Diana Vasile, PhD

19/02/2026

Traumatizarea este caracterizată de două tendințe des întâlnite: de evitare și de repetiție. Primul se referă la tendința de a evita anumite situații pentru că ele conțin stimuli care ne amintesc de evenimentul traumatizant.

Cu alte cuvinte, ajungem să nu ne mai raportăm la realitatea obiectivă, în care nu mai există acele pericole pe care le-am întâlnit în trecut, ci la amintirea acestuia. De exemplu, evităm persoane, amintiri, contexte, emoții, senzații corporale care seamănă cu acelea pe care le-am trăit în situația traumatică. Putem evita chiar și intimitatea sau succesul.

Cel de-al doilea, numit și compulsie la repetiție (diferită de tendința masochistă) implică tendința de a repeta identificarea pericolului pe baza unor informații parțiale, nu folosind toate cunoștințele pe care le avem la îndemână în prezent. Este vorba despre căutarea familiarului, chiar dacă este neplăcut și/ sau dureros.

Recent, am fost invitata Luminiței Luca în cadrul podcastului Perspective, unde am vorbit pe larg despre înțelegerea corectă a traumei și felul în care putem dezvolta relații mai sănătoase.

🎙️ În acest episod vorbim despre traumă: ce este, cm se formează și de ce nu dispare doar pentru că „a trecut timpul”. Discutăm despre traumele din copilăr...

13/02/2026

Zilele trecute, Itsy Bitsy a aniversat 20 de ani de activitate :) M-am bucurat de ocazia de a sărbători împreună și de revederea cu colegi și jurnaliști care aduc adesea pe agenda publică subiecte importante pentru sănătatea emoțională a copiilor și familiilor lor - la mulți ani tuturor 🎉

05/02/2026

Unul dintre cele mai dragi roluri profesionale ale mele este acela de profesor și de formator. De-a lungul anilor, cursanții și studenții mei m-au provocat cu întrebările și curiozitatea lor, m-au făcut să explorez noi modalități de a explica noțiunile, să îmi rafinez și îmbunătățesc metodele de predare și abilitățile de a esențializa informațiile.

Nu știu dacă există rețete universale care sunt de folos când ni se dă responsabilitatea de a-i învăța (și) pe alții, în afara principiilor pedagogice cunoscute, dar dacă ar fi să sumarizez care sunt lucrurile care mă ghidează pe mine în procesul de predare, le-aș menționa pe următoarele trei :)

📓 Cred că primul element ține de stârnirea interesului și a plăcerii pentru materia respectivă - în lipsa lor, e puțin probabil ca procesul de învățare să fie cu adevărat unul de succes.
📓 Următorul include setarea unor reguli de colaborare cu grupul de cursanți, așa încât să totul să se desfășoare cât mai fluid, predictibil și stimulativ pentru învățare, încă de la primele întâlniri.
📓 Cel de-al treilea lucru asupra căruia mă concentrez este să fac legătura cât mai bine între teorie și practică, așa încât să se înțeleagă că ambele sunt la fel de importante. Atunci când este necesar, cedez cantitatea în favoarea calității, adică mă asigur că există o bază solidă și că informația este înțeleasă în primul rând în cadrul întâlnirii, iar studiul de după încheierea orei de curs este unul de aprofundare.

30/01/2026

În ultima vreme, tot mai multe studii vorbesc despre epuizarea părinților – un tip de oboseală emoțională și psihică asemănătoare cu burnout-ul profesional. Apare când efortul de a fi un „părinte bun” devine copleșitor.

Un lucru interesant e legat de contextul cultural: părinții din societăți individualiste (unde accentul e pe reușita personală) par mai expuși la epuizare decât cei din societăți colectiviste, unde familia extinsă și comunitatea oferă mai mult sprijin. Pe vremuri, copilul era crescut de tot satul, literal. Acum, lucrurile nu mai stau chiar așa.

Într-un interviu publicat pe Vocativ, am vorbit despre provocările curente ale părinților români și despre felul în care psihoeducația ne poate ajuta să creștem generații de tineri mai rezilienți și echilibrați emoțional. Materialul complet, pe link-ul de mai jos:

Diana Vasile, psiholoagă: „Copilul nu are nevoie doar de succese, ci și de eșecuri” – Idei, resurse și strategii practice pentru părinți și profesori.

28/01/2026

„Recomandă-mi și mie un terapeut bun.” este o rugăminte pe care am auzit-o de mai multe ori. La fel de des am auzit și întrebarea „Care sunt lucrurile pe care le bifează un psihoterapeut bun?”.

Un răspuns scurt nu există aici - însă în opinia mea, există trei categorii de trăsături pe care le întrunește un bun profesionist în sănătate psihică. Despre o parte dintre cele mai importante o să vorbesc în cele ce urmează. Sper să fie informații de folos 😊

09/01/2026

Pentru că domeniul psihoterapiei este unul încă tânăr în România, există încă o nevoie de mai multă claritate privind rolul și limitele sale, pentru ca oamenii să îl poată accesa apoi în deplină cunoștință de cauză. Este așadar importantă înțelegerea caracteristicilor pe care le are un proces psihoterapeutic de calitate.

👉 Un astfel de proces se bazează pe teoriile psihologice actuale, susținute de experimente, de calcule statistice, referitoare la ce condiții sunt necesare pentru o bună sănătate psihică și ce factori contribuie atât la perturbarea ei, cât și la recuperarea sau păstrarea ei.
👉 Procesul terapeutic este ancorat în recomandările de bune practici și în principiile de lucru specifice teoriilor și practicilor dovedite științific. El se organizează în protocoale de lucru (planuri de tratament) care se adaptează, după experiența specialistului la specificul persoanei care are nevoie de psihoterapie și al problematicii acesteia.
👉 De asemenea, este important ca specialistul să informeze corect și complet persoana în privința procesului. Informarea clientului presupune ca fiecare dintre cei implicați să își înțeleagă rolul și responsabilitățile, limitele procesului, să se angajeze conștient și voluntar în demersul psihoterapeutic, care are o structură clară și traversează o serie de etape până la obținerea rezultatului (ameliorării sau recuperării sănătății psihice).

Mai multe despre alegerea specialistului potrivit și structura unui proces psihoterapeutic bazat pe știință, în materialul dedicat publicat în Revista Cariere: https://www.revistacariere.ro/noutati/tehnologie/cum-arata-un-demers-psihoterapeutic-corect-si-cum-recunoastem-abordarile-stiintifice-potrivite-pentru-gestionarea-situatiilor-cu-care-ne-confruntam

05/01/2026

La început de an, când ne gândim cu mai multă atenție la busola care ne ghidează în viețile și scopurile personale, ajută să reflectăm (și) la felul în care înțelegem nevoia lui „împreună” și cm ea reprezintă o forță care ne oferă energie și protecție pentru ceilalți și noi înșine deopotrivă.

31/12/2025

Pentru mine, 2025 a fost un an de reașezare și redefinire a rolurilor mele - și a fost pe cât de plin, pe atât de bun, chiar cel mai bun din viața mea de până acum 💙 Îl închei cu încrederea că perseverența poate să includă uneori și disponibilitatea de a renunța la momentul potrivit și de a îndrăzni din nou când simțim că avem energia necesară pentru a continua.

De asemenea, în 2025, Institutul pe care l-am fondat și-a continuat misiunea de a sprijni înțelegerea și gestionarea traumei, în care am contribuit la formarea specialiștilor dedicați meseriei lor, în care am vorbit despre factorii care ne marchează dezvoltarea și am adus mai multă claritate pentru cei alături de care lucrăm.

Sper ca anul ce vine să ne aducă tuturor încredere și conectare, și, mai ales, resursele de a ne găsi bunătatea și blândețea, în special în momentele apăsătoare sau pline de incertitudine. Un an nou fericit tuturor!

29/12/2025

„Oare strategiile pe care le folosesc cu copiii mei sunt cele potrivite?”, „Am avut reacția adecvată într-o situație anume?”, „Oare sunt un părinte bun?” - acest tip de întrebări ne frământă pe mulți dintre noi. Nesiguranța pe care o simțim vine și din faptul că pare că există o mulțime de opțiuni, dar și din presiunea actuală generată de aparența unor metode ideale, pozitive, de a ne crește copiii.

În ciuda acestor factori, aș vrea să subliniez că există totuși niște caracteristici (valabile indiferent de etapa de vârstă) care pot evalua măsura în care legătura cu copilul este una sănătoasă și de sprijin. Despre ele puteți afla mai multe în imaginile de mai jos:

24/12/2025

Unul dintre cele mai valoroase cadouri pe care le putem face este grija și curiozitatea față de ceilalți, care creează spațiul necesar pentru conectarea autentică cu cei dragi. De Sărbători, ajută să ne amintim deci ce impact incredibil pot avea momentele de prezență reală pentru relațiile importante din viețile noastre - un sentiment de care mărturisesc că m-am bucurat din plin anul acesta ⭐ Crăciun fericit, cu veselie și bucurie 🎄

04/12/2025

Ascunderea suferinței proprii nu este deloc o tendință rar întâlnită - trebuie să remarc totuși și că noi, românii, suntem destul de abili în acest sens. Uneori, folosim umorul pentru a masca ceea ce ne doare și ne împărtășim trăirile sub forma unor glume. Alternativa mai puțin sănătoasă, și din păcate mai des folosită, este agresivitatea.

Când vorbim despre burnoutul parental, care face de altfel și subiectul uneia dintre cercetările noastre recente la ISTT, vedem două manifestări principale ale epuizării: pe de o parte, neglijarea (pentru că suprasolicitarea ne împiedică să ne mai îndeplinim sarcinile de părinte, nu mai reușim să sesizăm semnalele și mesajele pe care ni le transmit copiii), și, pe de alta, iritabilitatea și tendințele la agresivitate (ne pierdem răbdarea foarte repede, reacționăm nepotrivit la experiențele sau acțiunile lor, criticăm excesiv și nejustificat etc).

Am explicat mai multe despre aceste fenomene în emisiunea Tați în aer (Europa FM), unde am fost invitata moderatorilor Alex Grecu și Daniel Osmanovici: https://www.youtube.com/watch?v=A5g71mzm7y4&t=1062s&ab_channel=EuropaFM

28/11/2025

De ce simțim atât de des presiunea de a face și de unde apare vinovăția atunci când luăm pauze sau nu ne ocupăm de proiectele în care sunt implicați?

Varianta integrală a podcastului Vorbește pe bune, realizat de Eli Neicuț, poate fi urmărit aici: https://www.youtube.com/watch?v=jtXD37hfekg&t=1s&ab_channel=VorbestePeBunecuEliNeicut