Cabinet Individual de Psihologie Roxana Arjoca

02/07/2025

CÂND INIMA TACE: Rămas bun, dragii mei!

Pierderea unui animal de companie și ecourile ei în psihicul uman

De cele mai multe ori, iubirea nu are nevoie de cuvinte. O regăsim în ochii calzi ai pisicii care te așteaptă pe canapea sau în coada frenetică a câinelui tău care știe când ești trist. Dar ce se întâmplă când aceste prezențe dispar? Ce rămâne în sufletul nostru atunci când pierdem un animal de companie?

Un doliu invizibil, dar real

Pierderile emoționale nu se măsoară în cuvinte, ci în absențe. Deși adesea subestimată, durerea provocată de moartea unui animal de companie este una autentică, comparabilă în intensitate cu pierderea unei persoane dragi. Conform unui studiu publicat în Journal of Mental Health Counseling (Wrobel & Dye, 2003), majoritatea persoanelor care își pierd un animal experimentează simptome tipice doliului: tristețe intensă, anxietate, insomnie, pierderea apetitului și chiar izolare socială.

Această reacție nu este exagerată, ci naturală. Animalele devin parte din viața noastră emoțională, oferindu-ne atașament sigur, rutină, alinare și o formă unică de acceptare necondiționată.

Legătura om–animal: mai mult decât companie

Psihologia atașamentului, formulată de John Bowlby, explică modul în care stabilim relații profunde și securizante. În mod interesant, aceste principii se aplică și relației dintre om și animalul său. Un câine sau o pisică pot deveni “figuri de atașament” – surse de confort, siguranță și reglare emoțională.

Mai ales pentru persoanele singure, anxioase sau care au trecut prin pierderi umane, animalul este adesea ultimul bastion de stabilitate emoțională. Iar când el dispare, se rupe și această ancora psihică.

Când ceilalți „nu înțeleg”

O dificultate majoră pentru cei îndoliați este lipsa de validare socială. Pierderea unui animal este un doliu adesea „nereglementat” (disenfranchised grief, după Kenneth Doka, 1989), adică o suferință care nu este recunoscută în mod public sau social.

Comentarii precum:
• „Îți iei altul și trece.”
• „A fost doar un animal.”
• „Nu te mai gândi la asta.”

… pot accentua sentimentul de izolare și rușine. Din păcate, mulți oameni ajung să-și ascundă durerea, iar procesul de vindecare este astfel întârziat.

Cum ne ajutăm în fața unei asemenea pierderi

Psihoterapia recomandă câteva căi sănătoase pentru a traversa această durere:
1. Acceptarea durerii – A permite emoțiilor să se manifeste (plâns, tristețe, furie) este un pas esențial în doliu.
2. Ritualuri de rămas-bun – Aprinderea unei lumânări, scrierea unei scrisori sau crearea unui colț memorial pot ajuta psihicul să încheie simbolic relația.
3. Păstrarea amintirii – Fotografiile, obiectele preferate ale animalului sau chiar un desen comemorativ (cum poate fi o imagine cu el într-un peisaj senin) pot deveni forme de consolare și reconectare.
4. Discuțiile cu persoane empatice – Fie prieteni, fie terapeuți sau grupuri de suport.

Un nou început nu înseamnă uitare

Pentru unii, adoptarea unui alt animal este parte a vindecării. Pentru alții, nu. Important este ca fiecare persoană să aibă libertatea de a decide cm continuă povestea. Ce rămâne cert este că iubirea pentru un animal nu dispare, ci se transformă – într-o prezență simbolică, într-o lecție de compasiune, într-un colț de suflet păstrat mereu viu.

⸻

Resurse recomandate:
• American Psychological Association (APA): Coping with the death of a pet
• Wrobel, T. A., & Dye, A. L. (2003). Grieving pet death: Normative, gender, and attachment issues.
• Doka, K. J. (1989). Disenfranchised Grief: Recognizing Hidden Sorrow.

07/05/2025

Știați ca stresul psihologic este unul din factorii declanșatori și agravanți ai dermatitei?

Studiile spun ca stresul emoțional este recunoscut ca un factor semnificativ în apariția și întreținerea diferitelor forme de dermatită, în special:
• dermatita atopică,
• dermatita seboreică,
• dermatita de contact, dar și
• alte afecțiuni dermatologice cu componentă inflamatorie (ex: psoriazis, urticarie).

⸻

Cum influențează stresul pielea: mecanisme implicate
1. Axa hipotalamo-hipofizo-suprarenală (HPA)
• Stresul activează această axă, crescând nivelul de cortizol (hormonul stresului).
• Cortizolul în cantități mari poate:
• slăbi sistemul imunitar,
• reduce capacitatea de regenerare a pielii,
• afecta funcția de barieră cutanată, crescând sensibilitatea la iritații și alergeni.
2. Inflamația neuro-imunologică
• Sub stres, corpul eliberează citokine proinflamatorii (ex: IL-6, TNF-alfa), care pot declanșa inflamația pielii.
• Se activează și celule precum mastocitele, care eliberează histamină – favorizând mâncărimea și inflamația.
3. Interacțiunea piele-creier
• Pielea are propriul sistem neuroendocrin, iar sub stres, fibrele nervoase din piele eliberează neuropeptide care agravează simptomele dermatitei.
• Astfel, apare ciclul vicios mâncărime–scărpinat–leziune–inflamație.
4. Tulburări ale somnului și reglării emoționale
• Stresul cronic perturbă somnul, afectează procesele de vindecare nocturnă ale pielii și scade toleranța emoțională la disconfort (mâncărime, senzație de arsură).

⸻

Cum se manifestă dermatita influențată de stres
• Mâncărime intensă, mai ales noaptea.
• Eczeme recurente sau care nu răspund bine la tratamente obișnuite.
• Leziuni care apar după episoade de stres intens (ex: conflicte, examene, pierderi).
• Zone afectate frecvent: față, gât, mâini, scalp.

⸻

Intervenții utile
• Psihoterapie (ex: terapii cognitiv-comportamentale, mindfulness, ACT).
• Tehnici de reducere a stresului: meditație, respirație conștientă, yoga.
• Tratament dermatologic adaptat: pentru calmarea inflamației și refacerea barierei cutanate.
• Colaborare interdisciplinară între dermatolog și psihoterapeut.

Mai jos aveți câteva tehnici eficiente de relaxare utile pentru reglarea stresului, anxietății și stărilor de tensiune – aplicabile atât în terapie, cât și acasă:

⸻

1. Respirația diafragmatică (profundă)
• Cum se face: Inspiră lent pe nas timp de 4 secunde, ține aerul 2 secunde, expiră lent pe gură timp de 6 secunde.
• Efecte: activează sistemul nervos parasimpatic (relaxare), reduce ritmul cardiac, calmează mintea.

⸻

2. Relaxare musculară progresivă (Jacobson)
• Cum se face: Încordezi timp de 5 secunde apoi relaxezi grupuri musculare (față, gât, umeri, mâini, picioare).
• Efecte: crește conștientizarea tensiunii corporale și eliberarea ei.

⸻

3. Imagerie dirijată
• Cum se face: Închizi ochii și îți imaginezi un loc sigur, calm (ex: o plajă, o pădure), folosind toate simțurile.
• Efecte: reduce stresul și creează un „spațiu interior” de refugiu.

⸻

4. Scanarea corporală (body scan)
• Cum se face: Atenția este trecută treptat prin toate zonele corpului, observând senzațiile, fără judecată.
• Efecte: reduce reactivitatea automată, cultivă prezența.

⸻

5. Mindfulness (atenție conștientă)
• Cum se face: Observi gândurile, emoțiile și senzațiile fără a încerca să le schimbi sau să le respingi.
• Efecte: crește toleranța la disconfort, reduce ruminarea și reactivitatea emoțională.

⸻

6. Tehnica 5-4-3-2-1 (împământare în prezent)
• Enumeri:
• 5 lucruri pe care le vezi
• 4 lucruri pe care le poți atinge
• 3 lucruri pe care le auzi
• 2 lucruri pe care le miroși
• 1 lucru pe care îl guști
• Efecte: ancorează în prezent, reduce atacurile de panică și supraîncărcarea mentală.

⸻

7. Meditația ghidată
• Se face cu ajutorul unei voci care te conduce printr-un exercițiu de relaxare (audio/video).

06/01/2025

De ce să ai depresie, ca tocmai a fost ziua ta!?
De ce să ai depresie, ca ai atât de mulți prieteni!?
De ce să ai depresie, ca nu ți lipsește nimic!?
De ce, de ce, de ce????

Voi ce întrebări ați întâlnit despre depresie?

Depresia nu este o alegere, depresia e o tulburare afectivă.

Principalele cauze ale depresiei:

1. Factori biologici:
• Dezechilibre chimice în creier: Niveluri scăzute sau dezechilibrate de neurotransmițători, cm ar fi serotonina, dopamina și norepinefrina, pot contribui la depresie.
• Predispoziție genetică: Dacă există membri ai familiei care suferă de depresie, riscul poate crește din cauza eredității.
• Modificări hormonale: Schimbările hormonale, cm ar fi cele din timpul sarcinii, postpartum, menopauzei sau problemelor tiroidiene, pot declanșa depresia.
• Afecțiuni fizice: Boli cronice (cum ar fi cancerul, diabetul sau bolile autoimune) pot crește riscul depresiei.

2. Factori psihologici:
• Traume sau abuzuri: Experiențele din copilărie sau evenimente traumatice pot contribui la dezvoltarea depresiei.
• Stres prelungit: Probleme financiare, conflicte în relații sau presiuni profesionale pot copleși resursele de adaptare ale unei persoane.
• Personalitate: Persoanele perfecționiste, autocritice sau care au o stimă de sine scăzută sunt mai vulnerabile.

3. Factori sociali:
• Singurătatea și izolarea socială: Lipsa unui suport social sau a relațiilor semnificative poate crește riscul depresiei.
• Pierderea unei persoane dragi: Moartea, divorțul sau despărțirile pot declanșa o perioadă de doliu care, în unele cazuri, evoluează spre depresie.
• Contexturi culturale sau sociale: Discriminarea, sărăcia sau incertitudinea economică pot contribui la depresie.

4. Evenimente stresante de viață:
• Schimbări majore (mutare, pensionare, pierderea locului de muncă).
• Probleme familiale sau relaționale.

5. Factori legați de stilul de viață:
• Lipsa activității fizice: Sedentarismul poate accentua stările de letargie și scăderea energiei.
• Dieta dezechilibrată: Deficiențele de vitamine, cm ar fi vitamina D sau B12, pot afecta sănătatea mentală.
• Consumul excesiv de alcool sau droguri: Acestea pot agrava simptomele depresive.

6. Cauze interne sau existențiale:
• Lipsa unui sens al vieții: Uneori, depresia poate apărea dintr-un sentiment de gol interior, lipsă de scop sau crize existențiale.
• Autocritică excesivă: Gândurile negative recurente despre sine pot amplifica vulnerabilitatea la depresie.

26/03/2024

Mulți dintre părinții copiilor autism au auzit despre importanta învățării teoriei minții dar parca nu e foarte clar tuturor, care sunt pașii de învățare a acestei abilități. Mai jos am făcut o sumarizare a acestor pași.

1. Dezvoltarea empatiei:

Identificarea emoțiilor: Începeți prin a-i ajuta pe copii să-și identifice propriile emoții și pe cele ale altora. Folosiți expresii faciale, imagini și povești pentru a ilustra emoțiile.
Etichetarea emoțiilor: Învățați copiii să numească emoțiile pe care le observă. Folosiți un limbaj simplu și clar.
Înțelegerea cauzelor emoțiilor: Ajutați copiii să înțeleagă ce poate provoca anumite emoții. Discutați despre evenimente care pot face pe cineva fericit, trist, furios sau speriat.

2. Înțelegerea perspectivei vizuale:

Exerciții de perspectivă: Ajutați copiii să înțeleagă că oamenii pot avea perspective diferite asupra aceluiași lucru. Folosiți jocuri și activități care implică luarea perspectivei altcuiva.
Povestiri din perspectiva altora: Citiți povești care sunt scrise din perspectiva diferitelor personaje. Discutați despre cm se simt personajele și de ce se comportă în anumite moduri.

3. Înțelegerea convingerilor:

Distincția dintre realitate și imaginație: Ajutați copiii să înțeleagă diferența dintre ceea ce este real și ceea ce este imaginat. Folosiți jocuri și activități care implică distincția dintre realitate și imaginație.
Înțelegerea convingerilor false: Ajutați copiii să înțeleagă că oamenii pot avea convingeri false. Folosiți scenarii și exemple concrete pentru a ilustra acest concept.

4. Dezvoltarea abilităților de comunicare socială:

Încurajarea interacțiunii sociale: Oferiți copiilor oportunități de a interacționa cu alți copii și adulți.
Predarea abilităților de conversație: Învățați copiii cm să inițieze și să mențină o conversație.
Dezvoltarea abilităților de ascultare: Ajutați copiii să învețe cm să asculte cu atenție ce spun ceilalți.

Fiecare copil cu autism este unic și va învăța în ritmul său.
Este important să fiți răbdători și perseverenți.

04/03/2024

Carl Jung, a propus conceptul de arhetipuri, modele inconștiente universale care influențează gândurile, sentimentele și comportamentul uman. Printre contribuțiile sale se numără identificarea unor arhetipuri masculine specifice, oferind o perspectivă asupra diferitelor fațete ale masculinității. Iată câteva dintre cele mai cunoscute arhetipuri masculine jungiene:

1. Regele: Acest arhetip reprezintă leadershipul, autoritatea, ordinea și structura. Regele își asumă responsabilitatea pentru un grup și asigură stabilitatea și direcția. Poate fi asociat cu figuri precum regi, lideri politici sau manageri de succes.

2. Războinicul: Arhetipul războinicului simbolizează curajul, forța, competitivitatea și lupta. Reprezintă voința de a depăși obstacole și de a lupta pentru ceea ce crezi. Poate fi asociat cu figuri precum soldați, sportivi de elită sau antreprenori care își asumă riscuri.

3. Magicianul: Arhetipul magicianului reprezintă transformarea, creativitatea, cunoașterea și abilitatea de a influența lumea din jur. Magicianul este un inovator, un catalizator al schimbării și un căutător al înțelepciunii. Poate fi asociat cu figuri precum inventatori, artiști, lideri spirituali sau antreprenori vizionari.

4. Iubitul: Arhetipul iubitului simbolizează intimitatea, conexiunea emoțională, pasiunea și capacitatea de a da și primi dragoste. Reprezintă expresia vulnerabilității, afecțiunii și grijei față de ceilalți. Poate fi asociat cu roluri precum partener romantic, tată, fiu sau prieten apropiat.

Este important de menționat că aceste arhetipuri nu sunt exclusive și nici nu sunt destinate să definească complet un individ. Fiecare persoană poate manifesta o combinație a acestor arhetipuri în grade diferite, iar exprimarea lor poate varia în funcție de contextul cultural și personal.

25/02/2024

20/02/2024

Importanța dezvoltării motricității fine la copii:
Dezvoltarea motricității fine la copii este esențială din mai multe motive:

1. Abilități zilnice: Motricitatea fină permite copiilor să realizeze independent diverse sarcini de zi cu zi, cm ar fi:
Mâncatul singur
Îmbrăcatul și dezbrăcatul
Spălatul pe dinți
Legarea șireturilor
Manipularea instrumentelor de scris
Decuparea și lipirea
2. Pregătirea pentru scris: Dezvoltarea motricității fine este esențială pentru a stăpâni abilitățile necesare scrisului, cm ar fi:
Controlul creionului
Coordonarea ochi-mână
Presiunea adecvată
3. Dezvoltarea cognitivă: Motricitatea fină este strâns legată de dezvoltarea cognitivă a copiilor. Activitățile care stimulează motricitatea fină pot contribui la:
Creșterea atenției și concentrării
Dezvoltarea memoriei
Îmbunătățirea abilităților de rezolvare a problemelor
4. Creativitate: Motricitatea fină permite copiilor să exploreze și să-și exprime creativitatea prin:
Desen
Modelaj
Pictură
Construcții
5. Încredere în sine: Stăpânirea abilităților motorii fine le oferă copiilor un sentiment de satisfacție și încredere în sine.

Legătura dintre motricitatea fină și limbaj:

Există o strânsă legătură între motricitatea fină și limbaj. Ambele abilități se dezvoltă simultan și se influențează reciproc.

1. Zonele cerebrale: Atât motricitatea fină, cât și limbajul sunt controlate de zone din emisfera stângă a creierului.

2. Coordonarea ochi-mână: Abilitatea de a coordona mișcările ochilor cu cele ale mâinilor este esențială atât pentru limbajul receptiv (înțelegerea), cât și pentru limbajul expresiv (vorbirea).

3. Mișcările buzelor și limbii: Pronunția corectă a sunetelor necesită o coordonare fină a mușchilor buzelor și limbii.

4. Dezvoltarea vocabularului: Activitățile care stimulează motricitatea fină pot contribui la extinderea vocabularului copiilor.

5. Stimularea senzorială: Experiențele senzoriale oferite prin activitățile de motricitate fină pot contribui la dezvoltarea limbajului.

Exemple de activități care stimulează motricitatea fină și limbajul:

Modelaj cu plastilină
Decupare și lipire
Jocuri cu puzzle-uri
Sortarea obiectelor mici
Desenat și pictat
Jocuri cu degetele
Cărți cu texturi
Spălarea vaselor
Îmbrăcatul și dezbrăcatul
Prin stimularea motricității fine, părinții și educatorii pot contribui nu doar la dezvoltarea abilităților motorii ale copiilor, ci și la dezvoltarea cognitivă, lingvistică și emoțională a acestora.

19/02/2024

Când durerea celuilalt e proaspătă și nouă, lasă-l s-o întâmpine. Nu încerca să i-o iei. Iartă-te că nu ai puterea asta. Suferința și durerea sunt precum bucuria si pacea; nu sunt lucruri pe care sa le înşfăcăm unii de la alții. Sunt lucruri sacre. Aparțin călătoriei fiecăruia. Tot ce putem face este să domolim această spaimă: sunt complet singură. Aceasta este spaima pe care o poti alina. Dăruiește-i celuilalt prezența ta, iubirea, pe tine însăți, astfel încât să înțeleagă că, indiferent de cât de tenebros va fi drumul, nu va păși de unul singur pe el. Dacă-i dăruiești asta, e de-ajuns.

G. Doyle - Nu te lăsa

08/02/2024

Ce este tulburarea de personalitate borderline?

Tulburarea de personalitate borderline (BPD), cunoscută și ca tulburarea de personalitate instabilă emoțional (EUPD), este o afecțiune de sănătate mintală care afectează modul în care o persoană se gândește, simte și se comportă. Se caracterizează prin:

Instabilitate emoțională: Fluctuații bruște și intense ale dispoziției, trecând rapid de la fericire la tristețe, furie sau alte emoții negative.
Relatii interpersonale instabile: Dezvoltarea intensă și rapidă a relațiilor urmată de deteriorarea bruscă a acestora.
Imagine de sine distorsionată: Sentimentul unei identități slabe sau fluctuante, lipsa unui simț puternic al sinelui.
Comportament impulsiv: Acțiuni nesăbuite și riscante, angajarea în comportamente auto-vătămatoare ca tăierea sau gânduri suicidare.
Frica intensă de abandon: Sentimentul teribil de singurătate și lipsă de valoare în cazul unor separări reale sau percepute.
Este important să rețineți că:
Simptomele pot varia de la o persoană la alta. Nu toți cei cu BPD prezintă toate simptomele și gradul de severitate poate diferi semnificativ.
BPD nu este o alegere a persoanei afectate. Există factori genetici și de mediu care pot contribui la dezvoltarea tulburării.
Există tratament disponibil. Terapia individuală și de grup oferă suport și metode de gestionare a simptomelor. Medicamentele pot fi, de asemenea, recomandate pentru unele simptome specifice.
Dacă vă regăsiți sau cineva pe care îl cunoașteți se confruntă cu simptome care sugerează BPD, este important să solicitați ajutor de la un profesionist din domeniul sănătății mintale. Diagnosticul și tratamentul precoce pot îmbunătăți semnificativ calitatea vieții pentru persoanele afectate.

Recomandarea acestei cărți vine in ajutorul recunoașterii mai ușor a simptomelor BPD, dar diagnosticul medical se face de către un medic psihiatru și psihodiagnosticul de către psihologul clinician.

06/02/2024

Despre anxietatea generalizată.

Anxietatea generalizată se manifestă printr-o serie de simptome emoționale, cognitive și fizice, care pot afecta semnificativ calitatea vieții persoanei afectate.
Simptome emoționale:
Neliniște și îngrijorare excesivă: Persoanele cu anxietate generalizată se confruntă cu o îngrijorare constantă și greu de controlat, chiar și în legătură cu probleme minore. Această îngrijorare poate fi legată de diverse aspecte ale vieții, cm ar fi:
Sănătatea proprie sau a celor dragi
Situația financiară
Probleme la locul de muncă sau la școală
Siguranța personală
Catastrofe naturale sau alte evenimente negative
Senzație de tensiune și nervozitate: Persoanele cu anxietate generalizată se pot simți permanent agitate, iritabile și nerăbdătoare.
Dificultăți de concentrare: Ingrijorarea constantă poate face dificilă concentrarea pe sarcini specifice, afectând performanța la locul de muncă, la școală sau în alte domenii ale vieții.
Oboseală cronică: Anxietatea poate duce la oboseală persistentă, lipsă de energie și dificultăți de adormire sau de menținere a somnului.
Iritabilitate: Persoanele cu anxietate generalizată pot fi mai ușor iritabile și pot avea dificultăți în a-și controla emoțiile.
Senzație de frică sau panică: În unele cazuri, anxietatea generalizată poate duce la episoade de frică intensă sau panică.
Simptome cognitive:
Gânduri negative: Persoanele cu anxietate generalizată au tendința de a se concentra pe gânduri negative și catastrofale, anticipând mereu ce e mai rău.
Dificultăți de control al gândurilor: Persoanele cu anxietate generalizată pot avea dificultăți în a controla gândurile negative și intrusive.
Ruminare mentală: Persoanele cu anxietate generalizată pot avea tendința de a rumina mental evenimente negative din trecut sau de a se îngrijora excesiv cu privire la viitor.
Simptome fizice:
Tensiune musculară: Persoanele cu anxietate generalizată pot experimenta tensiune musculară, dureri de cap, migrene sau alte dureri.
Transpirație: Transpirația excesivă poate fi un simptom frecvent al anxietății generalizate.
Palpitații: Persoanele cu anxietate generalizată pot avea un ritm cardiac mai rapid sau pot experimenta palpitații.
Tulburări digestive: Anxietatea poate provoca probleme digestive, cm ar fi dureri de stomac, greață sau diaree.
Dificultăți de respirație: Persoanele cu anxietate generalizată pot experimenta dificultăți de respirație sau senzație de sufocare.
Este important de reținut că nu toate persoanele cu anxietate generalizată vor experimenta toate simptomele enumerate mai sus. Severitatea și tipul de simptome pot varia de la o persoană la alta.

Tratamentul poate consta în psihoterapie sau psihoterapie alăturată de medicație adecvată.

05/02/2024

Lucrul cu plastilina in psihoterapie are o serie de beneficii, atat pentru copii, cat si pentru adulti. Iata cateva dintre aspectele pe care le poate dezvolta:

Abilitati psihomotorii:

Dexteritatea: Modelarea plastilinei antreneaza muschii mainii si ai bratelor, precum si coordonarea mana-ochi.
Motricitatea fina: Miscarile precise si controlate necesare pentru a modela plastilina contribuie la dezvoltarea motricitatii fine.
Planificare motorie: Planificarea etapelor necesare pentru a crea o figura din plastilina stimuleaza gandirea si planificarea motorie.
Abilitati cognitive:

Creativitate: Plastilina ofera libertate de exprimare si incurajeaza gandirea creativa.
Rezolvarea problemelor: Modelarea plastilinei implica rezolvarea problemelor legate de forma, textura si proportii.
Concentrare: Activitatea cu plastilina necesita concentrare si atentie la detalii.
Abilitati emotionale:

Relaxare: Modelarea plastilinei poate fi o activitate relaxanta si antistres.
Exprimare emotionala: Plastilina poate fi un instrument pentru a exprima emotii si sentimente dificile de verbalizat.
Stima de sine: Finalizarea cu succes a unei creatii din plastilina poate contribui la cresterea stimei de sine.
Alte beneficii:

Dezvoltarea simturilor: Plastilina stimuleaza simtul tactil, vizual si olfactiv.
Comunicare: Activitatea cu plastilina poate facilita comunicarea si interactiunea sociala.
Distractie: Modelarea plastilinei este o activitate distractiva si placuta pentru toate varstele.
Utilizarea plastilinei in psihoterapie:

Plastilina poate fi utilizata in diverse moduri in psihoterapie, in functie de nevoile specifice ale clientului. Iata cateva exemple:

Terapia prin artă: Plastilina poate fi utilizata ca instrument de exprimare emotionala si explorare a sinelui.
Terapia ocupationala: Modelarea plastilinei poate contribui la imbunatatirea abilitatilor motorii fine si a coordonarii.
Terapia cognitiv-comportamentala: Plastilina poate fi utilizata pentru a ilustra concepte cognitive si a invata strategii de coping.
Terapia de familie: Activitatea cu plastilina poate facilita comunicarea si colaborarea in cadrul familiei.
Concluzie:

Lucrul cu plastilina in psihoterapie este un instrument versatil si benefic pentru o varietate de nevoi. Poate contribui la dezvoltarea abilitatilor cognitive, motrice si emotionale, precum si la imbunatatirea comunicarii si stimei de sine.

29/01/2024

Prea mulți dintre noi ne uităm doar la exterior când ne gândim la cât de sănătoși suntem. Câtă vreme nu simțim nicio durere fizica și nu ne țâșnește sânge de undeva, se poate să credem că suntem în regulă, dar dacă felul în care ne simțim ne oprește să facem lucrurile pe care trebuie să le facem sau sa ne bucurăm de viață, atunci ar trebui să fim la fel de îngrijorați in privința minții noastre.
Marea diferență legată de sănătatea mintală e că nu suntem foarte pricepuți în a observa dificultățile. Putem supraviețui cu o grămadă de stres sau anxietate. Nenumărați oameni pot funcționa deprimați sau anxioși. Este necesar sa facem asta? Primul pas e să înțelegem că simțim astfel de lucruri dintr-un motiv. Apoi sa fim acceptați cu sentimentele noastre și apoi să fie însoțiți in timpul procesului de a le simți fără vină și să fie conținuți pentru ca aceasta durere sa fie suportabila in timp ce o simțim în mod conștient. Abia după acceptarea necondiționată apare schimbarea. E un proces greu și nu vine de pe o zi pe alta, dar starea de bine care se simte după, merită tot efortul. Problemele de sănătate mintală sunt normale. Cu toate astea, noi merităm să fim buni și grijulii cu starea noastră emoționala nu doar cu starea fizică. Merităm cu toții să fim bine.