https://fabricadeganduribune.ro/

Fabrica de gânduri bune, Aleea Negru Vodă, numărul 4, zona Unirii, Bucharest (2026)

Q: What is the address?

Aleea Negru Vodă, Numărul 4, Zona Unirii

08/01/2026

🌱 𝗔𝗻 𝗻𝗼𝘂! 𝗔𝗰𝗲𝗲𝗮𝘀̦𝗶 𝗺𝗶𝗻𝘁𝗲 – 𝘀𝗮𝘂 𝘂𝗻𝗮 𝗺𝗮𝗶 𝗹𝗶𝗻𝗶𝘀̦𝘁𝗶𝘁𝗮̆?

La început de an suntem invitați (ca să nu zic de-a dreptul presați) să ne punem rezoluții, să facem planuri, să ne setăm obiective. Dar de multe ori uităm cel mai important lucru, fără de care niciunul dintre acele scopuri nu valorează prea mult: 𝘀𝘁𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗻𝗼𝗮𝘀𝘁𝗿𝗮̆ 𝗶𝗻𝘁𝗲𝗿𝗶𝗼𝗮𝗿𝗮̆.

Dacă mintea este obosită, anxioasă sau prinsă în tipare vechi, nici cele mai bune intenții nu prind rădăcini. E ca și cm ai începe o plantație nouă într-un câmp plin cu buruieni.

Hipnoterapia nu te schimbă peste noapte, dar te ajută să creezi spațiu pentru claritate, calm și decizii conștiente.

🌱 𝗔𝗻𝘂𝗹 𝗻𝗼𝘂 𝗽𝗼𝗮𝘁𝗲 𝗶̂𝗻𝗰𝗲𝗽𝗲 𝗰𝘂 𝗺𝗮𝗶 𝗽𝘂𝘁̦𝗶𝗻 „𝗲𝗳𝗼𝗿𝘁” 𝘀̦𝗶 𝗰𝘂 𝗺𝗮𝗶 𝗺𝘂𝗹𝘁𝗮̆ 𝗹𝗶𝗻𝗶𝘀̦𝘁𝗲.

24/12/2025

Craciunul e despre...
..brad împodobit ..mese bogate..timp cu familia..cadouri..vacanță..târguri cu zeci de produse..luminițe colorate..nașterea lui Iisus..colinde..cumpărături..fapte bune

Crăciunul e pentru fiecare despre altceva. Și e normal, pentru că toți suntem diferiți.

Despre orice ar fi Crăciunul pentru voi, să vă bucurați din plin de fiecare moment!

09/12/2025

🌬️ De ce avem mai puțină energie iarna? Și cm ne poate ajuta hipnoterapia să ne reglăm starea? ❄️

Ați observat că odată cu scurtarea zilelor, parcă scade și nivelul de energie? E ceva perfect normal. Lumina mai puțină influențează ritmul circadian, iar creierul produce mai puțină serotonină – hormonul care ne ajută să ne simțim bine. În plus, frigul și rutina mai „de interior” pot accentua stările de oboseală sau lipsă de motivație.

Vestea bună? Mintea noastră are o capacitate extraordinară de reglare, iar hipnoterapia poate sprijini acest proces.
✨ Într-o stare de relaxare profundă, creierul devine mai receptiv la sugestii pozitive. ✨ Se reduc tensiunea și ruminațiile mentale. ✨ Se reactivează resursele interne, cresc motivația și claritatea.

Hipnoterapia nu „adaugă energie” din exterior — ci te ajută să o redescoperi pe cea pe care o ai deja, dar care poate fi blocată de stres, gânduri automate sau oboseală mentală.

Dacă simți că iarna te apasă mai mult ca de obicei, o ședință de hipnoterapie poate fi un sprijin blând și eficient pentru reglare emoțională, somn, focus și stare generală mai bună.

❄️ Iarna poate fi un anotimp al resetării interioare. Trebuie doar să îți dai această șansă.

04/12/2025

Am o veste grozavă pentru cei care au citit „Până nu se răcește cafeaua”:
❗️Cafeneaua Funiculi Funicula chiar există! Și... funcționează după aproximativ aceleași reguli. ❗

🤗 Acum, puțin context pentru cine nu a citit romanul.
Cartea japonezului Kawaguchi vorbește despre un loc fantastic, o cafenea în care ai posibilitatea de a te întoarce în timp. Vizita e condiționată de o serie de factori (persoana pe care vrei să o întâlnești în trecut trebuie să fi venit în cafenea și o vei revedea fix în acel moment) și reglementată de un număr de condiții, dintre care cea mai crudă este că nu poți schimba prezentul. Nu poți, de exemplu, să previi pe cineva că urmează să aibă un accident mortal. În ciuda acestui lucru, sunt destul de mulți doritori pentru călătoria în timp. Și asta pentru că deși nu se schimbă nimic din prezent, toți cei care o experimentează se întorc schimbați.

🫣 Ceea ce propune de fapt autorul în acest roman este un proces de programare neuro-lingvistică: mergi cu gândul la o situație din trecut și, cu toate informațiile pe care le deții în prezent, reiei discuția / acțiunea. Efectul e același, la finalul procesului, simți diferit față de evenimentul respectiv. Când faci asta în transă e spectaculos, pentru că senzațiile sunt aproape reale (am avut clienți care au simțit mirosul spațiului sau au auzit bâzâitul enervant al frigiderului).

👏De-aia zic: această cafenea există, prin urmare vizitarea trecutului e posibilă! 👏

PS: Cine e curios și vrea mai multe detalii, e invitat să îmi scrie. În comentarii, pe mess sau pe mail, răspund oricum.
PPS: Cine nu a citit cartea, încă poate profita de reducerile de la Gaudeamus (3-7 dec).

27/11/2025

Poate ne-ar prinde bine să ne amintim de ce facem ceea ce facem.

Care sunt motivele pentru care ai ales un anumit drum în viață? O facultate, o carieră, o familie, o țară chiar. Care e sensul pe care l-ai căutat prin acea alegere? Ce, din tot ce îți oferă, e aliniat cu credințele și valorile tale?

Pentru că în momentele dificile (de care nimeni nu duce lipsă), ceea ce te ajută să mergi mai departe poate fi acolo, la începuturi. Întoarce-te la tine, cel/cea aflat în fața alegerii și amintește-ți, fără să te judeci.

19/11/2025

Înregistrările cu gimnasta Sabrina Voinea și antrenoarea ei, Camelia Voinea, sunt greu de privit (las link în comentarii). Cu atât mai mult cu cât știm că Sabrina este fiica antrenoarei sale. Camelia este așadar acea persoană care ar trebui să o protejeze și să o iubească necondiționat. Să o învețe să se apere de abuzuri și de oameni care ar putea-o răni.

✅ Și totuși... mama își dorește doar bine pentru fiica ei. Doar aur, pe cele mai înalte podiumuri. Procedând astfel, consideră că își va duce fiica acolo, printre învingători.

✅ Sabrina e un copil foarte ascultător, care a mers cu maximă încredere pe mâna mamei și antrenoarei sale. Se vede și asta în video-ul făcut în apărarea mamei. E tot ce putea face. E ceea ce fac toții copiii supuși unui abuz.

❌Ce e greu de înțeles pentru mine însă este de ce au tăcut cei din jur? Cei care au asistat la acest comportament abuziv. Ce au făcut psihologii care lucrează cu lotul de gimnastică? Cum se poate ca cineva atât de grav afectat emoțional să fie lăsat să fie antrenor? Ba chiar antrenorul propriei fiice, lăsând acest copil fără nicio plasă de siguranță?

💡Acum, că presa a scos la lumină acest caz, poate ne întrebăm cât de multe dintre medaliile copiilor sunt obținute cu astfel de costuri? Cât de multe dintre performanțe sunt doar forțări? Și câți părinți care au fost crescuți cu „e greu să ajungi în vârf” pun o presiune uriașă pe copiii lor, dorindu-le doar binele?

👉 De multe ori binele acestor copii înseamnă un program de terapie, în care părintele să se desprindă de tot ce a învățat toxic în propria copilărie.

12/11/2025

Merg la cumpărături. În timp ce îmi scanează produsele vânzătoarea continuă discuția cu colega ei:
- Eu fără cafea pot să stau, dar să nu îmi zică cineva să renunț la țigări, că e scandal.
- Așa era și mama. Și când i-a zis doctorul, clar, că trebuie să aleagă dacă trăiește sau nu... se uita doar cu poftă la câte o țigară și o vedeam ce greu îi e. Dar a fost ambițioasă. Și uite, de 4 ani nu mai fumează.
- Eu nu le las. Doamne ferește, să îmi zică cineva așa. Țigara e plăcerea mea. E singura bucurie pe care o am în viață. Cum să o las?

👉 Am auzit de mai multe ori afirmația asta, legat de țigară sau de alcool: „e singura mea bucurie”. Și de fiecare dată mă întreb câte alte bucurii au oamenii ăia. Bucurii simple, de care nu sunt conștienți. Gen îmbrățișarea copilului când ajunge acasă, zâmbetul partenerului, un dar neașteptat sau un gest frumos făcut de un necunoscut. De-aia recunoștința, ca practică zilnică, aduce schimbări majore: pentru că te ajută să fii mai prezent în propria viață și să vezi cu mai multă claritate care îți sunt bucuriile.
Doamna de la magazin avea doi copii pe care îi iubea foarte mult, am aflat mai apoi, cât am așezat cumpărăturile în sacoșă.

P.S.: Nu e vorba deloc despre a avea o viață perfectă. Probabil nici nu există așa ceva. E doar despre a alege să vezi lucrurile bune pe care le ai și să te bucuri de ele.

04/11/2025

Au trecut mai bine de 10 ani de când am întâlnit pe cineva despre care am gândit că înțelege lucrurile altfel. Era ca și cm avea niște instrumente noi, pe care noi, ceilalți, nu știam să le folosim. Și nu vorbesc de nimic ciudat. Sau magic. Doar că se uita la oameni și îi vedea altfel. De parcă i-ar fi pus sub o lupă.
Se întâmpla la Festivalul de Teatru de la Edinburgh. Pentru cine nu știe, acolo se strâng, în fiecare primăvară, oameni de teatru din toată lumea. Unii vin cu producții (adică joacă și apoi devin spectatori), alții vin să vadă și să ducă mai departe (impresari care apoi organizează turnee). Se joacă în orice spațiu (hală, beci, pod - orice poate primit public e transformat într-o sală de spectacol) de dimineața până seara. Primul spectacol e la ora 10, iar ultimul se termină după miezul nopții. Pare Paradisul unui iubitor de teatru, până când realizează că în fiecare moment poate alege între câteva mii de spectacole. Ei bine, în acel zumzet, am cunoscut într-o seară un impresar din America. Eram la o petrecere și când am auzit cu ce se ocupă ne-am strâns cu toții în jurul lui, la o bere bună și povești. Și habar nu am cm a făcut, dar după vreo oră, a putut să ne facă fiecărui o caracterizare foarte minuțioasă și precisă. De la preferințe, la activități care ni se potrivesc și la atuuri personale. Mi-am imaginat că e un psiholog fin, deși ne-a spus că nu a făcut niciodată cursuri de psihologie.
Mi-am amintit de această întâlnire puțin după ce am făcut cursul de programare neurolingvistică și am înțeles cm a făcut să ne „ghicească” atât de bine, pe fiecare.
Acum, când văd în ochii clienților mei această întrebare „cum ai făcut să știi?”, îmi amintesc de mine de acum 10 ani și de uimirea mea de atunci. Și știu că pare magie.

21/10/2025

Sunt meserii, și nu puține, în care ești foarte expus. Și nu mă refer aici la expunerea de pe rețelele sociale sau la expunerea din presă. Nu. Mă refer la expunerea emoțională.

E dificil de susținut durerea pe care o vezi în ceilalți. Iar când ești pompier sau lucrezi în asistența socială, întâlnești frecvent cazuri extreme. Probabil că acei oameni au învățat să nu ducă cu ei, acasă, durerea pe care văd, o aud și ajung să o simtă la muncă.

Însă nu e obligatoriu să ai o astfel de meserie ca să vii acasă încărcat emoțional. O colegă de birou care are necazuri poate fi suficient. Un șef care trece printr-un divorț și te-a ales ca și confident. Sau prea multa presiune a proiectelor în care ești implicat.

„Nu mai pot să mă întorc acasă cu toate problemele astea! Nu mi se mai pare corect față de ai mei! Iar fiică-mea e ca un burete care absoarbe tot. Chiar dacă reușesc să nu țip la nimeni, tot mă simte și începe să se comporte ciudat.”

E firesc să se întâmple așa. De aceea e sănătos să învățăm, fiecare dintre noi, tehnici de a ne detașa de acele evenimente care au avut un impact negativ asupra noastră înainte de a ajunge acasă.

Ti s-ar părea util un mini-curs în care să înveți câteva astfel de exerciții?

13/10/2025

Am aflat târziu despre hipnoză. De fapt... am aflat târziu că așa se numește acea stare despre care citisem în cărțile mai multor oameni deștepți.

👉De exemplu, una dintre cele mai studiate cărți la facultatea mea era (și probabil încă este) „Munca actorului cu sine însuși” de Konstantin Stanislavski, actor care a creat metoda de joc ce îi poartă numele. Autorul povestește acolo cm și-a creat un mecanism mental prin care odată ce mângâia cortina cu palma, lăsa de-o parte orice altă preocupare și intra automat în starea necesară pentru rol. Își crease așadar o „ancoră”, doar că nu știam atunci că așa se cheamă.

👉Alt exemplu: Mircea Eliade. Descrie în „Memorii” un exercițiu pe care îl practica uneori: «mă întindeam în pat, închideam ochii și mă imaginam într-una din lumile care mă fascinau - fie universurile romanelor astronomice ale lui Camille Flammarion, fie una din civilizațiile dispărute, Egiptul, Mesopotamia, India vedică, Grecia misterelor orfice. Rămâneam așa nemișcat, concentrat, cam o jumătate de ceas, până ce simțeam că devenisem cu totul prezent într-una din lumile acelea abolite sau extraterestre; începeam atunci să trăiesc acolo, să mă mișc într-un peisaj care îmi apărea ca singurul cu adevărat real, să întâlnesc ființe extraordinare, pasionate de probleme cu adevărat interesante și urgente (bunăoară, de ce nu putem ști nimic despre Dumnezeu?!, de ce nu s-a găsit încă o dovadă definitivă a nemuririi sufletului?). Când mă trezeam, după un asemenea exercițiu spiritual, îmi era perfect indiferent ce se întâmplase sau era pe punctul de a se întâmpla cu mine»”. Am aflat mai târziu că e vorba despre auto-hipnoză. Și asta mi-a explicat, de altfel, structura nuvelelor lui fantastice.

🌟Iar acum, că știu cm funcționează, e tare distractiv să îi recunosc pe autorii care folosesc tehnici de inducție hipnotică în scrierile lor. Cel mai bun exemplu este Jon Fosse, câștigătorul Premiului Nobel în 2023, care și-a conceput septologia ca pe o lungă și fascinantă transă. 🤩

Dacă aveți și alte exemple, mi-ar plăcea să le știu. ❤️

10/10/2025

Au fost câteva zile ploioase și/sau înnorate... deci tuturor ne-a fost greu 😉 Dacă ar fi să alegi o emoție care să dispară odată cu norii, ce ai alege?

Pentru mine... nu e o întrebare simplă. Am considerat întotdeauna că fiecare dintre trăirile noastre au sens. Putem înțelege ceva din ele sau ne pot împinge să facem un pas înainte. Dacă înțelegi de ce urăști pe cineva, te poți înțelege mai bine pe tine. Dacă te uiți cu atenție la cineva pe care îl invidiezi, îl poți transforma într-un model de urmat. Dacă simți anxietate sau epuizare, e o ocazie bună să descoperi cm poți evita asta pe viitor. Ați prins ideea, așa că revin. Dacă ar fi să aleg o emoție care să dispară din lume odată cu norii aș alege disprețul. Fiindcă nu găsesc acum nimic bun care poate ieși din asta.

Fabrica de gânduri bune

08/01/2026

24/12/2025

09/12/2025

04/12/2025

27/11/2025

19/11/2025

12/11/2025

04/11/2025

21/10/2025

13/10/2025

10/10/2025

Address

Telephone

Website

Alerts

Shortcuts

Share

Category