Psiholog Tudor Lucian

Psiholog Tudor Lucian Contact information, map and directions, contact form, opening hours, services, ratings, photos, videos and announcements from Psiholog Tudor Lucian, Mental Health Service, Piața Unirii, București, Bucharest.

Despre criza actuală din România sau despre cm "Somnul Rațiunii naște monștrii" (Francisco Goya)Pentru a da sens din pu...
28/11/2024

Despre criza actuală din România sau despre cm "Somnul Rațiunii naște monștrii" (Francisco Goya)

Pentru a da sens din punct de vedere psihologic crizei actuale din România mă voi folosi de două imagini și un concept, care în opinia mea reflectă împreună ceea ce se întâmplă în prezent. Prima imagine reprezintă o gravură creeată de pictorul spaniol Jusepe de Ribera, prezentând un poet apăsat de "durerea lumii". Este o stare existențială specifică, care are o sonoritate mai clară în termenul german "Weltschmerz", traducerea literală a "durerii lumii". Această asociere denotă că lumea nu poate fi disociată de durerea vieții, de suferință, nesiguranță și pierderi.

Imaginea ne vorbește despre o tristețe profundă contemplând insuficiența lumii, a conștientizării acute a răului care există și a suferinței din sufletul omului. Bineînțeles că există ceva particular legat de această imagine, o atitudine și o stare de reflecție profundă care însoțește sentimentul de durere. Personajul rămâne în picioare, se uită în jos sprijinindu-și cotul de o o piatră funerară cu mǎna dreaptă ridicată spre tâmplă, pe care este inscripționat numele artistului, ca un ecou al reflecției personale asupra morții.

Este o noblețe aparte dată atât de coroana de frunze din jurul capului, amintind de coroanele de laur, un simbol al eroismului și stăpânirii, dar și a posturii aproape de îngenunchere dar care reușește să rămână stabilă în picioare, caracterizând o stare de spirit deosebită prin demnitatea ei.

Despre această stare, în care rațiunea nu se dizolvă în disperare și nu este "îngenuncheată" de durerea lumii, imaginea ne oferă un mesaj de speranță. Lumea este un loc dificil de suportat, dar spiritul nu se clatină. Ceva, care este transcendent de lume dar ancorat în starea firească a lucrurilor și a unor valori universale, rămâne de neclintit.

A doua imagine, creeată de pictorul spaniol Francisco de Goya, prezintă un om cufundat în somn, năpădit de figuri bizare, unele înnaripate iar altele fiind așezate de jur împrejur, pe jos sau lângă el.

"El sueño de la razón produce monstruos" este inscripționat pe blocul sau biroul pe care doarme. "Somnul rațiunii naște monștrii". Nu este de mirare că ambele imagini parcă se oglindesc reciproc. Cineva doarme fiind prins într-un coșmar pe care mintea lui îl produce, iar celălalt personaj are mintea trează dar lucid de dureroasă fără să piardă perspectiva lucrurilor din lume.

Ambele prezintă stările existențiale trăite concomitent sau separat de noi în aceste zile în România. Dar, ce alegem ca stare existențială va defini poziția noastră tot în aceeași perioadă. Este o decizie conștientă de a adormi sau de a deveni lucizi.
În oricare caz, ambele sunt dureroase...

30/05/2024

Cum detectăm manipularea în relațiile romantice online?

În ședințele de terapie am observat un pattern îngrijorător de relații în care sunt folosite tactici de manipulare emoțională și este de datoria mea să semnalez și să psihoeduc persoanele care sunt victimele acestor capcane. Aici este un inventar de astfel de tactici, aș vrea la final dacă treci prin lectura lor, să verifici cu tine însuți/însăți câte dintre ele au fost folosite și le-ai simțit pe propria piele, le-ai folosit fără să vrei sau intenționat și cel mai important:

să conștientizezi că impactul emoțional asupra ta sau altora este foarte dureros și poate fi evitat prin comunicare sănătoasă și limite clare.

| Orbiting

Poate ai observat că cineva nu mai comunică direct cu tine, cineva alături de care ai avut o relație apropiată sau chiar intimă, dar continuă să-ți urmărească activitatea online, dând like-uri sau vizualizând stories. Acesta este orbiting-ul și poate crea senzația că persoana încă este interesată, deși nu este așa. A devenit un trend în dating-ul modern (mediat de platforme) ca oamenii să recurgă la această formă de manipulare mai ales când relațiile lor nu au fost încheiate și au rămas resentimente. Cu toate acestea, este și un mod de "not letting go" menținând posibilitatea unei reconectări, oricât de nerealistă ar fi.

| Zombie-ing + Ghosting

După ce ai fost "ghosted" (cineva încheie abrupt și neanunțat comunicarea cu tine), persoana reapare brusc, ca și cm nimic nu s-ar fi întâmplat. Această reapariție neașteptată este cunoscută ca zombie-ing și poate fi foarte derutantă. În formele patologice din anumite familii poate lua forma întoarcerii unui "părinte" care reapare brusc în viața copilului ca apoi să dispară din nou, presând puternic butonul incertitudinii viitorului și nesiguranței emoționale.

| Benching

Apare atunci când simți că cineva menține o comunicare minimă (este one sided, intermitentă sau inconsistentă) cu tine pentru a te păstra ca opțiune de rezervă. Persoana te ține "pe bancă", fără a se angaja serios în relație, dar cu promisiunea că "va reveni" la tine.

| Catfishing

Practicat de oamenii care își creează un profil fals cu scopul manipulării percepției victimei și pentru avantajele personale care implică bani sau din alte motive perfide.
Acest tip de manipulare este unul periculos și sunt rapoarte care indică faptul că numărul victimelor a crescut foarte mult (în special adolescenții), multe dintre ele fiind șantajate ulterior trimiterii unor mesaje nud sau compromițătoare pentru ei.

| Love Bombing
Este una din tehnicile favorite celor cu scoruri patologice pe narcisism sau psihopatie. La începutul relației, s-ar putea să fii copleșit de atenție, afecțiune și cadouri. Aceasta este o tehnică de love bombing, menită să-ți câștige rapid încrederea, iar ulterior să ajungi într-o relație toxică pe care o simți puternic ca fiind într-o "capcană". Asta se întâmplă gradual în timp ce comportamentul persoanei se schimbă și fiind deseori ascuns prin tehnica de gaslighting.

| Negging

La un moment dat am avut o discuție cu cineva (în afara terapiei și nu era clientul meu, dar i-am recomandat psihoterapie) care folosea activ această tehnică. Am fost uluit de faptul că mecanismul era foarte bine pus la punct dar te las să răspunzi la următoarea întrebare:

ai primit complimente voalate sau critici subtile care te fac să-ți pierzi încrederea?

Negging-ul este utilizat pentru a te inferioriza și pentru a te face să cauți validare din partea celui care aplică această tehnică. Azi îți spune că arăți nasol (mai voalat) - în mod special dacă arăți bine - mâine, îți livrează un compliment subtil despre cât de bine arăți. Deci, ce crezi?

| Breadcrumbing

Primești mesaje ocazionale, like-uri sau comentarii cu intenția de flirt care îți sugerează interes, dar nu conduc niciodată la ceva concret. Aceasta este breadcrumbing-ul și poate crea speranțe false fără intenția de a stabili o relație reală.
Este o capcană fină mai ales dacă persoana respectivă știe că ai o stimă de sine scăzută.

| DTR (Define the Relationship) Delay

În terapie am deja mai multe persoane care descriu cu multă durere acest tip de "status complicat" sau "situationship". Dacă cineva evită constant discuțiile despre statutul relației voastre, aceasta este o strategie de DTR Delay. Menținerea unei zone gri fără un angajament clar poate fi frustrantă și derutantă. Motivul real este frica de angajament dar și deficiențe de comunicare, un atașament anxios și probleme de încredere.

04/05/2024

Dacă ai avut un istoric traumatic de abuz, cel mai probabil relațiile personale sunt triggeri pentru sentimentele dificile de anxietate și disconfort psihologic în prezența oamenilor apropiați.

Asta se întâmplă pentru că creierul nostru este evoluat astfel încât să prevină în prezent experiențele din trecut care au stresat organismul, adică a învățat să asocieze "apropierea" cu pericolul abuzului și a construit modalități de evitare.

Problema este că noi suntem hard-wired prin mecanisme evolutive să căutăm contactul uman, însă dacă în timpul vieții am avut astfel de experiențe, vom dezvolta "căi" să rămânem în contact cu ceilalți chiar dacă nu putem.

Una dintre aceste modalități este disocierea sau fragmentarea sinelui. Putem să rămânem în relații doar dacă suntem raționali, rigizi sau excesiv de emoționali, dezinhibați. În eft ne referim la aceste două modalități ca fiind supra-reglare și ne-reglare a experienței emoționale.

Imaginează-ți că ești la un interviu și deși ai emoții foarte puternice, reușești să menții o fațadă superficială - faci asta pentru că te supra-reglezi. Însă după ce se termină interviul, închizi apelul, ai o cădere mentală - începi să plângi - adică nu te mai reglezi suficient.

În viața personală, mai ales în relația cu partenerul romantic, familia sau prietenii, capacitatea ta de a te auto-regla și a evita experiențele dureroase din trecut este mult mai dificilă de menținut pentru că te expui foarte tare.

Sunt multe mesaje implicite pe care le primești sau le interpretezi, iar asta te poate activa foarte tare, caz în care poți să te înfurii dintr-un lucru minor, de la care te-ai abține în situațiile cu oamenii care nu fac parte din cercul apropiat.

Situația se complică însă când rămâi singur. Pentru oamenii cu istoric de abuz, singurătatea poate fi un trigger în sine, care aduce la suprafață sentimentele de respingere sau abandon.

Astfel, pentru a face față acestor sentimente, pot apela la o gamă largă de strategii: adicții, ruminație sau analizarea excesivă a evenimentelor din trecut, gândirea excesivă despre viitor și creerea multor scenarii pentru a simula astfel situații viitoare pe care le-ar putea evita și tot așa.

Dacă ești o persoană cu un astfel de trecut dificil și faci terapie, trebuie să înveți să reglezi aceste emoții iar lucrul cu psihologul tău trebuie să te ajute să nu mai disociezi sau să eviți aceste emoții, pentru că altfel depresia și anxietatea nu vor trece de la sine ci vor reveni regulat.

01/05/2024

Să folosesc antidepresive dacă sunt depresiv sau anxiolitice pentru anxietate?

Răspunsul neplăcut dar punctual este: depinde. Psihologul și psihoterapeutul sau psihologul te evaluează și concluzionează dacă sunt mai degrabă probleme emoționale ce țin de un trecut traumatic sau probleme fizice sau cognitve care stau la originea unui lanț extrem de lung de cauze și efecte care îți produc stări de disperare și discomfort pentru că nu poți funcționa optim în multe arii ale vieții.

Dar aici intervine o problemă mai de profunzime în discursul științific actual care se pretează la două viziuni total diferite legate de ce îți cauzează problemele de sănătate psihică.

Foarte mult din limbajul modern al psihologiei și al psihiatriei prezintă o bifurcație în ceea ce privește înțelegerea suferinței umane și este sursa multor dezacorduri și dezbateri despre cm se poate trata aceasta. În mod ciudat, linia este cumună până când intervine politica și asumarea unei poziți de certitudine absolută care nu au ce căuta când se dezbate un subiect atât de amplu și serios.

Punctul în care divorțează perspectivele și se ajunge la încăierări dure, este dat de explicațiile științifice actuale despre "natura umană" când se pune întrebarea foarte simplă:

Este omul pur și simplu un animal evoluat și atât?

Dacă da, orice animal care suferă poate fi "tratat" în două moduri, ori intervii fizic (chirurgical, farmacologic) pentru eliminarea sau echilibrarea disfuncției ori îl eutanasiezi, dacă este un caz iremediabil, scăpându-l de suferință. Doar că în medicină, abordarea problemelor psihice printr-o pastilă este administarea unui tranchilizant care acționează sistematic pentru gestionarea unor funcții dereglate din punct de vedere homeostatic cu un corespondent în aparatul complex neuro-anatomic și de semnalizare, asigurându-i continuitatea unei vieți amorțite senzorial și subiectiv, din motive etice excluzându-se posibilitatea sinucierii asistate care este legalizată doar în câteva părți ale lumii.

Acesta este răspunsul rece și calculat al psihiatriei moderne vizând modul optim de tratament pentru "cazurile" care au un prognostic nu atât de optimist legat de evoluția acestor tulburări.

Psihologia a preluat un alt traiect și mulți psihologi au ajuns la un consens legat de faptul că omul nu doar că este un animal evoluat (asumpție împărtășită și de comunitatea psihiatrică) dar este și un produs al culturii - limbaj, subiectivitate și reguli sociale invizibile. Pentru a trata depresia, nu îi administrezi pastila pentru că deși are efect de calmare sau de stabilizare, nu vizează cauzele profunde - experiența subiectivă a traumelor, amintirile dezorganizate și cauzele disocierilor de realitate.
Acestea sunt focusul diferențial al mai multor tipuri de terapie, fiecare țintind un palier diferit al funcționării subiectului.

Doar că aici linia comună se rupe în două privind consensul științific: psihiatrii nu pot trata ceva ce nu există concret (adică limbajul, "mentalul"), la fel de bine ca și colegii lor de alte specializări, pe lângă simplul fapt că știința se vrea obiectivă nu subiectivă (adică este un dezinteres absolut pentru construcția subiectivă despre suferința umană, omul este un animal tratabil fizic, nu mental).

Așadar, dacă alegi să iei un tratament psihiatric ca adult, trebuie să fi informat în mod adecvat legat de simplul fapt că nu se cunosc cauzele "exacte" ale tulburărilor psihice, ci doar cm arată fizic um creier răvășit de Alzheimer, un creier inflamat în depresie, dar descrierea simptomelor nu este echivalentă cu cea a cauzelor. Precum și nici ideea că "tulburarea de personalitate" cauzată simptomatologie depresivă și tot așa. Sau pentru că am anxietate socială sunt depresiv. Este mai complex decât atât.

Pentru a elimina diviziunea creeată, s-a ajuns oarecum la un compromis: paradigma bio-psiho-socială. Încearcă să contopească cele două viziuni printr-o tratament integrativ: pastile + psihoterapie. Totuși problema persistă: cultura umană o înțelegi asimilând-o psihologic iar organismul îl înțelegi într-o manieră analitică la fiecare nivel de organizare (biochimic, fiziologic, macro sau micro-sistemic). Condițiile pentru a trata un om depind de la caz la caz, dar este aiurea să crezi că nu există o știință obiectivă din punct de vedere, fie al psihologiei sau psihiatriei.

Ambele au puncte forte dar și nevralgice pentru ego-ul psihologilor sau psihiatrilor care se ocupă cu aceste probleme. Una este sentimentul de frustrare, din lipsa de cunoștințe din ambele domenii (ți-ar lua decenii să înțelegi la nivel de expert un singur domeniu): foarte puțini experți au pregătire medicală completa și psihologică extensivă, sau invers.

Chiar și dacă acest criteriu este bifat, tot mai puțini sunt "lucrați emoțional" să asigure un tratament satisfăcător din punct de vedere al relației medic-pacient sau psiholog-client. Asta pentru că lucrul cu "suferința umană" implică capacități sau competențe care pot umple golul respectiv cu sentimentul de speranță și încredere că "va fi bine", ce detensionează pacientul și îi "liniștește" sistemul nervos, foarte important pentru depășirea depresiei sau anxietății care te-a impactat toată viața.

Deci revenind la prima întrebare, să iau antidepresive dacă sunt depresiv? Depinde. Dacă te ajută să funcționezi o perioadă mai bine în dozajele corespunzătoare și nu resimți efecte "nasoale" (ca să folosesc un termen mai puțin tehnic), depinde de relația cu medicul tău psihiatru și dacă ești dispus sau ai posibilitatea să faci terapie; depinde de efortul și dorința ta de a te face bine și de competențele profesionistului care te tratează; depinde de istoricul tau de viață sau de alte probleme de sănătate care pot interacționa cu tratamentul medicamentos, dacă ai dependențe sau nu, sau dacă mediul tau de viață îți permite să te recuperezi sub tratament. Depinde.

30/04/2024

Cum ne reglăm emoțiile?

În terapia focalizată pe emoții (EFT), lucrul cu emoțiile sunt importante pentru că ne fac conștienți de scopurile, nevoile și ce trebuie să facem (tendința noastră de a acționa) pentru a le îndeplini. Cu toate acestea emoțiile pot fi copleșitoare, adică pot fi atât de intense încât creierele noastre au evoluat niște modalități de a face față experiențelor dureroase și pentru a le regla.

Prima modalitate de a regla emoțiile este de a evita situațiile neplăcute care le pot genera. De exemplu, procastinarea este modul prin care evităm sarcinile care pot produce sentimente de auto-blamare pentru incapacitatea noastră de a le rezolva (deci evităm rușinea, vinovăția dacă am eșua).

A doua modalitate, este de a revizui perspectiva pe care o avem față de situațiile pe care nu le putem evita și pe care trebuie să le gestionăm într-un mod direct. Este cel mai adaptativ mod pentru că asta ne solicită răspunsuri emoționale optime și adecvate la context. În exemplul anterior, persoana care procrastinează se mobilizează în ultima zi de examen să învețe, activând și utilizând emoția de furie, care o pune în contact cu capacitatea de acțiunea și a se proteja de un eșec care îi pune situația școlară în pericol.

A treia modalitate este de a evita complet experiența emoțională și gândurile asociate cu ea. Este cea mai dezadaptivă modalitate pentru că ne privează de informațiile disponibile în emoții care ne fac conștienți de valorile și nevoile noastre. De aceea, un obiectiv major în EFT este de a accepta, tolera, regla și utiliza emoțiile pentru valoarea lor adaptativă ca să acționăm în interesul nevoilor noastre.

Atunci când vrem să ne reglăm emoțiile o putem face în două moduri: explicit sau implicit. Explicit o facem când facem niște sarcini ce au efect pozitiv imediat dar o facem conștient: scriem în jurnal, exerciții de relaxare sau ne schimbăm perspectiva asupra situației. Este foarte utilă această formă de reglare însă dacă emoțiile sunt prea intense vom avea nevoie de reglare implicită.

Reglarea implicită poate fi făcută cu o persoană în care simțim siguranță sau prin respirație profundă abdominală. Ambele au asupra sistemului nervos autonom un efect puternic de liniștire datorită istoriei noastre lungi evolutive. Când simțim frică, apelăm la o persoană puternică înainte să găsim refugiu într-un loc. Iar respirația profundă este asociată de sistemul nostru nervos cu o stare de activare redusă facilitată de ramura autonomă parasimpatică.

În plus, recomand pentru auto-reglaj meditația mindfulness. Este validată deja de mii de studii și nu cred că există prea multe concepte sau practici în domeniul sănătății mentale care să aibe un suport științific atât de vast ca practica mindfulness.

25/04/2024

Distincția dintre iubirea autentică și obsesia pentru cineva stă întotdeauna în arta aprecierii lucrurilor mici, care devin pentru iubire ocazii de recunoștință și admirație pentru celălalt, pe când pentru obsesie, un motiv al delirului narcisic sau paranoic. Din lucrurile mici își trage seva conflictul și victimizarea nesinceră, dar și grija și recunoașterea demnității celuilalt.

17/04/2024

Budism și psihoterapie

Una din filosofiile care îmi sunt foarte dragi este filosofia budistă. Influența budismului asupra psihologiei și psihoterapiei este atât de mare încât personal consider că nu ar fi existat psihoterapie astăzi dacă ideile din budism nu ar fi fost preluate de occident. Voi explora mai jos succint niște noțiuni fundamentale care necesită timp și contemplare pentru a le înțelege, dar sper că cei care citesc vor lua acest aspect în considerare.

Când descoperi budismul inevitabil vei întâlni triunghiul conceptual - anattā (non-sine) - dukkha (insatisfacție) - anicca (impermanență), care reprezintă în mod simplu viziunea budiștilor despre viață și existență.

Anattā - simplu spus "non-sine". Budiștii au ajuns la concluzia că nu există niciun "suflet" sau "personalitate" sau "esență personală" reală în oameni sau alte ființe. Pentru mine a fost șocant pentru că această idee deviază de la noțiunea pe care orice școală de psihologie o prezintă despre om ca având o personalitate sau psihic (termenul modern pentru suflet).

Dar acest lucru poate fi interpretat greșit întrucât "non-sine" nu imlică faptul că "nu ai suflet", budiștii nu contestă existența psihicului ci ideea că el nu este o realitate fundamentală ci un fenomen aparent - impermanent. Pentru o mai bună înțelegere voi da exemplu "cana de ceai". "Cana de ceai" este un obiect fizic sau un fenomen?

Este o dilemă pentru mintea noastră întrucât suntem obișnuiți să credem că ceea ce vedem este un obiect fizic, dar faptul că "vedem" este un fenomen. Fenomenul se numește "percepție" și este posibil doar dacă ai acces la capacitatea de a fi conștient de tine însuți și existența cănii. Apoi cana este într-o stare temporară de agregare, în 5 ani poate fi casată și va fi doar praf pe o plajă sau o groapă de gunoi.

Deci ceea ce numim "obiect fizic" este doar o etapă limitată din cadrul unui proces mai larg, etapă în care percepția noastră ne privează pe termen lung de concepția că acea cană va deveni praf sau va fi reciclată și va avea altă utilitate.

Aici avem paradoxul observatorului (ceva există doar dacă este perceptibil -> prin urmare nimic nu există dacă nu este perceptibil) și mulți au intrat în capcana solipsismului (ideea că realitatea nu există dincolo de experiența personală). Dilema asta a fost rezolvată în budism prin anicca (principiul impermanenței). Ideea este următoarea: nimic nu există ca o entitate fixă, totul este fluid. O analogie utilă ar fi ideea că oamenii sunt ca niște nori pe un cer senin. Norii au o formă anume pentru ca apoi să fie disipați de condițiile atmosferice (curenții de vânt). La fel și noi, existăm datorită unor forțe modelatoare (evoluția, limitele biologice, genetica) dar nu la nesfârșit (caz în care avem de-a face cu moartea și cu finitudinea existenței noastre - teme amplu explorate în existențialism).

Deci vedem cm între anattā și anicca există o relație de interdependență: nimic nu este real decât în limitele percepției noastre, dar fenomenul percepției în sine este la fel de temporar ca și existența cănii de ceai despre care am mentionat mai devreme. Cana de ceai poate fi o metaforă aici pentru existența omului. Nimic nu este fix în viața unui om la fel cm niciun om nu poate fi eliberat de convingerea că într-o bună zi va închide ochii pentru totdeauna, iar existența lui este temporară.

Aici ajungem la al treilea concept - dukkha - care se traduce ca "neliniște", "angst", "teamă existențială", "conflict" sau "suferință a vieții de zi cu zi". În psihoterapie există un curent numit "gestalt", concept ce înseamnă "întreg", iar psihoterapeuții formați în această terapie recunosc existența ciclului gestalt: un proces circular care ne aduce în câmpul conștiinței existența anumitor nevoi. Omul, ca orice ființă vie, este animat și motivat de împlinirea nevoilor sale biologice și psihologice. Ciclul gestalt arată faptul că suntem constant într-o stare continuă de satisfacere a acestor nevoi iar neîmplinirea lor conduce la o stare de patologie a psihicului.

Budiștii au realizat acest aspect și l-au descris prin duhkha - noțiunea că viața noastră este mereu pe linia mobilă între plăcere (satisfacerea nevoilor) și durere (insatisfacție sau nesatisfacere a nevoilor).
Acesta l-a determinat pe Siddhartha Gautama (Buddha) să formuleze cele patru adevăruri nobile: 1) viața este suferință; 2) suferința vine din atașament - condiții și cauze; 3) există posibilitatea ca suferința să se încheie și 4) există o astfel de cale.

Această cale este calea octuplă (eightfold path) care implică un set de 8 acțiuni și atitudini: viziunea corectă - rezoluția corectă - discursul corect - acțiunea corectă - viața corectă - efortul corect - concentrarea corectă - mindfulness corect. "Corect" poate fi interpretat greșit aici întrucât budismul nu îți dă "reguli" după care să îți trăiești viața ci "repere". De exemplu, atunci când gătești o prăjitură bună - ești atent la compoziția ingredientelor să fie în cantitățile corecte adică "potrivite". Același mesaj este și aici: dacă vrei o viață lipsită de suferință, aranjează-ți viața fiind atent la ingredientele potrivite în cantitățile protrivite.

13/03/2024

Te autocritici? Există 4 tipuri de auto-critică identificate și asupra cărora se lucrează nuanțat în terapia focalizată pe emoții (EFT):

Prima formă este autocritica bazată pe comparații, conducând la disperare/frustrare. "Criticul" din tine te supune unui ciclu constant de comparare cu ce au alții și tu nu ai, ce sunt alții și ce nu ești tu, sau mai rău, ce este defect la tine față de ce au alții "bun" sau "de apreciat". Internalizăm această critică încă din școală, când ni se spune sau ni se dă de înțeles non-verbal, că suntem mai slabi, mai incompetenți sau chiar mai proști decât alții. De asemenea, aspectul fizic este una din cauzele pentru care multe persoane se confruntă cu această autocritică, suferind de dismorfofobie (obsesia sau preocuparea exagerată pentru un defect fizic minor).

A doua formă de autocritică este bazată pe faptul că ești "needy" sau prea "sensibil". Este încurajată o atitudine de "putere personală" la băieți și insensibilitate la relații, pentru a-și ascunde vulnerabilitatea. Când te critici astfel, îți spui că nu ai nevoie de nimeni, iar dacă se întâmplă să îți arăți defectele sau slăbiciunile unei persoane, poți simți rușine sau furie că ai permis să arăți aceste aspecte slabe ale identității tale. Oamenii cu un nivel de narcisism crescut îi devalorizează pe ceilalți pe care ei îi percep ca fiind mai slabi, proiectând propriile lor slăbiciuni asupra lor.

A treia formă de autocritică este lista internalizată de "Trebuie/shoulds" și sentimente inacceptabile. Ca perfecționist,te confrunți cu asta când ai un eșec de îți atinge standardele. Unii dintre noi simt o presiune constantă să facem pe plac sau să fim agreabili, să fim independenți sau de succes. Nevoia de "mastery" este o nevoie naturală și o sursă importantă de reziliență, dar când suntem constrânși de așteptările părinților, prietenilor sau de propriile noastre așteptări, devine foarte dificil să ne păstăm stima de sine dacă eșuăm, iar "vocea autocritică" ne sugerează sau ne impune că este inacceptabil să greșim.

A patra formă de autocritică îți produce sentimentul profund de a te simți nedemn, păstrând convingerea că nu este nimic de iubit la tine, ești indezirabil, nu ești bun de nimic. Această autocritică este dobândită din experiențe de viață marcate de maltratare, abandon, respingere și umilire. Celelalte critici te pot predispune la depresie, dar această formă de critică îți poate dezintegra identitatea, fiind auto-abuzivă.

De ce aduc în discuție acest subiect? Pentru că mulți dintre noi normalizăm sau deveninm pur și simplu foarte ajustați la acest mod de funcționare pe pilot automat, în care ajungem să ne facem să ne simțim de nimic din eșecuri persoanale sau probleme de zi cu zi. Eu însumi am fost o persoană destul de autocritică și am învățat foarte greu să las acest fel de a mă trata și a-mi vorbi.

Antidotul la autocritică este auto-compasiunea, iar faptul că poți avea în viață oameni care te respectă, te ascultă, țin la tine, te fac să te simți demn de apreciere chiar dacă nu ai avut pe nimeni în trecut să te trateze astfel, poate ameliora atât de mult auto-critica încât din obligația de a deveni perfect sau de iubit, devine provocarea de a te lăsa să fii iubit și respectat de oamenii apropiați ție, începând cu tine însuți.

10/03/2024

| S*x.

Iată un cuvânt care provoacă cititorul doar prin simpla înșiruire a doua consoane legate de o vocală. Voi discuta despre definiția termenului de "s*x", problema cu s*xting-ul și cm oamenii devin obiectificați de pornografie, voi prezenta ce este energia s*xuală și despre rolul hormonilor. Toate ideile vor avea o ordine logică, astfel încât conținutul să aibe o direcție care să fie ușor de intuit.

| Termenul generic de "s*x" reprezintă un act voluntar și conștient sub forma unei fuziuni consensuale, fizice și psihologice între doi oameni adulți care se cunosc, într-un spațiu profund personal și intim. Una din problemele legate de percepția s*xualității este dată de obiectificarea partenerului s*xual într-un obiect inert al satisfacției s*xuale. Nimeni nu merită să fie obiectificat astfel, mai ales că această aduce cu sine o satisfacție s*xuală scăzută și o experiență dezumanizantă. De asta am indicat în sensul definiției s*xului "între doi oameni adulți", capabili să își asume deciziile și alegerile, făcând distincția dintre un obiect și o ființă umană.

| Am precizat "între doi oameni care se cunosc", pentru că experiența s*xuală cu parteneri necunoscuți a explodat ca frecvență datorită rețelelor sociale - tinder, bumble-, aș vrea să aduc în atenție că acest mod fugitiv de a întreține relații s*xuale nu doar că denaturează imaginea de sine dar împinge către obiectificarea persoanei necunoscute într-un obiect al satisfacției s*xuale.

| De ce "fuziune consensuală"? Pentru că partenerul are tot timpul dreptul de a se retrage sau a continua. Actual s*xual începând cu preludiul este într-o dinamică de apropiere și distanțare continuă și circulară. Consensul înseamnă să te calibrezi la retragerea și apropierea celeilalte persoane fără ca actul să devină din consensual, invaziv sau chiar abuziv.

| Fuziunea este psihologică și fizică, pentru că implică vulnerabilitate în momentele de apropiere. Este un moment dezarmant de expunere completă iar orice gest imprudent de desconsiderare sau control nesolicitat, poate avea consecințe foarte grave asupra sentimentelor de siguranță și stimă de sine a celeilalte persoane.

| Spațiul este de asemenea important. Fiecare experiență are o spațialitate anume iar în contextul discuției, s*xting-ul poate fi descris ca prinzând un avânt în spațiul digital datorită înlocuirii ușoare a experienței fizice cu una online prin vizionare și auto-satisfacție. Din nou, s*xting-ul poate facilita ușor capcana obiectificării persoanei, pentru că implică o fantezie auto-indusă legat de corpul omului care a consimțit la acest tip de interacțiune dar care poate nu ar fi de acord cu aceste fantezii sau idei. Granița este foarte fină între consens și dezacord aici, mai ales că spațiul online nu este unul real ci imaginar.

| Deși aceste subiecte pot inflama opinii, pot afima că igiena intimității s*xuale și niște principii sănătoase ce țin de spațiul relațional al s*xualității, pot salva foarte multe persoane din fața unor experiențe care pot fi traumatice, atunci când granițele, consensul, vulnerabilitatea nu sunt luate în considerare iar abuzul este normalizat prin distorsionarea percepției victimelor de către agresori.

| Energia s*xuală este mai puțin discutată în terapie, asta dacă nu este abordată în psihanaliză, încât merită să discutăm puțin și pe această temă. Este important de menționat că știința este sceptică la această temă privind aspectul spiritual, ea fiind mai mult preocupată de aspectul bio-chimic și fiziologic al s*xualității.

| Un lucru important de notat este faptul că energia s*xuală este o energie relațională. Atunci când există o tensiune s*xuală, poți experimenta fiziologic modificările induse de cascada de hormoni, iar fiecare gest sau act neuro-muscular este coordonat către persoana care te atrage. Oamenii caută în mod natural alți oameni când simt energie s*xuală.

| Energia s*xuală este asociată cu pofta de viață, pasiunea, erotismul, expresia personală și creativitatea. Este de la sine înțeles, că domeniul eroticului și al s*xualității a fost un subiect sensibil în foarte multe epoci și culturi, cu norme sau practici care au cenzurat sau au permis în mod selectiv manifestarea energiei s*xuale a oamenilor, întrucât emanciparea sau revolta are origini în energia puternică a s*xualității și în afirmarea de sine. Controlul s*xualității este un control psihologic al maselor prin ideologie.

| În primul rând, energia s*xuală este o formă fundamentală a energiei vitale. Ca un exemplu, depresia este asociată cu un libido scăzut, fiind un semn că persoana este devitalizată. Dar ce este energia vitală? Este mult mai puțin teoretizată științific, pentru că știința face abstracție față de fenomenele nemăsurabile, însă aceasta reprezintă "forța vieții care trece prin toate ființele vii." De-a lungul mileniilor oamenii s-au referit la această energie în diverse moduri și contexte istorice sau culturale: "chi", "prana", "ki".

| Dăcă ar fi să ne uităm la legătura dintre s*xualitate și organism, primul lucru la care ar trebuie să ne gândim e dat de hormoni. Hormonii s*xuali precum estrogenul și testosteronul, alăruri de alte substanțe chimice importante (dopamina, oxitocina , vasopresina, etc) sunt responsabili de ceea ce simțim în mod subiectiv ca "energie s*xuală", influențând totodată starea de bine și plăcerea asociate cu activitatea s*xuală​​ (procesul este mult mai complex decât simplul fapt că există acești hormoni - experiența nu are o origine pur biochimică- mai ales că întreg organismul are niște mecanisme foarte fine asociate cu efectele hormonale, nu doar cu hormonii în sine).

| La femei, estrogenul joacă un rol crucial în menținerea sănătății țesuturilor vaginale și în lubrifiere, fiind esențial pentru interesul față de activitatea s*xuală. Testosteronul, deși este adesea asociat cu bărbații, este important și pentru femei, contribuind la libidou și la sănătatea musculară și osoasă​. Un studiu a observat că activitatea s*xuală crește odată cu nivelurile crescute de hormoni masculini, precum testosteronul, care este în general mai ridicat în perioada ovulației.

| Pentru bărbați, un nivel optim de testosteron nu doar că stimulează libidoul, dar are beneficii și asupra densității musculare și osoase, fiind important pentru sănătatea generală a acestora. Activitatea s*xuală și orgasmul pot influența, de asemenea, secreția de hormoni, inclusiv testosteronul, care poate avea efecte pozitive asupra stării de bine și plăcerii asociate cu activitatea s*xuală.

| Problemele sau disfuncțiile s*xuale deși pot avea origini în dezvoltarea organismului sau probleme hormonale - de aceea recomand analize de sânge pentru a verifica acest aspect- se pot lega și de niște evenimente traumatice relaționale care au pus în pericol manifestarea sănătoasă a energiei s*xuale. Agresiunile s*xuale pot fi foarte toxice și pot leza acest aspect foarte important al vieții umane.

| Ce este foarte amenințător pentru sănătatea s*xuală este faptul că energia s*xuală a ajuns să fie exploatată prin intermediul industriei pornografice și prin dependența asociată vizionării excesive de materiale de acest tip și aceeași capcană a obiectificării prin erotizarea nudurilor. Acest tip de dependență conduce la o dezintegrare a experienței psihologice de atracție și intimitate s*xuală, atunci când ajunge să înlocuiască contactul s*xual real.

| De asemenea, pe lânga faptul că energia s*xuală este importantă pentru sănătatea generală a organismului, iar lipsa ei este asociată cu tulburări mentale precum depresia sau unele dependențe, este important să realizăm că a fi sănătos din punct de vedere mental implică o igienă a vieții intime și s*xuale.

| Această igienă ține cont de tot ce am descris la început ca idee de bază - s*xul dintre oameni nu este ceva exclusiv animalic, condus de instincte reproductive ci un act voluntar, conștient și comun ce are loc sub forma unei fuziuni consensuale, fizice și psihologice între doi oameni adulți care se cunosc, într-un spațiu profund personal și intim.

Address

Piața Unirii, București
Bucharest
030119

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Psiholog Tudor Lucian posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Share