https://fabricadeganduribune.ro/

Fabrica de gânduri bune, Aleea Negru Vodă, numărul 4, zona Unirii, Bucharest (2025)

Q: What is the address?

Aleea Negru Vodă, Numărul 4, Zona Unirii

12/11/2025

Merg la cumpărături. În timp ce îmi scanează produsele vânzătoarea continuă discuția cu colega ei:
- Eu fără cafea pot să stau, dar să nu îmi zică cineva să renunț la țigări, că e scandal.
- Așa era și mama. Și când i-a zis doctorul, clar, că trebuie să aleagă dacă trăiește sau nu... se uita doar cu poftă la câte o țigară și o vedeam ce greu îi e. Dar a fost ambițioasă. Și uite, de 4 ani nu mai fumează.
- Eu nu le las. Doamne ferește, să îmi zică cineva așa. Țigara e plăcerea mea. E singura bucurie pe care o am în viață. Cum să o las?

👉 Am auzit de mai multe ori afirmația asta, legat de țigară sau de alcool: „e singura mea bucurie”. Și de fiecare dată mă întreb câte alte bucurii au oamenii ăia. Bucurii simple, de care nu sunt conștienți. Gen îmbrățișarea copilului când ajunge acasă, zâmbetul partenerului, un dar neașteptat sau un gest frumos făcut de un necunoscut. De-aia recunoștința, ca practică zilnică, aduce schimbări majore: pentru că te ajută să fii mai prezent în propria viață și să vezi cu mai multă claritate care îți sunt bucuriile.
Doamna de la magazin avea doi copii pe care îi iubea foarte mult, am aflat mai apoi, cât am așezat cumpărăturile în sacoșă.

P.S.: Nu e vorba deloc despre a avea o viață perfectă. Probabil nici nu există așa ceva. E doar despre a alege să vezi lucrurile bune pe care le ai și să te bucuri de ele.

04/11/2025

Au trecut mai bine de 10 ani de când am întâlnit pe cineva despre care am gândit că înțelege lucrurile altfel. Era ca și cm avea niște instrumente noi, pe care noi, ceilalți, nu știam să le folosim. Și nu vorbesc de nimic ciudat. Sau magic. Doar că se uita la oameni și îi vedea altfel. De parcă i-ar fi pus sub o lupă.
Se întâmpla la Festivalul de Teatru de la Edinburgh. Pentru cine nu știe, acolo se strâng, în fiecare primăvară, oameni de teatru din toată lumea. Unii vin cu producții (adică joacă și apoi devin spectatori), alții vin să vadă și să ducă mai departe (impresari care apoi organizează turnee). Se joacă în orice spațiu (hală, beci, pod - orice poate primit public e transformat într-o sală de spectacol) de dimineața până seara. Primul spectacol e la ora 10, iar ultimul se termină după miezul nopții. Pare Paradisul unui iubitor de teatru, până când realizează că în fiecare moment poate alege între câteva mii de spectacole. Ei bine, în acel zumzet, am cunoscut într-o seară un impresar din America. Eram la o petrecere și când am auzit cu ce se ocupă ne-am strâns cu toții în jurul lui, la o bere bună și povești. Și habar nu am cm a făcut, dar după vreo oră, a putut să ne facă fiecărui o caracterizare foarte minuțioasă și precisă. De la preferințe, la activități care ni se potrivesc și la atuuri personale. Mi-am imaginat că e un psiholog fin, deși ne-a spus că nu a făcut niciodată cursuri de psihologie.
Mi-am amintit de această întâlnire puțin după ce am făcut cursul de programare neurolingvistică și am înțeles cm a făcut să ne „ghicească” atât de bine, pe fiecare.
Acum, când văd în ochii clienților mei această întrebare „cum ai făcut să știi?”, îmi amintesc de mine de acum 10 ani și de uimirea mea de atunci. Și știu că pare magie.

21/10/2025

Sunt meserii, și nu puține, în care ești foarte expus. Și nu mă refer aici la expunerea de pe rețelele sociale sau la expunerea din presă. Nu. Mă refer la expunerea emoțională.

E dificil de susținut durerea pe care o vezi în ceilalți. Iar când ești pompier sau lucrezi în asistența socială, întâlnești frecvent cazuri extreme. Probabil că acei oameni au învățat să nu ducă cu ei, acasă, durerea pe care văd, o aud și ajung să o simtă la muncă.

Însă nu e obligatoriu să ai o astfel de meserie ca să vii acasă încărcat emoțional. O colegă de birou care are necazuri poate fi suficient. Un șef care trece printr-un divorț și te-a ales ca și confident. Sau prea multa presiune a proiectelor în care ești implicat.

„Nu mai pot să mă întorc acasă cu toate problemele astea! Nu mi se mai pare corect față de ai mei! Iar fiică-mea e ca un burete care absoarbe tot. Chiar dacă reușesc să nu țip la nimeni, tot mă simte și începe să se comporte ciudat.”

E firesc să se întâmple așa. De aceea e sănătos să învățăm, fiecare dintre noi, tehnici de a ne detașa de acele evenimente care au avut un impact negativ asupra noastră înainte de a ajunge acasă.

Ti s-ar părea util un mini-curs în care să înveți câteva astfel de exerciții?

13/10/2025

Am aflat târziu despre hipnoză. De fapt... am aflat târziu că așa se numește acea stare despre care citisem în cărțile mai multor oameni deștepți.

👉De exemplu, una dintre cele mai studiate cărți la facultatea mea era (și probabil încă este) „Munca actorului cu sine însuși” de Konstantin Stanislavski, actor care a creat metoda de joc ce îi poartă numele. Autorul povestește acolo cm și-a creat un mecanism mental prin care odată ce mângâia cortina cu palma, lăsa de-o parte orice altă preocupare și intra automat în starea necesară pentru rol. Își crease așadar o „ancoră”, doar că nu știam atunci că așa se cheamă.

👉Alt exemplu: Mircea Eliade. Descrie în „Memorii” un exercițiu pe care îl practica uneori: «mă întindeam în pat, închideam ochii și mă imaginam într-una din lumile care mă fascinau - fie universurile romanelor astronomice ale lui Camille Flammarion, fie una din civilizațiile dispărute, Egiptul, Mesopotamia, India vedică, Grecia misterelor orfice. Rămâneam așa nemișcat, concentrat, cam o jumătate de ceas, până ce simțeam că devenisem cu totul prezent într-una din lumile acelea abolite sau extraterestre; începeam atunci să trăiesc acolo, să mă mișc într-un peisaj care îmi apărea ca singurul cu adevărat real, să întâlnesc ființe extraordinare, pasionate de probleme cu adevărat interesante și urgente (bunăoară, de ce nu putem ști nimic despre Dumnezeu?!, de ce nu s-a găsit încă o dovadă definitivă a nemuririi sufletului?). Când mă trezeam, după un asemenea exercițiu spiritual, îmi era perfect indiferent ce se întâmplase sau era pe punctul de a se întâmpla cu mine»”. Am aflat mai târziu că e vorba despre auto-hipnoză. Și asta mi-a explicat, de altfel, structura nuvelelor lui fantastice.

🌟Iar acum, că știu cm funcționează, e tare distractiv să îi recunosc pe autorii care folosesc tehnici de inducție hipnotică în scrierile lor. Cel mai bun exemplu este Jon Fosse, câștigătorul Premiului Nobel în 2023, care și-a conceput septologia ca pe o lungă și fascinantă transă. 🤩

Dacă aveți și alte exemple, mi-ar plăcea să le știu. ❤️

10/10/2025

Au fost câteva zile ploioase și/sau înnorate... deci tuturor ne-a fost greu 😉 Dacă ar fi să alegi o emoție care să dispară odată cu norii, ce ai alege?

Pentru mine... nu e o întrebare simplă. Am considerat întotdeauna că fiecare dintre trăirile noastre au sens. Putem înțelege ceva din ele sau ne pot împinge să facem un pas înainte. Dacă înțelegi de ce urăști pe cineva, te poți înțelege mai bine pe tine. Dacă te uiți cu atenție la cineva pe care îl invidiezi, îl poți transforma într-un model de urmat. Dacă simți anxietate sau epuizare, e o ocazie bună să descoperi cm poți evita asta pe viitor. Ați prins ideea, așa că revin. Dacă ar fi să aleg o emoție care să dispară din lume odată cu norii aș alege disprețul. Fiindcă nu găsesc acum nimic bun care poate ieși din asta.

03/10/2025

Am fost la Mind your Business 2025 și mi-a plăcut 💚

E nevoie de evenimente care să vorbească despre sănătate mintală, iar în mediul de afaceri e foarte util, atât pentru antreprenori, cât și pentru echipele lor. Multe lucruri valoroase am aflat de la invitați, iar rezultatele studiului realizat de start-up.ro m-au pus puțin pe gânduri. 🤔 Suficient cât să iau notițe și să scriu un articol. Pe care, dacă vreți să știți cm se raportează antreprenorii români la sănătatea mintală, vă invit să îl citiți.

✅ Lasă-mi un comentariu cu textul INFO, iar eu îți trimit linkul.

01/10/2025

De Ziua Internațională a Muzicii vă las cu o melodie pe care am ascultat-o pe REPEAT în ultima vreme. Am căutat-o după ce am auzit un fragment într-un curs al lui Tony Robbins și mi-a dat un vibe tare bun. Ceea ce vă doresc și vouă! 🫶
Link-ul în comentarii, ca să nu supărăm algoritmul. Deși, cu poza asta (care e o captură de ecran din videoclip) sigur nu va fi foarte vesel 😁
Poate îl fentăm dacă îmi spuneți în comentarii cm vă simțiți după ce o ascultați. 😉

24/09/2025

E plin în viețile noastre de mesaje / zvonuri / știri. Ce bine ar fi dacă am învăța (și ne-am obișnui) să le filtrăm. Mai ales de când AI, e o abilitate foarte importantă pentru sănătatea noastră mintală, dar și pentru sănătatea mediului în care ne petrecem timpul - serviciu, familie, anturaj.
Vă invit să citiți articolul de pe site. Oferă instrumente utile, așa încât să nu ducem mai departe vorbe urâte / informații false / știri alarmante.
Pentru că, da, e plin de neghină. Dar doar atunci când o dăm la o parte, putem să ne bucurăm cu adevărat de boabele sănătoase.

18/09/2025

🫶Ce surpriză minunată am avut zilele trecute!!!

Lucrez online și datorită acestui lucru am avut clienți din Marea Britanie, Franța, Italia, Austria, Germania, Olanda... Români plecați la muncă sau la studii. Pentru ei e mult mai simplu și mai eficient să audă, în stare de transă, limba maternă, iar pentru mine e o bucurie să aflu despre cm e să trăiești în altă cultură, care se raportează destul de diferit la hipnoterapie.

Ei bine, acum ceva vreme am lucrat cu o doamnă din Luxemburg. La prima ședință m-a anunțat că este însărcinată, abia începe să simtă mișcările bebelușului, și se întreba cm va reacționa el la faptul că ea va face terapie prin hipnoză. S-a dovedit că bebe se relaxa de fiecare dată, așa încât la ultima ședință doamna m-a anunțat că merge la un curs de hypnobirth, pentru că a decis să nască natural și vrea să se folosească la maxim de capacitatea ei, proaspăt dobândită, de a intra cu ușurință în transă. Propunerea ulterioară, de a ne conecta telefonic și face o ședință specială pe durata travaliului, a părut cumva firească. Și așa, după o noapte plină de emoții, a venit pe lume un băiețel puternic și sănătos.

Acel băiețel are astăzi aproape 2 ani și a venit în vizită la București. A fost o mare bucurie să îl țin în brațe și să petrec câteva ore alături de el și de mama lui. 🥰

11/09/2025

- Bunico, vreau și eu o kendama!
- O ce?
- Uite, cm are băiatul ăla. Vezi ce tare e?
- E, dar nu-i ușor ce face el.
- Știu...
- Dacă ești sigur că te bagi, îți cumpăr.
- Serios?
- Serios. Că mai bine îți pierzi vremea așa, decât pe tabletă.

Mi-a plăcut bunica. Și m-am întrebat dacă într-adevăr kendama e doar o pierdere de vreme. Totuși, e un joc japonez, iar niponii nu sunt cunoscuți ca specialiști în a pierde vremea, nu?

A ieșit un articol pe care îl trimit cu drag cui vrea să îl citească. Scrie în comentarii „Kendama” pentru a primi linkul.

Fabrica de gânduri bune

12/11/2025

04/11/2025

21/10/2025

13/10/2025

10/10/2025

03/10/2025

01/10/2025

24/09/2025

18/09/2025

11/09/2025

Address

Telephone

Website

Alerts

Shortcuts

Share

Category