23/03/2025
'— Observ ca te epuizezi.
— Nu... sunt bine.
— Nu mă minți. O văd în ochii tăi, în acțiunile tale, în felul în care mergi, o simt în respirația ta scurtă, în privirea ta slabă, în vocea ta tremurândă. Te epuizezi.
— Nu am de ales.
Trebuie să le port pe toate, să le gestionez pe toate, să fac totul să meargă bine. Trebuie să fiu puternic(ă).
- Nu confunda puterea cu sacrificiul. Sacrificiul te epuizează, te urâțește, te chinuie, încât ajungi să te stingi încet, în tăcere.
— Nu pot să dau drumul.
Dacă mă opresc, totul se prăbușește în jur.
- Și tu? Dacă te destrami, cine te va ridica?
— Eu... nu știu. Dar n-aș vrea să fiu o povară.
— Nu trebuie să le porți singur(ă).
Nu ești o stâncă, esti un om.
— Dar dacă nu o fac, cine s-o facă în locul meu? Dacă nu sunt puternic(ă), cine va fi în locul meu?
— Cine te-a învățat că a cere ajutor este o slăbiciune?
Cine te-a făcut să crezi că epuizarea este un semn de curaj?
— Am învățat să fiu puternic(ă).
Să nu mă plâng.
— Și cu ce preț? Cât de mult îți stinge lumina? Și visele tale?
— Nu vreau să eșuez.
— Nu eșuezi odihnindu-te, lăsând totul și având grijă și de tine. Dacă tu nu ești bine, cm îi poți ajuta pe alții?
Nu eșuezi alegând să te salvezi, pe tine.
— Dar dacă mă opresc...
Dacă dau drumul...Cine sunt eu atunci?
— Tu ești. In sfarsit tu.
Fără măști, fără roluri impuse.
Devii din nou acel om liber, care știe să zâmbească în soare, care se bucură de un lucru simplu din natură, plin de viață,
care nu mai caută să mulțumească,
care nu are nevoie să controleze totul pentru a fi în pace.
— Și dacă se întâmplă să cad?
— Atunci te vei ridica din nou.
Dar de data asta, va fi mai usor.
Pentru că vei păstra doar ceea ce este cu adevărat al tău.
— Și dacă mă pierd?
— Numai prin pierderea ta te vei putea regăsi cu adevărat.
Integru. Fără măști. Liber. Autentic. Tu cu adevărat.
— Și dacă... dacă nu reușesc?
— Atunci voi fi acolo.
Sunt flacăra din interiorul tău care refuză să se stingă.
Eu sunt respirația care te face să te ridici de fiecare dată. Sunt suflul vieții tale.
Sunt acea voce care șoptește suav:
— Deci... pot să îmi dau drumul. Să mă las să alunec..dincolo de măști.
Și să respir..viață.
— În sfârșit... bine te regăsesc.
Încântat de așa creație.'
Sinele.
Cabinet de psihologie PsyMindfulness
⚜️