Psihoterapeut Elisa Bouleanu

10/10/2025

💚 De Ziua Mondială a Sănătății Mintale, să ne amintim puterea conexiunii umane.
Ne-am învățat să ascundem când nu suntem bine — de parcă vulnerabilitatea ar fi rușine. Să fim funcționali. Să spunem „e bine”, „suntem bine”, pentru că lumea nu are timp să audă alt răspuns. Dar adevărul e că nu suntem construiți să trăim singuri în propriul zgomot interior.
💚Sănătatea mintală nu înseamnă doar „să nu ai o tulburare”. Înseamnă să te simți în siguranță cu tine, să poți respira fără vină, să știi că nu ești singur atunci când te doare.
💚Sănătatea mintală înseamnă și să-ți permiți să te oprești, să te întrebi ce ai nevoie, nu ce „ar trebui” să faci.
💚Sănătatea mintală înseamnă și să lași pe cineva să te cunoască dincolo de mască.
💚Sănătatea mintală înseamnă și să fii capabil să spui: „am nevoie de ajutor”, fără rușine.
💚Sănătatea mintală e o formă de muncă interioară constantă — nu o destinație, ci un drum pe care învățăm, în fiecare zi, să fim mai aproape de noi înșine.
💚Sănătatea mintală nu e despre forță, ci despre prezență. Se naște atunci când cineva rămâne lângă tine — fără să întrebe, fără să fugă, fără să repare.
🌱Adevărata vindecare nu e spectaculoasă. Se întâmplă încet, în liniște, când cineva rămâne aproape, fără să încerce să te schimbe, doar să te înțeleagă. Poate că nu vom scăpa niciodată de frica de a fi văzuți așa cm suntem. Dar putem învăța să rămânem acolo, chiar și atunci când e inconfortabil.
🤝A vorbi despre sănătatea mintală și despre conexiunea umană înseamnă a privi adevărul în față: avem nevoie unii de alții ca să rămânem întregi.
🫶Sănătatea mintală prinde rădăcini acolo unde există conexiune umană — acolo unde suntem văzuți, auziți și primiți exact așa cm suntem.

Get the latest from Bruce here! https://brucespringsteen.lnk.to/newsletter-subscribeIDOfficial HD video of ”Human Touch" by Bruce Springsteen Listen to Bruce...

01/10/2025

Lucruri pe care nimeni nu ți le spune despre terapie (dar ar trebui).
Terapia nu e cm vezi în filme. Nimeni nu îți dă o foaie cu „Pașii 1-2-3 spre o viață perfectă”. Și, surpriză: Terapeutul tău nu are baghetă magică. (Și nici glob de cristal.) 🪄✨
Adevăruri terapeutice... pe care poate ar fi bine să le știi înainte:
🔸 Nu vei primi sfaturi despre ce să faci.
Vei primi întrebări care uneori te vor pune să te gândești mai adânc decât îți place.
🔸 Primele ședințe nu sunt „ședințe de reparații rapide”.
Sunt mai degrabă „ședințe de descusut și înțeles firele vieții tale”.
🔸 Vei descoperi că „nu știu” este un răspuns foarte valid.
Și, uneori, un început extraordinar.
🔸 O să râzi. Da, și în terapie se râde.
Terapia nu este doar despre plâns și șervețele.
🔸 Uneori, o să pleci de la ședință mai confuz decât ai venit.
Asta se numește progres. 🎯
🔸 Terapia nu îți schimbă viața în 3 ședințe.
Îți schimbă perspectiva — și de acolo începe viața să se schimbe.
🔸 Te vei surprinde spunând lucruri pe care nu știai că le gândești.
(Spoiler alert: este absolut normal.)
Ce este terapia, de fapt?
✔️ Un spațiu sigur unde poți să înțelegi cine ești, dincolo de cine te-ai învățat să fii ca să supraviețuiești.
✔️ Un loc unde nu trebuie să demonstrezi nimic.
✔️ Un proces care nu te repară pentru că nu ești stricat.
Terapia nu te schimbă într-o persoană perfectă. Te ajută să fii tu însuți/însăți — fără scuze, fără măști, fără frică.
Dacă vrei să descoperi cm arată cu adevărat procesul tău de vindecare, scrie-mi. Nu trebuie să știi tot răspunsul înainte de a începe. Trebuie doar să fii curios despre tine. ❤️

30/09/2025

📌 Cum ne influențează modul în care am fost crescuți felul în care ne raportăm la ceilalți, chiar și la vârsta adultă?
Relațiile noastre de astăzi nu pornesc de la zero. Ele poartă amprenta primei relații pe care am avut-o: cea cu părinții noștri sau cu persoanele care au avut grijă de noi.
👶 Dacă am crescut într-un mediu unde am fost ascultați, validați și încurajați, e mai ușor să avem încredere în oameni, să cerem sprijin și să simțim că merităm să fim iubiți.
⚡ Dacă am crescut într-un mediu rece, critic sau instabil, e posibil să ne fie greu să stabilim limite, să avem încredere sau să nu trăim mereu cu teama că vom fi respinși.
Aceste tipare devin „hărțile noastre relaționale” – inconștient, le repetăm cu prieteni, parteneri, colegi, chiar și în relația cu propriii copii.
Vestea bună este că, deși trecutul ne influențează, nu ne definește pentru totdeauna. În terapie putem învăța să recunoaștem aceste tipare, să le înțelegem și să alegem alte moduri de a ne relaționa.

29/09/2025

🌈 Când un copil își face curaj să vorbească despre orientarea lui sexuală sau identitatea de gen, primul lucru de care are nevoie de la părinți este să știe că iubirea lor rămâne neschimbată, indiferent dacă este gay, straight, trans sau altfel.
Are nevoie să simtă că este în siguranță, văzut, înțeles și iubit – nu judecat sau pus sub lupa prejudecăților.
Am vorbit în acest interviu pentru Școala9 despre un subiect sensibil, dar necesar: cm pot părinții să fie sprijin real atunci când copiii lor își deschid sufletul.
https://www.scoala9.ro/iti-multumesc-ca-mi-ai-spus-cum-vorbesti-cu-copilul-tau-lgbtq/2301?fbclid=IwY2xjawNHSP5leHRuA2FlbQIxMABicmlkETByZG1heVhCNmNYdjNKYnNhAR7Te_N3nEZaBTQqsA0p3mjRNhChGYAuAOv_a-OxgL8YEcazuAp428IF9ajy7Q_aem_ncuQ5rNPkX4QEGXxQo93uA

Elisa Bouleanu este psihoterapeut și adesea are în cabinet adolescenți LGBTQ+ (lesbiene, gay, bisexuale, transgender sau q***r). Rar, și pe părinții lor. Am vorbit cu Elisa despre cm pot părinții să le vorbească copiilor despre LGBT, adecvat vârstei, și despre cm ar putea părinții s....

27/09/2025

Cerul de toamnă seamănă mult cu trăirile noastre interioare. Norii pot fi văzuți ca gândurile și grijile care par să acopere totul. Dar, dincolo de ei, există mereu lumina constantă, exact cm în fiecare dintre noi există o resursă de liniște și speranță, chiar și atunci când nu o vedem imediat. Cerul nu e niciodată doar gri – are nuanțe, umbre, lumini. La fel și emoțiile noastre: chiar și în perioadele „închise”, există mici zone de claritate.

Cerul de toamnă ne amintește că și în zilele cele mai înnorate, lumina nu dispare, doar se ascunde pentru o vreme. Așa sunt și emoțiile noastre – trecătoare, schimbătoare, dar mereu cu un spațiu de senin dincolo de ele.

26/09/2025

Una dintre cele mai frecvente, dar adesea trecute cu vederea consecințe ale traumei este ruptura subtilă, dar profundă, de propria persoană. În fața unei experiențe pe care sistemul nostru nervos o percepe ca fiind copleșitoare — fie că este vorba despre neglijare, respingere, abandon emoțional, pierdere sau abuz — corpul și psihicul activează o strategie de protecție: deconectarea. Aceasta nu este o alegere conștientă. Este un răspuns neurofiziologic automat care apare atunci când prezența într-o situație devine imposibil de tolerat.
📚 Peter Levine, fondatorul metodei Somatic Experiencing, explică acest fenomen în termeni biologici: atunci când lupta sau fuga nu sunt posibile, apare un al treilea răspuns — înghețul (freeze). Corpul rămâne, dar conștiința se retrage. E un mecanism de conservare, nu de evitare.
Această deconectare poate însemna, în viața adultă:
– Dificultăți în a simți emoțiile sau a le numi
– Lipsa unei relații conștiente cu propriul corp
– Un sentiment difuz de gol, de absență interioară
– Funcționare corectă, dar cu pierderea vitalității sau sensului
– Anesteziere emoțională sau suprasolicitare cronică
🔍 Nu e lene. Nu e indiferență. Nu e defect personal. Este rezultatul unei adaptări la suferință. Paradoxul este că această strategie de supraviețuire — salvatoare într-un context periculos — devine, mai târziu, o piedică în calea reconectării autentice cu sinele.
🧠 În terapie, procesul nu presupune o simplă „reîntoarcere” la sine, ci o reconstrucție blândă și sigură a acelei relații. Cu răbdare, respect pentru ritmul intern și validare pentru mecanismele care te-au ținut funcțional.
📩 Dacă ai sentimentul că „funcționezi” dar nu te simți realmente viu în propria viață, nu ești singur.
Deconectarea nu este o condamnare. Este un semn că, la un moment dat, ai avut nevoie să te protejezi. Terapia este locul în care poți învăța că ești în siguranță să simți din nou.

25/09/2025

Ai învățat de mic să spui „mulțumesc”, „te rog” și „îmi pare rău”. Să fii respectuos cu ceilalți. Să nu deranjezi. Să ajuți. Să nu spui ce te doare.
Dar nimeni nu ți-a arătat cm să vorbești cu tine când greșești. Cum să te iubești când ești obosit.
Cum să te susții când simți că nu mai poți.
📚 În copilăriile multora dintre noi, nu a existat un model de compasiune de sine, am crescut cu părinți critici, perfecționiști sau absenți emoțional. Iar în lipsa unui ghid emoțional sănătos, ne-am construit unul intern care spune:
– „Trebuie să fii mai bun.”
– „Alții se descurcă, tu de ce nu poți?”
– „Nu te mai plânge.”
– „E vina ta.”
– „Nu meriți pauză.”
– „Nu e suficient ce ai făcut.”
📖 Studii recente arată că lipsa compasiunii de sine este asociată cu:
– anxietate crescută
– depresie funcțională
– perfecționism malign
– stimă de sine instabilă
– burnout
În terapie, lucrăm exact aici. La reconstrucția acelui spațiu intern în care poți greși fără să fii demolat. Poți fi obosit fără să te urăști. Poți fi om, nu un proiect în corectare continuă.
✨ Compasiunea de sine nu înseamnă să te menajezi. Înseamnă să te porți cu tine măcar la fel de uman cm te-ai purta cu cineva drag.
📩 Dacă simți că vocea din capul tău e mai aspră decât orice ai auzit în afară, poate a venit momentul să înveți o altă voce. A ta — dar cu blândețe.

24/09/2025

Supraviețuitor al Holocaustului, psihiatrul Viktor Frankl credea că una dintre cele mai profunde nevoi umane este nevoia de sens. În celebra sa carte, „Man’s Search for Meaning”, el propune o viziune simplă, dar tulburător de profundă: viața nu devine insuportabilă din cauza durerii în sine, ci din cauza lipsei de sens.
Frankl a identificat trei moduri prin care putem descoperi un sens autentic:
1. Prin muncă – atunci când contribuim cu ceva valoros și exprimăm cine suntem.
2. Prin iubire – atunci când ne conectăm profund și transformator cu altcineva.
3. Prin suferință – atunci când durerea nu poate fi evitată, dar poate fi purtată cu demnitate și transformată.
💭 În teorie, aceste căi par accesibile. Dar în realitate, sensul nu se „obține”. Se caută. Se trăiește. Se construiește.
Iar căutarea lui presupune un act interior de curaj. Să stai față în față cu tine. Să nu te mai amăgești. Să nu mai fugi. Să accepți că sensul nu înseamnă fericire continuă sau certitudini. Ci direcție, coerență și ancorare – chiar și în mijlocul durerii.
🎯 Într-o societate care valorizează viteza, validarea și distragerea de sine, căutarea sensului devine un act radical de maturitate.
📩 Dacă ești în căutarea sensului tău, terapia poate fi acel spațiu în care să înveți să-l recunoști. Nu ca rețetă, ci ca adevăr personal.

23/09/2025

„Lasă trecutul în urmă și mergi mai departe.” Ai auzit asta de sute de ori, nu-i așa?
Dar dacă trecutul nu se lasă? Dacă îl simți prezent în fiecare clipă, chiar și atunci când nu vrei?
💡 Adevărul e că emoțiile pe care nu le-ai trăit atunci — tristețea, frica, furia, nevoia de a fi văzut și acceptat — nu dispar. Ele rămân în corp, așteptând să fie recunoscute.
De aceea:
• O critică banală azi te doare ca o rană veche.
• O despărțire reactivează frica de abandon din copilărie.
• Tăcerea cuiva apasă exact pe rana respingerii.
Nu ești „prea sensibil(ă)”.
Nu ești „slab(ă)”.
👉 Reacțiile tale nu sunt doar despre prezent, ci și despre trecutul pe care nu l-ai putut trăi atunci. Și de aceea nu funcționează îndemnul: „uită și mergi mai departe.” Pentru că trecutul nu are nevoie să fie uitat, ci vindecat și integrat.
Asta e ceea ce aduce terapia: un spațiu sigur în care să simți, să procesezi și să mergi mai departe cu adevărat.

17/09/2025

🍁 Toamna e lecția naturii despre renunțare și transformare. Copacii nu se agață de frunze, chiar dacă au fost parte din ei. Le lasă să cadă, pentru că au încredere că primăvara va aduce altele noi.

Și noi avem nevoie, uneori, să învățăm desprinderea: de așteptări imposibile, de povești vechi, de relații care nu mai hrănesc, de tipare care ne țin blocați.
Nu e ușor — pentru sistemul nostru nervos, „a lăsa să plece” e adesea perceput ca o pierdere. Dar la fel ca în natură, spațiul gol care rămâne nu e un capăt, ci un început.

Întreabă-te în această toamnă:
🍁 Ce frunză din viața mea e gata să cadă?
🍁 Ce spațiu vreau să creez pentru ceva nou?

Uneori, terapia e locul unde înveți să îți dai voie să lași frunzele să cadă.