22/03/2022
Strazile orasului erau pustii, picaturile de ploaie incercau sa spele mizeria lasata cu doar cateva clipe mai devreme de cei grabiti sa ajunga acasa. Se trezise in oras fara sa-si aduca aminte cm sau cine il ajutase sa ajunga. Se simtea singur. Ceva necunoscut il cuprinse, iar inima aproape ca-i strapunse coastele firave.
Drumul din fata lui parea fara sfarsit, gandurile nu-i dadeau pace. “Singur! Sunt atat de singur! Ce se va intampla cu mine?”.
Incerca sa se ridice si, pentru prima data, simti dorinta de a merge singur, pe propriile picioare, fara sa astepte ajutorul ... de fapt nu vazuse niciodata pe cineva asemeni lui.
Orasul fara suflet il coplesea, cenusiul din jurul lui il apasa, era ceva in aer cu care nu era obisnuit, ceva necunoscut, lasat de cei care strabatusera drumul si care acum se ascundeau in propria neputinta, in locuri pe care nu le intelegea.
Singur pe calea ce se asternea inainte simti o bubuitura ... si inca una. Strada nu mai era lina, gropi amenintatoare se cascau mute in fata lui, negre ca smoala, unele mai adanci decat altele. Picaturile de ploaie se transformasera in caramizi, fara suflet, fara iubire. Fara sa inteleaga ceva, incerca zadarnic sa se fereasca de ele, inchise ochiii, era prea obosit ca sa continue, si atunci una ...
Lumea din jurul lui incepuse sa se zguduie. Deschise ochiii. La orizont intrezarii o stralucire care crestea clipa de clipa. Frica lua locul iubirii, a linistii pe care o avusese pana acum. Incerca zadarnic sa opreasca alunecarea. Inchise din nou ochiii. Sfarsitul era aproape. Era multumit pentru viata pe care o avusese pana acum, era recunoscator pentru iubirea cu care fusese inconjurat ...
Simti o lovitura puternica. Deschise ochii si incerca zadarnic sa spuna ceva. Tot ce reusea sa scoata era un tipat, un urlet de disperare.
Cineva incerca sa-i astupe gura cu ceva. Se impotrivi cu disperare, dorea sa respire, sa traiasca. Obosit se abandona acelui ceva.
Un lichid ii inunda gura. Era cald si placut.
Intinse mainile micute si incepu sa apese.
Atunci realiza ca iubirea cu care fusese inconjurat era Mama.
Se abandona total, dar inca se mai gandea la visul pe care-l avusese in ultimele clipe de viata.
Era pregatit sa infrunte drumul si caramizile.
Sa infrunte destinul.