interior-Studio de teatru și art-terapie by Sabina Brândușe

01/10/2025

M-am simțit adesea singură. Atât când eram doar eu cu mine, cât și în momente în care eram înconjurată de lume.
Am disperat, am deznădăjduit, am plâns până m-am deformat, pentru ca apoi să mă culeg de pe jos și să mă întreb: De ce mi-am făcut asta? De ce, dacă tot îmi era nespus de greu, mi-am mai făcut și eu rău, alimentându-mi gândurile, desconsiderându-mă, vorbindu-mi urât, îndepărtându-mă până și pe mine de mine?

Pentru că nu știam că se poate și altfel. Că pot să mă uit și din alte unghiuri la singurătate.

Azi însă, după un șir lung de momente de introspecție și sesiuni de terapie, realizez că singurătatea mi-a adus și daruri, multe: timp pentru mine, ocazii dese de autoanaliză, revizitarea fiecărei perioade a vieții mele, crearea unei priveliști de ansamblu și de schimbare a perspectivei asupra celor trăite, o mai profundă cunoaștere de sine, reconsiderarea nevoilor și a dorințelor mele, schimbarea mediului în care trăiam, a anumitor obiceiuri, renunțarea la niște prietenii, o mai mare grijă pentru starea mea de sănătate și de bine...

Astfel, am ajuns să descopăr ce îmi face mie bine. Mie, Sabinei care a stat cu ea însăși, nu Sabinei obișnuite să orbecăie după atenția și grija celorlalți doar ca să n-o strângă iar de gât mâna vânătă a singurătății.
Așa am ajuns să iubesc, efectiv, să stau cu mine. Să vreau să plec pentru prima dată într-o călătorie de una singură, o lună de zile pe Camino de Santiago. Să merg doar cu surorile mele la mare. Să plec cu prietenul meu cel mai bun, Bogdan, prin țară. Să nu mă mai agăț de partenerul meu de viață. Lucru pe care l-am făcut o viață. Tot din teama asfixiantă de singurătate.

Mă uit la mine și nu-mi vine să cred că am evoluat într-atât încât am putut trăi o relație la distanță. Care continuă așa, întrucâtva. Era ceva de neconceput pentru mine.

M-a sprijinit mult singurătatea. M-a învățat să fac alegeri mult mai sănătoase, după ce am înțeles cât de nevolnic am ales în trecut: prieteni, iubiți, proiecte, situații. Până și mâncarea, căci zahărul m-a ținut mereu de mână când plângeam.
Azi caut însă să stau cât mai mult doar eu cu mine. Pentru că azi nu îmi mai sunt dușman. Mă am aproape. Iar asta mă ajută să fiu prezentă, echilibrată și să mă bucur real și de timpul petrecut cu Cristi, cu familia, cu puținii și preabunii mei prieteni, cu câinele meu din cale-afară de disponibil și loial. 🙂

Am făcut această mărturisire cu gândul că duminica aceasta voi ține un atelier de art-terapie și psihodramă la prima ediție a festivalului de sănătate emoțională, TIMID, Buzău.
Dacă simțiți că v-ar prinde bine o întâlnire cu voi înșivă/ însevă, alături de un grup cu nevoi și căutări similare, haideți!

Haideți să dăm întâlnire singurătăților din noi! Au atât de multe să-și împărtășească și ofere una alteia.
Pe curând! Vă aștept cu deschidere. Cum altfel?

Centrul Cultural și Educațional „Alexandru Marghiloman” Buzău

29/09/2025

Mă uit la imaginea asta, care m-a izbit ca o stâncă când am deschis Facebook-ul, și gândul mă duce la cât de singuri și de lipsiți de speranță ne simțim uneori.

Și apoi îmi amintesc că, atunci și de acolo de unde ne așteptăm cel mai puțin, se pot întinde brațe pentru a ne cuprinde și a ne aduce înapoi la noi, la senzația de încredere și la speranță.
Sentimentul de a fi împreună e vindecător. Mizez pe conștientizarea lui de fiecare dată când lucrez cu mine și cu ceilalți, adolescenți și adulți.

Întâmplător sau nu, singurătatea este și tema primei ediții a Festivalului TIMID, dedicat sănătății emoționale, care se va întâmpla week-end-ul acesta la Buzău.

Dacă știți persoane adulte cărora le-ar prinde bine un moment prelungit de împreună, dați-le, vă rog, de veste.
Duminică voi ține și eu un atelier de art-terapie și psihodramă pe această temă. Emoționată de grija și generozitatea organizatoarelor de a pune costuri modice acestor prilejuri blânde de întâlnire cu sinele și cu ceilalți.
Las link-ul în primul comentariu, cm am înțeles că se face.

Numai liniște și bine să aveți în acest început de săptămână!

26/09/2025

Scurtul drum de la timiditate la curaj.

M-am perceput mai mereu timidă. Am înțeles însă mai acum că am confundat bunul simț, discreția, rușinea și absența sentimentului de apartenență cu timiditatea.

Am început să îmi schimb imaginea de sine în momentul în care am luat parte la primul grup de psihoterapie. Prin metoda psihodramei.
Acolo mi s-a arătat o altă latură: cea asumat vulnerabilă, cea obosită de suferința autoprelungită, cea dornică să facă schimbări și să închege relații într-o manieră mult mai sănătoasă și mai atentă. Cea care nu mai avea răbdare să aștepte ca ceilalți să o vadă exact așa cm este și să îi ofere, în sfârșit, ce avea mai mare nevoie.
Așa am ajuns să înțeleg că nu e nimeni responsabil pentru starea mea de sănătate și de bine. Nimeni în afară de mine. Așa cm nici eu nu am putut, oricât am vrut, am încercat, m-am sacrificat și zbătut, să determin o schimbare în altcineva din dorința de a-i fi sau a ne fi mai bine.

Am învățat însă, prin repetiții dese, să nu mai forțez lucrurile, iar eforturile să le direcționez înspre mine. Să înțeleg ce se ascunde în spatele acestor nevoi de control, de schimbare. Ce durere? Pentru că, de fapt, o durere personală îmi dădea elanul de a-i modifica pe cei de lângă mine.
N-a fost ușor să stau cu descoperirea asta, pentru că mă percepeam până atunci altruistă, salvatoare. Însă a fost încă un pas spre vindecare și spre mine.

De ce m-am lăsat atâția ani deoparte pe mine, depunând eforturi colosale pentru sprijinirea celorlalți? Și fără a mi se cere?
Pentru că nu aveam antrenamentul de a mă uita real la mine și nici încrederea că meritam, de fapt, să mi se întâmple lucruri bune. Și atunci căutam, inconștient, să fac ceva bun pentru oameni în speranța că vor face și ei, la rândul lor, ceva bun pentru mine.
Așa am ajuns să îmi las bucuria, deciziile, destinul, în cârca altora. Din frică și neîncredere în propriile puteri, capacități. De fapt, eu eram cea care aștepta să fie salvată. Văzută, apreciată, acceptată, iubită.

E drumul lung până atât de departe pe cât mi-am setat eu așteptările nerealiste. Cu toate astea, pasul conștient, deliberat, de a mă despărți de ceea ce mă ținea pe loc și a mă îndrepta cu fermitate și răbdare spre zona mea reală de mai bine, l-am putut face doar atunci când am găsit un mediu susținător. Un grup de oameni care nu știa mai nimic despre mine și în fața căruia mi-am putut da voie să mă arăt cm nu mai îndrăznisem până atunci: autentică. Fără măști, fără dorința de a fi acceptată sau plăcută.
A fost o mare lecție să descopăr că, de atunci, relațiile mele cu oamenii s-au schimbat considerabil. Iar diferența am făcut-o eu. Cu pasul care m-a trecut de la așa zisa timiditate la pofta de a trăi și curajul de a fi eu.

P.S.: Am pornit cu gândul de a scrie o scurtă postare despre TIM!D, primul Festival dedicat sănătății emoționale din Buzău, unde am fost invitată să țin un atelier de art-terapie și psihodramă. Dându-mi voie însă să mă exprim liber, mi-a ieșit, de fapt, o dezvăluire care mă face să mă simt și mai aproape de mine.
Mna, dacă veți fi în Buzău week-end-ul viitor, sau dacă știți adulți care locuiesc acolo, dați-le de veste că lucrurile încep să se miște și că îi așteptăm să facă pasul înspre ei. Dacă vor.

Vă las mai multe informații în primul comentariu. Mulțumesc.

Haideți să nu mai lăsăm timiditatea să ne țină departe de noi!

Festival TIMID

Centrul Cultural Alexandru Marghiloman Buzau

01/03/2025

Am pus la cale un nou atelier art-terapeutic de grup și îmi dospește starea de bine văzând că tot mai mulți dintre noi ne îndreaptăm atenția și grija înspre reconectarea cu sinele.
Relaţia pe care o avem cu noi însine/însene ne
influențează toate celelate relații.

Dacă ai curiozitatea, și câteva momente de liniște, uită-te la cm te-ai simțit în diferite momente din săptămâna asta.
S-au răsfrânt stările tale asupra interacțiunilor pe care le-ai avut cu cei din jur? Da? În ce fel?
Nu? Mai stai câteva momente cu tine. Rememorează ce ai gândit atunci, ce ai simţit, cm ai acționat și cm a reacţionat cealaltă persoană. Se prea poate să ne scape la început anumite detalii. E firesc.

Eu, până să mă antrenez zilnic în această direcţie, mă simțeam mai mereu nedreptățită de comportamentul celorlalţi. Însă, continuând să mă observ, am conștientizat că tonul meu, mimica, limbajul corporal, starea pe care o aveam, influențau dinamica dintre mine și ceilalți. Nu provocam la nivel verbal, însă o făceam, inconștient şi involuntar, non-verbal. Fie că aduceam la suprafață o emoție luminoasă sau una mai degrabă umbroasă.

Te las cu această activitate introspectivă și gândul că starea de bine depinde de noi, într-o mare măsură.

lar dacă te interesează să afli mai multe detalii despre sesiunile art-terapeutice pe care le susțin, găsești link-ul în primul comentariu.

O primăvară mângâietoare și conștientă să ai!

Sabina Brândușe.

iaBilet.ro

Foto 1: Bogdan Brașoveanu.

28/02/2025

🎁 Cum îți sună ideea de a-ți face singură un
cadou de Ziua Femeii?
Mai precis, „Atelierul de descrețit fruntea." O pauză de la rutina zilnică, un timp doar pentru tine. O oază de liniște și bine în care relaxarea, autocunoașterea și socializarea se îmbină într-o experiență terapeutică blândă și creativă.

Eu te aștept cu ceai și prăjituri la această întâlnire cu tine însăți. Dar înainte de toate, te întâmpin cu mintea și brațele larg deschise. După ani de lucru cu mine și cu ceilalți, știu cât de mult bine fac ascultarea, acceptarea, înțelegerea.

Să ne vedem cu bine!

Sabina Brândușe.

☀️

Mai multe detalii găsești aici:
https://m.iabilet.ro/bilete-atelier-de-descretit-fruntea-pentru-femei-108868/

iaBilet.ro

8 mar, ora 12:00, Studioul de teatru și art-terapie Interior by Sabina Brândușe, Bucuresti, 200 lei

19/02/2025

Sunt un "decrețel.
M-am născut în 1983 și am crescut într-o familie
completă. Îi am și astăzi pe părinții mei alături, împreună. Le sunt recunoscătoare că m-au păstrat, că au creat o familie în jurul meu, că mi le-au alăturat și pe cele două surori, în vremuri în care sute de mii de copii au ajuns în brațele de metal ale centrelor de plasament, ale căminelor, orfelinatelor sau direct pe toboganul care i-a
azvârlit în gropile din pământ.

"Horror Vacui", tradus prin , fobia de gol", este cel mai lung eveniment teatral din lume. A început astăzi şi se va termina sâmbăta viitoare.
Timp de 7 zile, 24 ore din 24, 505 actori (printre care şi eu) vor readuce la suprafaţă o parte din trecutul nostru traumatic. Partea pornită la 01 octombrie 1966, odată cu Decretul nr. 770
Din acel moment, în care s-a urmărit creșterea accelerată a populației României, a fost interzisă întreruperea de sarcină.
Ce a urmat? Curmarea libertătții de a alege, obligația femeilor de a merge la consultații ginecologice periodice şi de a crește cel puțin patru copi, amenzi pentru persoanele celibatare, amplificarea ratei de mortalitate din cauza chiuretajelor făcute pe ascuns, amplificarea
cazurilor de abandon familial.

Între 15 și 22 februarie, la Galeria Galateca, se vor face simțite multe povești și mărturii.
Poate fi foarte dureros. Însă puterea grupului, a implicării şi a stării de prezență este uriașă. Ne ajută să ne creștem nivelul de deschidere, de empatie. lar asta se va reflecta atât în relația cu noi înșine/însene, cât și cu ceilalți/celelalte. Exact ca la terapia de grup.

Apropo, ai participat vreodată la o sesiune terapeutică de grup? Mărturia pe care o aud cel mai des după se poate restrânge în câteva cuvinte: Nu mă mai simt atât de singur/ă.

Mergând la "Horror Vacui" îți poţi face încălzirea. Te poţi uita cu atenție și grijă la ce trece prin tine când stai în același spațiu cu starea răscolită de abandon a fiecăruia dintre cei prezenți.
Dându-ne voie sả fim parte din poveștile celorlalti, nu îi sprijin doar pe ei să se simtă văzuţi, ne dăm și nouă șansa sắ privim în interiorul nostru, sắ ne îngrijim de golul din noi.

Cu blândețe,
Sabina Brândușe .


Galateca

04/02/2025

Titlurile atelierelor sunt ca etichetele puse oamenilor. Înguste.
Cum să fac să încapă în câteva cuvinte schimbarea pe care am văzut-o în fiecare dintre participanții/participantele la atelierele art-terapeutice?
În același timp, ce bine că sunt neîncăpătoare. Lasă loc curiozității, experimentării, formulării unei păreri proprii.

Avem nevoie de atât de puțin ca să fim (mai) bine. Mi s-a arătat asta în toate atelierele pe care le-am ținut de-a lungul ultimilor 20 ani.
Deschiderea atrage deschidere. Libertatea atrage libertate. Încrederea atrage încredere. Iar toate astea duc la trezirea curajului, la capacitatea de a găsi soluțiile adecvate și de a lua deciziile care ne țineau pe loc. Până ieri.

Sâmbătă, 22 martie, voi fi la Brașov. Am pregătit împreună cu echipa de la "Educație emoțională" și "Lumira" două ateliere de explorare personală prin artă care vă vor sprijini să vă uitați la voi dintr-o perspectivă nouă, îmbogățită. Fie că sunteți la vârsta adolescenței sau la cea adultă.
Haideți! Las în comentarii detaliile.

Până atunci, căutați să vă oferiți zilnic un moment de liniște și bucurie. Cât de mic. E un pas în plus spre starea voastră de sănătate și de mai bine.

Cu deschidere,
Sabina Brândușe.


Foto: Brîndușa Bălan.

05/05/2024

Sunt departe de casă și nu am un coș cu ouă roșii pe masă, însă gândul mă poartă la voi toți cei și cele cu care m-am întâlnit de-a lungul ultimului an și jumătate. Pe această pagină virtuală sau în studio, în cadrul atelierelor art-terapeutice de descrețit fruntea și explorat interiorul.

Vă doresc să aveți sărbători tihnite, cu liniște, echilibru, lumină și o stare de mai bine!

🌷

03/05/2024

De când am cunoscut-o pe Sabina și mi-a spus cât de mult îi plac florile, i-am zis: "Noi două trebuie să facem un workshop!"

Sabi, așa cm îi spun eu, este actriță, art-terapeut, trainer de dezvoltare personală prin teatru și, aproape, trainer în Psihodramă Clasică. Este anul 4, încă se mai bucură de viața de studentă.
Este o fire colorată, caldă, energică. Râde cu poftă. Și este o consecventă călătoare în jurul lumii. Alege oricând natura și liniștea în locul aglomerației și al pierderii în mulțime.

Amândouă împărtășim pasiunea pentru psihicul uman și flori. Ea poartă și trei nume de floare.
Așa că ne-am unit bucuriile, cunoștințele și ideile pentru a crea un atelier de terapie cu flori la care te așteptăm cu brațele și inimile deschise pe 17 Mai. În miezul lunii florilor.
Hai și tu în lumea noastră! Să dăm de-o parte fricile, să aducem aproape emoțiile și să ne dăm voie să ne inspirăm una pe alta. Pentru o stare de mai bine, de curaj și de susținere.

Mai multe detalii despre acest atelier unic găsești aici:
https://m.iabilet.ro/bilete-atelier-de-gasire-a-inspiratiei-grup-de-art-terapie-cu-flori-pentru-femei-98113/

Adina Mitroi.
🌷

29/04/2024

Femei de toate vârstele și toate frumusețile,

Astăzi vă fac cunoștință cu partenera mea de bine și frumos: Adina Mitroi. Împreună vom susține liniștitorul atelier de terapie cu flori din 17 Mai, la care sunteți cu dragă inimă invitate.

Adina este coach de carieră, psihoterapeut în formare-Psihodramă Clasică, și trainer de dezvoltare personală.
Are o sete de cunoaștere continuă. Este mereu curioasă să cunoască cât mai multe despre oameni, de ce se comportă într-un anume fel, cm funcționează creierele lor și ce fel de relații au. Această curiozitate nesecată a condus-o spre o călătorie către sine, o autoanaliză în continuă desfășurare.
Iubește natura, cutreieră munții României și are o pasiune molipsitoare pentru flori.

Vă poftesc să vă lăsați ademenite de căldura, empatia și pasiunea ei în cadrul atelierului de terapie florală. Conectarea la starea de bine, de cunoaștere și generozitate a celorlalți ne poate fi sprijin în propriul proces.

Haideți să o cunoașteți!

Detalii și bilete găsiți aici:
https://m.iabilet.ro/bilete-atelier-de-gasire-a-inspiratiei-grup-de-art-terapie-cu-flori-pentru-femei-98113/

Până atunci, faceți în fiecare zi un lucru cât de mărunt pentru starea voastră de mai bine!
🌷

KAYA Holistic iaBilet.ro

28/04/2024

De Florii, m-au adus viața și norocul în Singapore. Am cules cu ochii înnebuniți de culoare câteva specii tropicale.
Nu vor rezista până pe 17 Mai, când ți-am pregătit atelierul în care te vei surprinde creând un aranjament floral într-o vază făcută cu mâinile tale, însă și cele găsite la noi au același efect terapeutic.

Îți las mai jos link-ul cu detalii ca să îți faci ție sau oricui îți spune intuiția această experiență inedită cadou:

https://m.iabilet.ro/bilete-atelier-de-gasire-a-inspiratiei-grup-de-art-terapie-cu-flori-pentru-femei-98113/

Până atunci, fă în fiecare zi ceva pentru starea ta de bine! Pe 17 Mai ne vom ocupa eu și Adina Mitroi de tine.
🪻

KAYA Holistic iaBilet.ro

09/04/2024

Am trecut și de jumătatea anului patru de formare în psihoterapie, Psihodramă Clasică. Puțin mai am și o închei. Căci o s-o închei.

A fost pe cât de greu, pe atât de tămăduitor. Pe cât de lin, pe atât de răscolitor. Pe cât de frumos, haios, creativ, pe atât de întunecat, de răvășitor. Ca orice proces de vindecare și devenire.

Am intrat în formarea aceasta într-o perioadă de disperare. O disperare de a mă alina, de a fi printre oameni, de a nu-mi mai fi propriul dușman. O disperare de a mă cunoaște și recunoaște, în definitiv.

Dacă am vrut să renunț? Doamne, și încă de câte ori! Nu, nu în primii doi ani, atunci era încă ușor greul. Din anul trei, când activitățile terapeutice parcurse ca participantă la grup s-au amestecat cu cele în care conduceam eu grupul. Abia atunci am simțit nevoia acută să îmi fac o ieșire psihodramatică: prin pereți, prin podea, prin gaura cheii, căci mă paraliza frica. Frica dată de sindromul impostorului, de obisnuița de a-mi lua drept reper perfecțiunea, frica de a nu dezamăgi ori de a face transparent faptul că nu sunt capabilă.

Am avut însă noroc. Cu mine, cu terapeuta mea, cu colegii/colegele, de grupă și din toată țara, precum și cu didacta mea, asistentele, alți profesori.
Oamenii care au lucrat întâi cu ei, și apoi cu alții, oamenii aceștia tot mai mulți din care fac și eu parte, au capacitatea de a (se) conține, de a te primi așa cm ești, de a te oglindi cu scopul pur de a te ajuta să crești, să ieși din întuneric, din pânza de păianjen a fricilor, a neputințelor, a nevoilor pe care poate nici nu știai că le ai…ori că sunt neîmplinite.

Am ajuns astăzi să mă văd cu ochi mai blânzi, mai generoși, chiar dacă încă tulburi, datorită fiecărui coleg/ă cu care am avut direct sau indirect o întâlnire.
Felul în care m-a perceput fiecare mi-a îmbogățit imaginea de sine. Până la această formare, imaginea mea semăna cu un portret robot, azi mă văd însă plină de culori și de culoare. Și în mișcare. Dincolo de figura încremenită din spatele liniilor alb-negru care îmi trasau apăsat conturul, astăzi sunt o dezordine de culori…care așteaptă să fie paletată.

Azi am și mult mai mult curaj să vorbesc, să mă arăt, să spun cu voce plină ce simt, ce cred. Azi pot să stau fără sprijin pe ambele picioare, chiar dacă mă mai clatin, chiar dacă mai pic și îmi zdrelesc până la carne convingerile, amintirile, visurile.
Azi știu că mie, în primul rând, mi se datorează schimbarea aceasta în mai bine. Căci starea de bine presupune al naibii de multă muncă cu tine însuți/însăți. Și e continuă. Îmbucurător este însă faptul că devine o sănătoasă rutină, iar efortul se diminuează, e substituit de curiozitate, de plăcerea descoperirii, de iubirea de sine, de vindecare, de sentimentul de regăsire și împreună.

Dușmanul meu lăuntric râde cu ultimele puteri citind paragraful acesta din urmă. Încă îl aud difuz, undeva în adânc. Este în proces de descompunere. Lentă, duhnitoare, sigură.

Nu am încheiat drumul=procesul. Și nici nu o voi face. Am înțeles acum, de-a binelea, că viața este o călătorie. O călătorie exact așa cm îmi place: cu adrenalină, cu provocări, cu senzații felurite, cu emoții copleșitoare, cu nesătulă descoperire și (auto)cunoaștere.
Eu am ales demult, din vremuri imemorabile, poate, să călătoresc în jurul lumii: deopotrivă interioare și exterioare. Nu mă mulțumesc cu o stradă, un bulevard, un oraș sau o țară. Eu vreau lumea toată. Lumea mea toată. Și nu mai aștept să vină ea să mă scoată la plimbare, o prind eu de mână și fug cu ea ștrengărește unde văd cu ochii mei lăuntrici care pătrund până și în cea mai groasă beznă.

Ce vreau să vă transmit cu asta este încrederea pe care o am în procesul de autocunoaștere, în terapie și lucrul cu sine. Indiferent de forma de terapie pe care o alegeți, și bine ar fi să fie una pe care o simțiți adecvată nevoilor voastre, asigurați-vă că vă duce cât mai departe ca evoluție și vindecare și cât mai aproape de voi înșivă și starea generală de mai bine.

Cu deschidere și curaj,
Sabina cea din ce în ce mai bine și mai vie.

Asociația Română de Psihodramă Clasică - ARPsiC