Logica simplă ne spune că dacă cei din jur ne produc neplăceri (decepții, supărări, dezgust etc), atunci trebuie să ridicăm în jurul nostru o „barieră” (comportamentală, emoțională, energetică etc) care să prevină interacțiunea cu oamenii (în general), eventual să permită accesul la noi doar a persoanelor de bună credință. Foarte probabil că ați întâlnit persoane care se plâng că, în ziua de azi, foarte rar mai găsești oameni de calitate, de încredere, de cuvânt etc.
Ei bine, să nu scăpăm din vedere că relațiile interumane sunt foarte complexe. Acestea sunt determinate de o componentă conștientă - rezultatul educației (...) primite -, alături de numeroase componente profunde, instinctuale, energetice, de dincolo de conștient. Detalierea acestora din urmă nu face obiectul acestei postări (cei interesați pot găsi sumedenie de tratate prin librării, anticariate sau online). Eu o să menționez, foarte pe scurt, doar două aspecte:
* - nimic în viață nu este întâmplător, aici fiind incluse apariția diverselor persoanele în viața noastră;
* - oamenii sunt oglinzi (vezi „oglinzile eseniene”, un concept care ne spune că cel din fața noastră ne oglindește adevărata natură).
Astfel, dacă întâlnim ceva ce nu ne place la persoana din fața noastră (care ne oglindește), trebuie să luăm aminte și să conștientizăm CE ANUME nu ne place și să lucrăm ASUPRA NOASTRĂ în sensul eliminării (sau, mai degrabă, a corectării) respectivului aspect neplăcut care, cu siguranță există ÎN NOI ÎNȘINE, nicidecum în persoana cu care am relaționat (acea persoană, dacă ar fi fost în prezența altcuiva, ar fi avut o aparență și un comportament foarte diferite decât în prezența ta). Pentru cei cărora le vine greu să creadă așa ceva, îi invit să-și analizeze diferențele de comportament atunci când reacționează cu oameni diferiți. Veți fi surprinși de dimensiunea acestei diferențe, ceea ce este absolut normal (că doar și noi, la rândul nostru, îl oglindim pe cel din fața noastră).
Mai mult decât atât, când punem cap la cap cele două aspecte sus-menționate, putem trage niște învățăminte deosebit de valoaroase pentru evoluția noastră:
* - ridicarea unor bariere (energetice, comportamentale sau de orice altă natură) cu scopul de a evita contactul cu persoane „neplăcute” nu este deloc folositor pentru evoluție, pentru că astfel ratezi oportunitatea de a-ți cunoaște propriile probleme (pe care nu le conștientizezi);
* - persoanele „neplăcute” apar în viața ta nu întâmplător, nici din voință proprie, ci din mijlocire Divină, pentru că amândoi aveți probleme interne ce trebuiesc conștientizate și „lucrate” (remediate, corectate), altfel ascensiunea spirituală (atât a ta, cât și a celui din fața ta) este imposibilă.
Cele sus-menționate au o complexitate fantastică - îți las ție plăcerea să cauți și să aprofundezi, în ritm propriu și prin experiență proprie, DACĂ îți este dat să le descoperi și ATÂT cât îți este dat. Voi încheia cu unele gânduri, îndemnuri, privitoare strict la relațiile interumane:
* - în relaționarea cu oamenii, ar fi bine să renunți la „suflatul în iaurt” - zicala asta se aplică în altă parte;
* - dă-le voie oamenilor să fie așa cm pot ei, nu-i judeca cu absolut nimic;
* - dacă ai ridicat (conștient sau nu) „bariere de protecție” (indiferent de natura lor: energetică, comportamentală sau de orice altă natură), ar fi indicat să le dărâmi și să îmbrățișezi relaționarea cu semenii;
* - în loc să te superi pentru deranjul ce ți-l creează, ar fi mai bine să le mulțumești (ei nu au apărut ÎNTÂPLĂTOR în viața ta) și să cauți sensul lecției primită pe această cale, prin mijlocire divină;
* - constați aspecte supărătoare la oameni numai pentru faptul că acestea SUNT ÎN TINE (semenii sunt precum oglinzile);
* - nu-ți fie frică de neplăcerile ce le vei întâmpina (din partea semenilor) - pe măsură ce corectezi problemele din tine, comportamentul celor din jur se va schimba în bine (ei vor oglindi un alt „tu”, unul mai bun);
* - dacă ești credincios (indiferent de religia ta, indiferent de felul tău de a crede în Divin), acceptă TOT ceea ce vine în viața ta (chiar dacă e mai puțin plăcut) cu mult CURAJ și cu multă ÎNCREDERE, pentru că: DUMNEZEU NU DĂ NIMĂNUI MAI MULT DECÂT POATE DUCE.
Multă sănătate, Om bun!
Evoluare lină, Suflete!
