Diana Vasile, PhD

12/11/2025

Trauma poate fi generată de evenimente mult mai subtile decât ne-am putea aștepta: neglijarea este una dintre cele mai comune, dar și una dintre cele mai minimizate cauze.

Mai concret, neglijarea înseamnă o lipsă constantă (nu ocazională) de atenție și acțiune adecvatǎ pentru viața și dezvoltarea ta, ori a celor care depind de tine (cum se întâmplă în cazul părinților, cadrelor medicale, profesorilor sau al oricăror profesii ce presupun protejarea şi dezvoltarea celorlalți).

Despre acest subiect am explicat mai multe la invitația Biancăi Poptean, la Medika TV:

04/11/2025

Când putem privi cu mai multă claritate experiențele și evenimentele care ne-au influențat dezvoltarea, facem un pas important pe drumul către o viață mai echilibrată. Un drum destul de anevoios pe alocuri, de-a lungul căruia ajută mereu să avem la îndemână și niște resurse de încredere despre felul în care funcționează universul nostru interior.

De altfel, acesta a fost și gândul cu care am scris „Anatomia traumei” - mi-am dorit să fie o carte pentru fiecare dintre noi.

În perioada următoare, între 5 și 9 noiembrie, ea va avea un preț special redus. Mai multe despre volum, pe site-ul Bookzone: https://bookzone.ro/carte/anatomia-traumei-bkz

30/10/2025

„Uite că părinții noștri nu știau de parenting și nici n-au învățat psihologie, și ne-au crescut foarte bine așa cm au știut”. Am auzit de multe ori această opinie, exprimată de obicei în dezbateri despre cele mai potrivite moduri în care să ne creștem copiii.

📖 Aș sublinia aici că psihoeducația și informațiile despre dezvoltarea psihică a copiilor nu au rolul de a ne transforma în „părinții perfecți”, ci sǎ ne ofere perspective de ajutor, bazate pe informații științifice, care ne consolidează abilitățile de a le oferi sprijin. Acest lucru este important și pentru că sănătatea copiilor și adolescenților depinde într-o mare măsură de cea a părinților și a persoanelor implicate în creșterea lor: educatori, profesori, medici, alți membri ai comunității.

📖 Acesta este unul dintre motivele pentru care, în ghidurile și evenimentele dezvoltate în cadrul proiectului „Crearea unui model funcțional de intervenție pentru sănătate mintală și sprijin psihosocial pentru copii și adolescenți”, am inclus și informații despre modurile în care părinții pot să aibă mai multă grijă de ei înșiși, așa încât să se poată conecta mai bine cu copiii lor.

Vă invit să aflați mai multe despre ele din postarea de mai jos și din link-urile dedicate:

👉 Un ghid complex de informare și psihoeducație, dedicat părinților și îngrijitorilor: bit.ly/455X659
👉 Un instrument online care poate fi folosit pentru o scurtă evaluare a stării emoționale recente a pre-adolescenților și adolescenților: bit.ly/4juMdxa
👉 Înregistrarea celor 8 webinarii din cadrul proiectului: bit.ly/45FrHqd

**
„Crearea unui model funcțional de intervenție pentru sănătate mintală și sprijin psihosocial pentru copii și adolescenți” este implementat prin parteneriatul dintre Fundația Romanian Angel Appeal și UNICEF Romania, în colaborare cu Institutul pentru Studiul și Tratamentul Traumei – ISTT, în calitate de expert.

23/10/2025

În curând începe cea de-a opta ediție a Conferinței Internaționale de Psihotraumatologie – un moment de entuziasm și reconectare cu comunitatea locală de profesioniști din domeniul sănătății psihice. Mă bucur că ne vor fi alături atâția specialiști pe care îi apreciem și abia așteptăm să le urmărim intervențiile ❤️

17/10/2025

„Înțeleg că treci printr-o perioadă grea. Sunt aici pentru tine” sau „Tu ești un copil bun care trece printr-un moment dificil. Vreau să te ajut să fii în siguranță și să găsim împreună comportamente care să-ți fie de folos acum” sunt niște mesaje foarte valoroase pentru un copil care trece printr-un moment dificil.

Ele îi arată că este văzut, acceptat și susținut fără judecată (de către părinți sau de ceilalți adulți din viața lui). De asemenea, are nevoie să fie crezut, în special când vorbim de un conflict în care există un raport disproporționat de putere.

Când copilul sau adolescentul se deschid și împărtășesc lucruri dureroase, nu ajută ca prima noastră reacție să fie îndoiala sau tendința de a minimiza ceea ce au trăit („Poate exagerezi”, „Poate ai înțeles greșit”). Aceste tendințe vin cel mai adesea dintr-un fel de confuzie emoțională - copleșit fiind de supărare, teamă, neputință, nu mai poate distinge între emoția copilului și situația sau problema cu care se confruntă.

Despre modurile în care ne putem susține copiii, așa cm au ei nevoie, am explicat în interviul publicat în Vocativ.ro: https://vocativ.ro/diana-vasile-psiholoaga-copilul-nu-are-nevoie-doar-de-succese-ci-si-de-esecuri/

Diana Vasile, psiholoagă: „Copilul nu are nevoie doar de succese, ci și de eșecuri” – Idei, resurse și strategii practice pentru părinți și profesori.

16/10/2025

„De ce trebuie să facem mereu ca tine?”, „De ce nu sunt capabil să spun nu?” și „De ce mă gândesc mereu la ce vor zice ceilalți, înainte să fac ceva?” sunt niște întrebări pe care le-am auzit adesea în munca mea din cabinet.

Ele apar adesea atunci când persoanele aflate într-o relație au dezechilibre în ceea ce privește nevoile de autonomie (de funcționare pe cont propriu) și de simbioză (apropiere și conectare cu celălalt). Dificultățile iau naștere pentru că acestea nu pot echilibra tipul de impact pe care îl au una asupra celeilalte – vorbim mai degrabă despre a-l determina pe acesta să acționeze doar în acord cu dorințele și nevoile noastre, și nu de a negocia sau a acționa în conformitate cu ceea ce avem nevoie.

În caruselul de mai jos am explicat pe larg care sunt nevoile de autonomie care se dezvoltă în timpul copilărie. Despre nevoile de simbioză am explicat pe larg într-o postare precedentă: https://www.facebook.com/DianaLVasilePhd/posts/pfbid0LuTJFTNXP5PJ1F3SkihX7EJezyMQ5u2Ngpa5xdmtxp8UiM4ADxjW7J54bEDQ6qgHl

03/10/2025

Autonomia este uneori înțeleasă ca lipsa unei nevoi de ceilalți. Ea se referă la capacitatea de a funcționa pe cont propriu, cu responsabilitate și echilibru, însă în relație cu cei din jur. Pentru că suntem făcuți să ne dezvoltăm și să trăim doar în cadrul unor relații - de la începuturile umanității, reziliența grupului ne-a protejat, hrănit și susținut să evoluăm.

La final de săptămână, lansez o scurtă invitație la reflecție și un scurt exercițiu de recunoștință pentru persoanele din jurul nostru care ne ajută să ne descoperim reziliența, zi de zi.

02/10/2025

Influența se referă la modul în care cineva reușește să îi schimbe altei persoane modul de a se comporta, de a gândi - cu alte cuvinte, vorbim despre persuasiune sau reciprocitate. De exemplu, când cineva se poartă bine cu noi, și noi vom avea tendința de a ne purta bine cu persoana respectivă. Alteori, vedem o tendință să devenim agresivi când cineva se poartă agresiv cu noi.

Motivul pentru care influența are un efect pronunțat asupra comportamentelor noastre este în mare măsură unul evoluționist: urmând exemplul celorlalți, ne-am dezvoltat, am învățat și am reușit să ne descurcăm mai bine împreună. În plus, ideile bune s-au răspândit, mai ales că acestea au șanse mai bune „să supraviețuiască” decât ideile proaste.

Psihologia influenței se referă la studiul modului în care ne convingem unii pe alții să ne modificăm comportamentele, atitudinile sau ideile. Este o combinație între psihologia socială, economia comportamentală și tehnici de comunicare.

În cel mai recent număr print WeAreHR am vorbit pe larg despre rolul influenței în viețile noastre și ce o diferențiază de manipulare. Articolul complet poate fi parcurs pe link-ul următor: https://www.wearehr.ro/update/revista/

25/09/2025

Fiecare dintre noi, indiferent de personalitate sau de mediul în care a crescut, are în mod natural o tendință de conectare (de relaționare cu o altă ființă, cu mecanisme de co-reglare complexe), dar și o tendință de a funcționa autonom, de sine-stătător (prin mecanisme de autoreglare la fel de complexe).

Aceste tendințe se manifestă prin două seturi de nevoi (adică niște solicitări înnăscute ale organismului, necesare pentru a trăi și a se dezvolta): nevoia de simbioză și cea de autonomie, esențiale pentru dezvoltarea unui copil. Despre nevoile de simbioză vă invit să descoperiți mai multe în cele ce urmează:

24/09/2025

Mă bucur de fiecare dată când primesc vești despre locurile în care Anatomia Traumei își însoțește cititorii curioși 😊 De data aceasta, am primit emoții și gânduri calde din Charmonix – sunt foarte recunoascătoare și mă bucur foarte mult că între paginile cărții se regăsesc atâția oameni 💙

19/09/2025

Există mai multe semne care ar putea indica o relație abuzivă - cele mai multe dintre ele sunt însă foarte subtile și greu de identificat pentru persoana aflată într-o astfel de dinamică.

În general, comportamentele comune sunt reprezentate de tendința de:
💔 A vorbi doar negativ de fostele relații, fără ca partenerul să își asume responsabilitatea pentru lucrurile care nu au funcționat, ci etichetându-le ca vina exclusivă a celuilalt.
💔 A evita discutarea / împărtășirea vreunui detaliu despre fostele relații.
💔 A exercita controlul asupra celuilalt, sub pretexul ajutării acestuia („pentru că tu ești slab/ă, ai nevoie de o persoană puternică, așa cm sunt eu, care să te ghideze”). Pentru o persoană căreia nevoia de protecție nu i-a fost îndeplinită mult timp (și mai ales la vârste mici), această tendință este percepută ca una pozitivă.

🎙️ În podcastul MindArchitect, am vorbit despre felul în care funcționează astfel de relații abuzive și care sunt factorii care fac victimele violenței domestice să găsească cu greu soluții și energie pentru a părăsi relația respectivă. Materialul integral poate fi urmărit pe link-ul de mai jos:

Violență și abuz în relațiile de cuplu - un subiect delicat dar esențial abordat din perspectiva psihologică în cel de-al treilea episod din seria "Pe ce lum...