Psihoterapeut Luminita Lisca

Psihoterapeut Luminita Lisca Psihoterapie individuală, de cuplu, de familie, pentru adolescenti, dezvoltare personala

22/02/2026

✍️
Victimizarea – un mod de viață?

(Auto)victimizarea are, din perspectivă psihologică, beneficii reale, chiar dacă este adesea privită negativ.
Ce oferă acest rol?
În primul rând, atenție, compasiune și protecție. Creierul învață rapid că suferința exprimată aduce grijă și ascultare. Nu pentru cine ești, ci pentru cât de rănit pari.
Un alt beneficiu este scutirea de responsabilitate: „așa sunt”, „atât pot”, „nu mi se poate cere mai mult”. Inițial, aceasta este o strategie de supraviețuire, un mecanism de apărare validat de reacțiile mediului.
Problema apare atunci când acest mecanism se repetă și se consolidează.
În timp, victimizarea poate deveni un pattern identitar – un mod de a fi. Rolul de victimă funcționează ca un compromis: oferă siguranță, dar limitează libertatea și autonomia.
Ieșirea din el presupune responsabilizare și, uneori, renunțarea la beneficii precum atenția sau protecția.
Important de clarificat: nu orice suferință înseamnă victimizare. Diferența apare atunci când suferința devine principalul mod de a obține validare și relaționare.
Cum reacționează ceilalți?
La început, cu empatie și sprijin. În timp, când nimic nu se schimbă, apare oboseala emoțională, iar retragerea devine o formă de autoprotecție, nu de lipsă de empatie.
Ieșirea din rolul de victimă nu înseamnă negarea durerii, ci recâștigarea treptată a responsabilității personale și a sentimentului că ai un rol activ în propria viață.
👉 Unde simți că există o diferență între a avea nevoie de sprijin și a rămâne blocat în rolul de victimă?





02/02/2026

✍️
Trăim într-o lume în care nimeni nu mai ascultă, dar toată lumea știe.
Știm ce vrea să spună celălalt, ce simte și ce ar trebui să facă, fără să-l mai lăsăm să termine propoziția.
Adică presupunem, proiectăm, prejudecăm.
Poate că adevărata inteligență nu e să ai mereu dreptate, ci să poți spune, din când în când:
„Nu știu. Spune-mi tu. Te ascult."




26/01/2026

✍️
Am să scriu din nou despre depresie.
Pentru că depresia nu ține cont de vârstă, statut social, nivel de inteligență sau pregătire profesională.
Depresia nu alege. Se poate instala în viața oricui încet, întâi ca o ceață subțire și poate ajunge o negură groasă.
Pericolul major este tocmai această instalare lentă.
În timp, pot apărea tulburări de somn, modificări ale apetitului, scăderea concentrării, pierderea sensului, iar în unele cazuri, gânduri legate de moarte sau dorința de a nu mai exista.
Nu pentru că persoana își dorește cu adevărat să moară, ci pentru că își dorește ca durerea să se oprească, să nu mai fie.
Burnout-ul joacă adesea un rol important în acest proces.
Ani de suprasolicitare, presiune, lipsa pauzelor reale, neglijarea propriilor nevoi pot epuiza resursele psihice. Când oboseala devine cronică și sensul se estompează, terenul pentru depresie este deja pregătit.
Semnalul de alarmă nu este doar tristețea intensă.
Este și absența emoțiilor. Golul. Deconectarea. Funcționarea „pe pilot automat”.
Există și o vestea bună, totuși: depresia este tratabilă.
Cu cât este recunoscută mai devreme, cu atât drumul spre echilibru este mai scurt și mai blând.
A cere ajutor nu este un semn de slăbiciune.
Este un act de luciditate și de grijă față de sine.
Dacă tu sau cineva apropiat trece printr-o perioadă în care nimic nu mai pare să aibă sens, în care oboseala nu trece și speranța se subțiază, nu amâna. Vorbește cu un specialist. Spune cuiva. Caută sprijin.
Depresia nu trebuie dusă singură.
Și nu trebuie lăsată să devină o normalitate.




04/01/2026

✍️
II.
Una spunem, alta facem
..spunem lucruri frumoase, corecte, așa cm ar trebui să fie sau cm credem că am vrea să fie.
Și totuși, facem exact opusul lor.
Din afară, poate părea că nu ne pasă.
Că suntem inconsecvenți.
Că nu știm ce vrem sau, mai rău, că îi ducem pe ceilalți în eroare.
Spunem „da”, în timp ce corpul și emoțiile strigă „nu”.
E ca și cm am fi "rupți în două".
O parte din noi știe ce ar fi sănătos, ce ar fi matur, ce ar fi corect, insă cealaltă parte e plină de răni vechi, de neîncredere, de experiențe care au învățat-o să se protejeze.
Și atunci apare acest comportament contradictoriu:
"promit, dar mă retrag".
Pentru cei din jur, insă, acest lucru rănește, creează confuzie, distanță, neîncredere.
Și poate că, până la urmă, cel mai greu nu e judecata celor din jur, ci momentul în care îți dai seama că nu te mai poți baza nici măcar tu pe tine.
Așa că, atunci când simțim că nu putem controla propriul comportament și nu putem fi consecvenți cu propriile noastre hotărâri, poate ar fi util să ne adresăm chiar nouă următoarea întrebare:
"Ce parte din mine se teme atât de mult încât nu mă lasă să fiu consecvent? ...nu mă lasă să îmi urmez propriile hotărâri?"
Pentru că, în spatele incongruenței, nu e lipsă de caracter, ci, probabil, o durere care încă nu a fost ascultată.




02/01/2026

✍️
I.
Ce se află în spatele discrepanței dintre ceea ce spunem și ceea ce facem?

În practica psihoterapeutică, întâlnim frecvent persoane care afirmă un lucru, în timp ce comportamentul lor transmite un mesaj opus. Această discrepanță nu este un semn de lipsă de onestitate sau ipocrizie, ci indică, de cele mai multe ori, existența unui conflict intern încă nerezolvat.
Discrepanța dintre vorbe și comportament nu este un defect de caracter și nici un eșec personal. Este, de multe ori, semnul unei părți din noi care încearcă să se protejeze, chiar dacă o face într-un mod care ne îndepărtează de ceea ce ne dorim cu adevărat.
Atunci când spunem un lucru, dar facem altul, nu este pentru că „nu vrem suficient” sau pentru că nu suntem consecvenți. De cele mai multe ori, este semnul unui conflict interior: o parte din noi își dorește schimbare, iar alta încearcă să ne protejeze de ceva ce, cândva, a durut.
Acest comportament nu apare din lipsă de voință, ci din emoții vechi, automate, care se activează mai repede decât gândirea conștientă. De aceea, discrepanța nu se rezolvă prin autocontrol, ci prin înțelegere și siguranță.
Pe măsură ce învățăm să ne ascultăm cu blândețe, să recunoaștem de ce ne este teamă și ce avem nevoie cu adevărat, comportamentul începe să se alinieze natural cu intențiile noastre. Nu pentru că ne forțăm, ci pentru că nu ne mai luptăm cu noi înșine.
Alinierea dintre ceea ce spunem și ceea ce facem apare atunci când ne simțim, în sfârșit, în siguranță să fim noi.
Schimbarea apare treptat, prin pași mici și repetați, nu prin forțare. Atunci când o persoană se simte văzută și înțeleasă – inclusiv de ea însăși – comportamentul începe să se alinieze natural cu intențiile declarate.
În procesul terapeutic, această aliniere se construiește într-un spațiu sigur, în care experiențele vechi pot fi aduse la suprafață, înțelese și integrate. Nu este vorba despre a deveni „altcineva”, ci despre a putea fi mai aproape de sine, fără teamă.
Când vorbele și comportamentul ajung să meargă în aceeași direcție, nu este pentru că persoana s-a schimbat „suficient”, ci pentru că a învățat să nu se mai lupte cu părți importante din ea.




✍️Începutul de an este momentul în care ne creem rezoluții despre ce avem de făcut sau ne-ar plăcea să facem în noul an,...
02/01/2026

✍️
Începutul de an este momentul în care ne creem rezoluții despre ce avem de făcut sau ne-ar plăcea să facem în noul an, insă, de multe ori, acestea rămân doar la stadiul de dorință.
Totuși, realist vorbind, ce am putea face în acest an astfel incât să fim bine noi cu noi, în primul rând?
Ce-ar fi dacă am începe prin a ne educa gândurile și nu am mai trăi la comanda lor?
Gândurile nu greșesc, dar sunt automate, vechi și adesea neverificate.
Ele amplifică durerea, creează scenarii, suspiciune, anxietate și/sau depresie.
Suferința adesea nu vine din ceea ce ni se întâmplă, ci din ceea ce spune mintea noastră despre ceea ce ni se întâmplă.
Creierul creează mecanisme excelente de apărare și dintr-un detaliu poate trage o concluzie, dintr-o emoție, un adevăr, și astfel ajungem să trăim mai mult în interpretări decât în prezent. Ca și cm am avea o minte magică.
Ce ne poate ajuta să învățăm să ne gestionăm gândurile?
O cale sigură ar fi psihoterapia.
În psihoterapie, nu "eliminăm" gândurile și nu le "contrazicem" într-un mod agresiv.
Învățăm să le observăm, să le încetinim și să le înțelegem rolul.
Să facem distincția între realitate și interpretare, între pericolul real și o rană activată veche, între vocea interioară a fricii și nevoia reală din spatele ei.
Gestionarea gândurilor nu înseamnă pozitivitate forțată, acel îndemn: fii pozitiv!... ci prezență și, mai presus de toate, discernământ.
Psihoterapia este un spațiu de antrenament pentru minte, un spațiu în care se exersează modalitatea/modalitățile de a învăța că un gând nu este un verdict despre tine, despre ceilalți sau despre viață.
Poate că aceasta este una dintre cele mai valoroase și realizabile rezoluții pentru 2026: o relație mai sănătoasă cu propria minte.
Uneori, acest proces începe simplu cu o conversație în cabinet.
💚



21/11/2025

✍️
Exista oameni (din fericire, inca mai exista) care construiesc, caramida cu caramida, zi d**a zi, pas cu pas, lucruri cu sens. Cu sens pentru ei, dar poate si mai mult, cu sens pentru altii.
Efortul lor nu neaparat se si vede: orele tarzii pana la care muncesc, renuntarile tacute, emotiile puse la bataie.
Rezultatul este, insa, la vedere.
Si totusi, exista momente in care tot acest efort poate fi spulberat într-o clipa de cineva care nu stie sa vada sau nu vrea sa vada, nu poate sa simta si nu vrea sa inteleaga.
Persoane frustrate, fara scrupule, care, nu neaparat pentru ca sunt puternice, ci pentru ca nu au învatat sa construiasca, distrug.
Adesea, cei care nu pot ridica nimic în propriul lor suflet sunt si cei mai grabiti sa darame ceea ce altcineva a creat cu truda.
Si asta doare. Durerea vine din nedreptate, din faptul ca efortul real cere timp, iar distrugerea cere doar un gest impulsiv, o intenție rea, un cuvant rostit fara inima.
Totusi, chiar si asa, omul care construieste ramane cu ceva ce nu ii poate fi luat: capacitatea de a crea din nou. Puterea de a se ridica, poate mai încet, poate mai prudent, dar cu aceeasi dorinta interioara de a lasa ceva in urma, de a construi, pe care nimeni nu o poate distruge.
Iar cei care construiesc din autenticitate sunt cei care, în final, lasa urme. Nu prin perfectiunea rezultatelor, ci prin curajul lor de a continua, în ciuda tuturor furtunilor.


03/11/2025

✍
Cand victimizarea este o forma de control.

Există oameni care par mereu neajutorați, nedreptățiți, „mielușei” în fața vieții.
De multe ori insa, în spatele acestei blândeți se ascunde un mecanism psihologic complex: victimizarea ca strategie de control emoțional.
Pentru unii, rolul de victimă este modul de a obține atenție, protecție sau putere asupra celorlalți.
Cum?... prin vinovăție. Prin slăbiciune afișată.
Unii oameni par blânzi, fragili, mereu victime ale vieții. Se plâng constant, se simt nedreptățiți, iar suferința lor pare fără sfârșit. Dar, dincolo de aparențe, această victimizare continuă poate ascunde ceva mult mai subtil: nevoia de control emoțional.
O parte dintre acești oameni nu caută vindecare, ci atenție, milă și putere. Ei folosesc suferința ca monedă de schimb. Te fac să te simți vinovat, responsabil pentru durerea lor, până ajungi să te îndoiești de tine.
Victimizarea e o formă de manipulare pasivă: pare neputință, dar e o modalitate de a domina.
Din punct de vedere psihologic, în spatele acestui tip de comportament se află adesea o stimă de sine fragilă, o teamă profundă de respingere și dificultatea de a-și asuma responsabilitatea personală.
Joacă rolul victimei, dar în realitate pot fi agresori pasivi. Îți induc vinovăție: „Uite cât sufăr din cauza ta...”
Îți subminează încrederea: te fac să te simți nedrept, crud sau insensibil.
Când îi confrunți, te acuză că ești „rău” sau „fără inimă”.
Pe termen lung, pot produce confuzie, vinovăție cronică, anxietate și epuizare emoțională în cei care se lasă prinși în jocul lor.
Cum te protejezi de astfel de persoane:

* Nu le oferi mereu validare automată („vai, săracu’…”).
* Încurajează-i să găsească soluții („înțeleg că e greu, ce crezi că ai putea face?”).
* Nu te lăsa prins în vinovăție — observă dacă victimizarea e repetitivă și disproporționată.
* Pune limite clare și nu intra în rolul de salvator.

Dacă simți că e o manipulare constantă, distanțează-te. Fii ferm.


22/08/2025

✍
Iata cateva precizari succinte cu privire la rolul psihoterapiei si al psihoterapeutului.
Psihoterapia este un proces care se desfasoara intr-un spatiu sigur sub indrumarea unui specialist, un spațiu în care ești ascultat și înțeles.
Insa, fie că este vorba despre anxietate, depresie, dificultăți de relaționare, stres, pierderea unei relatii, a unei persoane dragi, a unui job sau pierderea echilibrului personal, procesul începe cu o anamneză atentă. Doar astfel psihoterapeutul poate înțelege contextul de viata și poate alege metode, atentie, VALIDATE STIINTIFIC, potrivite pentru fiecare persoana in parte.
În terapie, munca se împarte intre client, care vine cu trăirile, întrebările și dorința de schimbare, si psihoterapeut, care oferă ghidaj, instrumente și un cadru de lucru care să facă posibil progresul.
Psihoterapeutul nu ofera sfaturi ori retete de viata, nu judeca, nu pune etichete, nu isi exprima propriile pareri.


06/06/2025

În România, femeia trebuie „să fie cuminte”. Să nu deranjeze. Să nu se plângă. Să nu ridice tonul. Să rabde. Să înțeleagă. Să lase de la ea. Foto: Profimedia

23/05/2025

✍
Despre SOMATIZARE in termeni simpli.

Cineva care se confrunta cu stres intens sau anxietate poate simti dureri de stomac, dureri de cap, tensiune musculara, oboseala, desi analizele medicale sunt normale.
Aceste simptome sunt reale, nu sunt inchipuite si afecteaza serios calitatea vietii.
Situatia in care o persoana resimte in corp simptome fizice pentru care medicii nu gasesc o cauza medicala clara, prin care corpul transmite un disconfort real, care are la baza factori emotionali sau psihologici, nu o boala fizica, poarta numele de SOMATIZARE.
Acest fenomen apare ca un mod inconstient prin care mintea incearca sa exprime emotii greu de procesat: tristetea, furia, frica, ingrijorarea.
Atunci cand simptomele persista si nu au fost identificate cauze medicale clare, este important sa dam atentie starii noastre emotionale si sa solicitam sprijin medical, dar si psihologic, cm ar fi psihoterapia, pentru a intelege mai bine legatura dintre minte si corp.

23/05/2025

✍
De ce este importanta consecventa in procesul psihoterapeutic?

Atunci cand ai inceput sau iti doresti sa incepi un proces terapeutic, este necesar sa intelegi ca acesta presupune timp, rabdare si, nu in ultimul rand, continuitate.
Psihoterapia nu este un "reparat rapid", intr-o sedinta - doua, ci este un proces care necesita consecventa.
De ce este nevoie de consecventa?
Pentru ca te ajuta sa fii conectat cu tine, sa observi tiparele comportamentale ce pot fi lucrate in sedintele de terapie. Pentru ca iti ofera ritmul necesar pentru o schimbare sanatoasa si de durata.
Frecventa constanta, de minim o sedinta pe saptamana (d**a caz), confera coerenta procesului terapeutic.
In schimb, pauzele lungi intre sedintele de terapie, rup firul procesului, rup contactul cu psihoterapeutul si ingreuneaza reluarea lucrului in cabinet de acolo de unde procesul a fost intrerupt.
E ca si cm incepi sa citesti o carte si sari capitole importante. Sau vrei sa mergi cu bicicleta si te opresti foarte des. Ca sa iti recapeti echilibrul atunci cand pornesti din nou, esti nevoit sa depui efort pentru a-ti recapata echilibrul si a prinde viteza.
Asa este si in terapie.
Cu fiecare intalnire constanta cu terapeutul, devii mai constient, mai prezent si mai aproape de indeplinirea obiectivului pe care l-ai avut cand ti-ai dorit sa incepi psihoterapia.
Venind in salturi, se pierde firul, coerenta terapiei, se pierde contactul cu psihologul, reiei lucruri deja discutate si poate chiar lucrate si nu simti ca avansezi cu adevarat.

"Terapia e un drum, nu o destinatie."
Mergi pe acest drum cu pasi constanti, cu incredere si continuitate.

Address

Strada Drive Nicolae Turnescu, Nr. 11, Parter
Bucharest

Opening Hours

Monday 17:00 - 21:00
Wednesday 17:00 - 21:00
Thursday 17:00 - 21:00
Friday 17:00 - 20:00

Website

http://terapieprincuvinte.ro/

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Psihoterapeut Luminita Lisca posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Psihoterapeut Luminita Lisca:

Shortcuts

Share

Share on Facebook Share on Twitter Share on LinkedIn
Share on Pinterest Share on Reddit Share via Email
Share on WhatsApp Share on Instagram Share on Telegram

Category