Psihoterapeut Luminita Lisca

06/06/2025

În România, femeia trebuie „să fie cuminte”. Să nu deranjeze. Să nu se plângă. Să nu ridice tonul. Să rabde. Să înțeleagă. Să lase de la ea. Foto: Profimedia

23/05/2025

✍
Despre SOMATIZARE in termeni simpli.

Cineva care se confrunta cu stres intens sau anxietate poate simti dureri de stomac, dureri de cap, tensiune musculara, oboseala, desi analizele medicale sunt normale.
Aceste simptome sunt reale, nu sunt inchipuite si afecteaza serios calitatea vietii.
Situatia in care o persoana resimte in corp simptome fizice pentru care medicii nu gasesc o cauza medicala clara, prin care corpul transmite un disconfort real, care are la baza factori emotionali sau psihologici, nu o boala fizica, poarta numele de SOMATIZARE.
Acest fenomen apare ca un mod inconstient prin care mintea incearca sa exprime emotii greu de procesat: tristetea, furia, frica, ingrijorarea.
Atunci cand simptomele persista si nu au fost identificate cauze medicale clare, este important sa dam atentie starii noastre emotionale si sa solicitam sprijin medical, dar si psihologic, cm ar fi psihoterapia, pentru a intelege mai bine legatura dintre minte si corp.

23/05/2025

✍
De ce este importanta consecventa in procesul psihoterapeutic?

Atunci cand ai inceput sau iti doresti sa incepi un proces terapeutic, este necesar sa intelegi ca acesta presupune timp, rabdare si, nu in ultimul rand, continuitate.
Psihoterapia nu este un "reparat rapid", intr-o sedinta - doua, ci este un proces care necesita consecventa.
De ce este nevoie de consecventa?
Pentru ca te ajuta sa fii conectat cu tine, sa observi tiparele comportamentale ce pot fi lucrate in sedintele de terapie. Pentru ca iti ofera ritmul necesar pentru o schimbare sanatoasa si de durata.
Frecventa constanta, de minim o sedinta pe saptamana (d**a caz), confera coerenta procesului terapeutic.
In schimb, pauzele lungi intre sedintele de terapie, rup firul procesului, rup contactul cu psihoterapeutul si ingreuneaza reluarea lucrului in cabinet de acolo de unde procesul a fost intrerupt.
E ca si cm incepi sa citesti o carte si sari capitole importante. Sau vrei sa mergi cu bicicleta si te opresti foarte des. Ca sa iti recapeti echilibrul atunci cand pornesti din nou, esti nevoit sa depui efort pentru a-ti recapata echilibrul si a prinde viteza.
Asa este si in terapie.
Cu fiecare intalnire constanta cu terapeutul, devii mai constient, mai prezent si mai aproape de indeplinirea obiectivului pe care l-ai avut cand ti-ai dorit sa incepi psihoterapia.
Venind in salturi, se pierde firul, coerenta terapiei, se pierde contactul cu psihologul, reiei lucruri deja discutate si poate chiar lucrate si nu simti ca avansezi cu adevarat.

"Terapia e un drum, nu o destinatie."
Mergi pe acest drum cu pasi constanti, cu incredere si continuitate.

29/04/2025

✍
Rezistenta la schimbare.
De ce ne e greu sa ne schimbam, desi ne dorim?

Oamenii vin in terapie cu speranta unei vieti mai bune, mai pline, pe care sa o obtina repede.
Insa schimbarea nu e un drum linear si, desi ne-o dorim, ceva din interiorul nostru ne opreste.
Vechiul, oricat de dureros, il cunoastem. Il stim de ceva vreme, a fost o forma de supravietuire si ne temem sa renuntam la ceea ce stim.
Si apoi, daca ne schimbam, mai stim cine suntem?
Daca ne schimbam, oare nu ne tradam familia si atunci putem ramane singuri?
Nu e mai simplu sa ramanem asa cm suntem, pe un teren cunoscut, decat sa mergem pe un teren necunoscut, nestiut?
Poate ca da pentru ca rezistenta la schimbare ne da voie sa ramanem loiali trecutului nostru.
Totusi e bine de stiut ca schimbarea e posibila. Cu blandete, cu compasiune fata de noi insine, pas cu pas, fara presiune, dandu-ne spatiu si timp.
Schimbarea nu vine peste noapte, ci vine atunci cand suntem pregatiti, chiar daca ne e frica sau daca ezitam.
Asa ca merita sa incercam.

26/04/2025

🙏

Citind autobiografia Papei Francisc ”Speră” publicată anul acesta în limba italiană și tradusă rapid în limba română am considerat util să prezint 12 lucruri pe care să le reținem despre Papa Francisc, unele realizate de Sfântul Părinte în premieră.

22/04/2025

✍
PSIHOTERAPIE. PSIHOTERAPEUT.

"De ce faci asta?"

E o intrebare pe care o primesc mai des decat as crede si mi-as dori.
"Adica stai toata ziua si asculti problemele altora?"
"Nu te-ai plictisit?"
"Dar nu te incarci cu problemele lor?"
"Si… ce faci, le dai sfaturi?"

D**a ce trec de uimirea (mea) initiala ca oamenii inca nu stiu ce face un psihoterapeut, incerc sa raspund, uneori mai inspirat, alteori poate nu.
Inca o data, si inca o data...pana cand nu o voi mai face. Pana la urma, e o lume libera in care inca mai putem face ceea ce ne place si simtim ca ne implineste. Cati pot spune asta despre jobul lor?

Sa fii psihoterapeut nu inseamna sa dai sfaturi (chiar DELOC), ca la o cafea cu prietenele.
Nu inseamna sa ai un raspuns pentru orice.
Si nici sa-ti bagi nasul in treburile altora.
Psihoterapeutul nu este detectiv, nici vrajitor, nici preot, nici judecator sau avocat.
Nu ne tinem pacientii in brate si nu avem un buton magic care rezolva anxietatea, depresia, traumele ori relatiile toxice.

Ceea ce facem, insa, este infinit mai frumos.
Iubim oamenii.
Ascultam cu adevarat.
Punem intrebari care deschid usi, aduc constientizari.
Asteptam, cu rabdare, pana cand cineva isi da voie sa simta, sa inteleaga, sa se ierte, sa se vindece.
Uneori, un "Aha!" sau "Ihi" rostit d**a o lunga tacere ori d**a o respiratie mai "altfel", mai adanca, mai profunda, valoreaza cat o biblioteca de sfaturi.

De ce iubesc profesia asta?...o iubesc nu pentru ca e usoara (chiar nu e!), ci pentru ca e profunda. Pentru ca imi ofera rarul privilegiu de a vedea cm un om invata sa se vada pe sine, sa se (re)construiasca, sa-si recunoasca limitele, durerea si, foarte important, PUTEREA.

Si nu, nu ma plictisesc. Uneori obosesc. Alteori invat. Invat perspective noi ale vietii.
Si fac psihoeducatie, nu dau sfaturi.
Si ma minunez in fiecare zi.
Si ma bucur de zambetul sincer si uneori rar al celor care vin in cabinetul meu.
In cabinetul meu am privilegiul de a vedea oamenii asa cm sunt ei, indiferent de statut, profesie, religie sau rol in societate.
Pentru asta e nevoie de curaj din partea lor si incredere in mine. Si pentru asta le multumesc!🙂🙏

17/04/2025

✍
Iertarea care vindeca.

Suntem in Saptamana Patimilor si nu cred ca in aceasta perioada avem nevoie de vorbe mari.
Nu este nevoie sa ne aratam credinta prin vorbe (prea multe vorbe uneori) sau declaratii.
Nu este nevoie sa ne dam mai buni decat suntem.
Avem, insa, nevoie de liniste, de cateva ganduri mai limpezi si de putina inima pusa in ceea ce facem.
Avem nevoie sa fim mai atenti la ce spunem, sa raspundem mai bland, sa tacem atunci cand am vrea sa judecam. Sa fim aproape de cei care au nevoie, chiar daca nu ne cer nimic.
Si sa IERTAM... in gand, fara sa anuntam asta.
Atat. Fara declaratii, ci cu gesturi care raman si d**a ce trece aceasta saptamana.
De ce sa iertam?
Iertarea e, uneori, un cuvant greu de rostit. Alteori, e doar un cuvant spus repede, poate prea repede, fara sa treaca prin inima. Adevarata iertare e un proces tacut, lent si vindecator.
Poate ca cineva ne-a ranit, cu intentie sau fara. Ne-a dezamagit, si-a uitat promisiunile, a spus cuvinte grele care ne-au intepat sufletul, apoi au intrat adanc in carne si in amintiri.
Si atunci ne inchidem, incercam firesc sa ne aparam si construim ziduri ca sa nu ne mai doara, dar care, de fapt, ne tin captivi in propria durere.
Prin urmare, ce face iertarea, ce rol are ea?
Iertarea nu e neaparat despre noi. Ea este despre pacea pe care ne-o poate oferi, despre linistea care ne adoarme, in sfarsit, intr-o noapte in care nu mai derulam conversatii imaginare si interminabile.
Iertarea nu inseamna ca uitam si nici ca minimizam durerea. Nu inseamna sa ne prefacem ca n-a fost nimic.
Iertarea inseamna sa recunoastem ca am fost raniti si apoi sa alegem constient, asumat, sa nu o mai purtam cu noi ca pe o povara.
E un act de curaj sa iertam. E un intreg proces pe care il parcurgem cu pasi mici, dar siguri.
Si ce facem cu lucrurile pe care am spus ca nu le vom putea ierta niciodata?
Le pastram intr-un c**t al sufletului, pana cand durerea nu mai are nevoie sa se faca auzita, simtita. Pentru ca vine o zi in care ințelegem ca cel care ne-a ranit era, la randul lui, ranit. Nu scuzam, insa intelegem. Si nu neaparat reluam legaturi, dar ne eliberam de resentimente si ne dam voie sa mergem mai departe.
Aici este arta. Arta iertarii.

16/04/2025

✍
Orgoliile - care sunt mecanismele interne de aparitie a lor? De ce apar ele si, de fapt, ce sunt aceste orgolii?

Orgoliile sunt niste reacții naturale care apar ca un scut de aparare.
Ati avut vreodata momente in care n-ati vrut sa recunoasteti ca ati gresit, chiar daca stiati, în sinea voastra, ca ati facut-o?
Sau ati simtit nevoia sa demonstrati ca ati avut dreptate, chiar daca nu era cu adevarat important?
Acolo, intre acel “vreau sa am dreptate” si “nu pot sa cedez acum”, traieste orgoliul.
Sa recunostem atunci cand e vorba de orgoliu, nu e usor, dar e un pas enorm spre libertatea interioara. Pentru ca, in esenta, nu intotdeauna trebuie sa avem dreptate. Uneori, e mai valoros sa avem pace. Cu ceilalti si cu noi insine.
Avem momente de orgoliu care apare ca o modalitate in care ne protejam imaginea despre noi insine, mai ales atunci cand ne simtim raniti, ignorati sau pusi in umbra.
In psihologie, se spune ca orgoliul are legatura directa cu nevoia de validare si cu teama de respingere. Atunci cand cineva ne contrazice sau ne critica, nu reactionam doar la ce se spune, ci la cm ne simtim noi in acel moment: mici, nesiguri, poate chiar nevazuti, neauziti.
In spatele unui orgoliu mare, sta de multe ori o sensibilitate si mai mare.
Nu e nimic gresit in a fi vulnerabil. Oamenii pot fi si vulnerabili.
Greseala apare atunci cand incepem sa ne identificam cu orgoliul, sa-l lasam sa conduca in locul nostru. Din acel punct, devine o piedica: in comunicare, in relatii, in deciziile importante.
Iar ceea ce este important este sa alegem constient ce vrem sa cultivam mai departe: distanta sau apropierea, lupta sau întelegerea.
Si poate ca uneori, cel mai curajos lucru pe care il putem face e sa lasam garda jos.

15/04/2025

✍
Sunt invitata sa mai scriu pe acest cont al meu profesional, dar si pe Insta sau Tik Tok, despre diverse subiecte din psihologie si psihoterapie.
Insa eu nu folosesc Insta, iar Tik Tok nici atat. Mai bine citesc o carte. Stiu, sunt demodata! ...sau poate nu!🙂
Insa ma intreb ce sens mai are sa scriu ceva cat de cat gandit, poate chiar cu un fir logic, când pe toate retelele sociale se posteaza deja orice, de catre oricine (desigur, bine informat), în orice directie. Mai ales psihologie! Psihologie stie oricine. Este un domeniu fara secrete deja. Nici nu stiu de ce oare mai exista cursuri de psihologie?
Iar psihoterapeut ...ce sa mai zic? Oricine poate fi!😏🤔...Oare?

Totusi, ca un exercițiu de echilibru mental, aleg sa scriu pe scurt, cat pot eu de scurt, despre BURNOUT, sindrom din ce in ce mai intalnit si mai prezent in viata cotidiana...si in cabinetul de psihoterapie.
Pentru ca, intre noi fie vorba, in goana asta generala d**a "content", "reach" si "validare digitală", burnout-ul nu vine la pachet doar cu munca, ci si cu scrollatul.
Si poate ca e OK sa ne oprim un pic.
Sa nu mai producem, sa nu mai demonstram, sa nu mai livram.
Ci sa respiram.
Sa ne bucuram.
Sa traim simplu.
Sa fim.

10/01/2025

✍
Viata nu e doar despre fericire si emotii pozitive. Viata inseamna si munca, si efort, si emotii negative.
Situatiile dificile sunt cam aceleasi pentru noi toti, indiferent de contextul socio-profesional in care ne aflam.
Interactiunea cu ceilalti, compromisurile, neintelegerile, banii, problemele de sanatate, batranetea, pierderea, accidentele, dezastrele naturale, toate acestea sunt provocari pentru toti oamenii.
Aceasta e normalitatea.
Diferenta consta in modul in care reusim sa mergem mai departe, sa nu ne lasam descurajati, sa constientizam ca e normal sa fim tristi si ca, foarte curand, vor urma momente fericite in care ne vom simti din nou bine.

08/01/2025

✍Suntem la inceput de an si, ca in orice inceput, suntem entuziasti, ne stabilim obiective si ne dorim sa fim fericiti.
Insa nu e suficient doar sa ne dorim sa ne atingem obiectivele.
Este important sa invatam sa preluam controlul asupra propriei vieti, iar acest lucru inseamna sa adoptam un proces de gandire prin care sa constientizam ca, in orice moment al vietii, felul in care ne simtim la nivel emotional este alegerea noastra.
Fii bine cu tine!

06/01/2025

Anunț de Angajare – Recepționist/ă la Clinica RENIA

Locație: Clinica Renia
Tip de contract: Full-time (8 ore) sau part-time (6 ore)

Clinica Renia își extinde echipa! Căutăm o persoană organizată, comunicativă și proactivă pentru postul de recepționist/ă.

Responsabilități principale:

Întâmpinarea pacienților și oferirea informațiilor necesare despre serviciile clinicii;

Gestionarea apelurilor telefonice și programărilor pacienților;

Menținerea și actualizarea documentelor administrative și fișelor pacienților;

Sprijin în organizarea activităților zilnice ale clinicii;

Asigurarea unei atmosfere prietenoase și profesioniste.

Cerințe:

Experiență anterioară în recepție sau servicii de relații cu clienții (constituie un avantaj);

Cunoștințe de operare PC (Microsoft Office, programe de gestionare a programărilor);

Abilități excelente de comunicare și relaționare;

Atitudine pozitivă, calmă și empatică;

Disponibilitate pentru a lucra în ture (intervalul 9:00 - 21:00) sau doar în program de dimineață, în funcție de preferință;

Cunoștințe de limba engleză – avantaj.

Ce oferim:

Program de lucru flexibil (ture de 6 sau 8 ore, adaptabile);

Salariu atractiv și bonuri de masă;

Mediu de lucru profesionist și sprijin pentru dezvoltare profesională;

Posibilitatea de a face parte dintr-o echipă dedicată și prietenoasă.

Dacă îți dorești să faci parte din echipa noastră, trimite CV-ul tău la adresa de mail cariere@clinicarenia.ro

Clinica RENIA – Împreună pentru sănătatea ta!