Ioana Serban I Hipnoterapie - Regresii - Constelatii

05/12/2025

Stima de sine nu este o calitate pe care o construim la maturitate, ci un ecou al felului în care am fost primiți în primele noastre legături. Atunci când un copil vine pe lume, el nu se întreabă „Cine sunt?” sau „Cât valorez?”. El simte. Simte dacă există un loc pregătit pentru el în corpul, în privirea și în inima părinților săi. De aceea, stima de sine nu este despre a te aprecia, ci despre a te simți așezată în viață.

Dacă mama a fost copleșită, dacă privirea ei a fost obosită, dacă a purtat în ea o tristețe veche, copilul învață repede să se facă mic ca să n-o doară. Iar când te micșorezi emoțional, începi să crezi că locul tău este unul restrâns, că nu ai voie să ocupi prea mult spațiu. Acolo apare prima “fisură” a stimei de sine în tăcerea în care nu ai îndrăznit să ceri.

Iar dacă tata nu a știut să rămână, dacă nu a privit, dacă nu a recunoscut, un alt gol se formează în interior. Un copil nu vede limitele tatălui, vede doar absența lui, și o interpretează ca pe un verdict. Acolo se nasc întrebări care persistă toată viața: „Sunt suficientă pentru cineva?” „Merit să fiu aleasă?” „Există un bărbat care să rămână pentru mine?” Nu pentru că nu ai valoare, ci pentru că atunci când ochii tatălui nu au fost prezenți, o parte din tine a rămas în așteptarea acelei priviri.

Când aceste două răni se întâlnesc spațiul redus de la mama și privirea lipsă de la tata stima de sine nu dispare, ci se ascunde. Devine un efort continuu: să demonstrezi, să te adaptezi, să nu cerșești dar să speri, să nu arăți durerea dar să o porți în spate. Oricât de mult ai lucra cu tine la nivel mental, corpul păstrează povestea: „Trebuie să fiu altfel ca să fiu suficientă.”

În realitate, nu ai o problemă cu stima de sine. Ai o poveste care nu a fost încă văzută. Înțelegi că nu tu ai fost „prea puțin”, ci părinții tăi au avut si ei limitele lor. Înțelegi că nu trebuie să mai dovedești nimic, pentru că valoarea ta nu a lipsit niciodată. Înțelegi că stima de sine nu se construiește, ci revine, atunci când încetezi să porți ceea ce nu ți-a aparținut.

02/12/2025

01/12/2025

Abandonul...un loc din interior unde timpul s-a oprit.
Atunci când cineva important a plecat, copilul din tine nu a înțeles motivele reale. Nu a văzut context, limite, traume, istoria de viață a adultului.
A văzut doar absența și a tras concluzii despre sine: „Nu sunt suficientă”, „Nu merit să fiu aleasă”, „Dacă cineva se apropie de mine, sigur pleacă.”

Abandonul nu stă în plecarea cuiva, ci în conexiunea întreruptă dintre copil și figura de atașament.
Iar această ruptură nesimțită la timp rămâne activă în prezent, ghidând alegerile tale fără ca tu să îți dai seama.

Transformarea sentimentului de abandon nu înseamnă să uiți ce s-a întâmplat, ci să închei în interiorul tău povestea care a rămas neterminată.

Ne vedem joi, 4 Decembrie de la ora 19:00 pentru a vedea si tu pasii pe care sute de femei i-a urmat, pentru a trece din durere in putere.

30/11/2025

28/11/2025

Dacă ai simțit vreodată că ești „prea dură”, „prea logică”, „prea în control”… să știi că acolo nu lipsește feminitatea.

Acolo există doar o femeie care a învățat să se protejeze🤗

27/11/2025

27/11/2025

A fost prima dimineață după un weekend care mi-a schimbat viața pentru totdeauna.
Stateam cu o cafea pe bord…alb-negru… și îmi amintesc exact cm arătau zilele mele atunci: fără culoare, fără direcție, fără speranță.

Am luat una dintre cele mai grele decizii din viața mea o decizie care a schimbat nu doar drumul meu, ci și pe cel al copiilor mei. Am ales o cale diferită, chiar dacă a însemnat să ne separăm ca familie. A fost dureros, sfâșietor și, pentru o vreme, totul în jurul meu părea lipsit de lumină.

Dar știam, undeva în adâncul meu, că dacă rămâneam acolo… culorile vieții mele ar fi devenit și mai întunecate.
Simțeam o suferință pe care nu o mai puteam duce.
Simțeam că sufletul meu striga după altceva.
Simțeam că, indiferent cât de mult îmi era frică, drumul acela nu mai era al meu.

Și am ales. Cu inima tremurând, cu mintea care nu voia, cu frica în brațe. Dar am ales!

Astăzi, privind înapoi, știu că acea alegere care m-a sfâșiat în mii de bucăți, m-a și așezat pe drumul spre mine. Pentru că după alb-negru… au început să apară și culorile. Încet, apoi tot mai clar.

Și dacă citești asta și ești într-un moment greu, într-un punct în care simți că nu mai poți… vreau să știi ca, ceea ce m-a ajutat nu a fost curajul, ci sinceritatea cu mine însămi.
Să recunosc că sufletul meu avea nevoie să renască, chiar dacă nimeni nu îmi garanta că va fi mai bine.

Nu trebuie să vezi tot drumul.
Nu trebuie să ai toate răspunsurile.
Trebuie doar să NU te abandonezi pe tine.

Pentru că, atunci când începi să alegi pentru tine, chiar dacă doare… acolo începe renașterea.🪽

24/11/2025

Când pe un organ, cm ar fi ficatul, apar pete și se curăță, nu devine „alt organ”.
Își reocupă locul firesc, funcția naturală,la starea lui naturală .

Așa este și cu tine.

Nu esti bolnava sau gresita, ci Esenta ta a fost doar acoperita.💫

Acoperita de loialitatea față de mama — aceea care te face să porți durerile ei ca și cm ar fi ale tale.
Acoperită de blocajele din relația cu tata — care ți-au scris în inconștient ce meriți și ce nu.
Acoperită de moștenirile transgeneraționale — povești, frici, tipare purtate din iubire oarbă.
Acoperită de amintiri timpurii — acele momente în care ai învățat să supraviețuiești în loc să trăiești.
Acoperită de karma din alte vieți — ecouri vechi, care așteaptă să le dai un alt final.

Integrarea blocajelor nu este despre a te repara.
Este despre a face loc ca Lumina ta, sa fie.

Despre a îndepărta strat după strat:
• ce nu e al tău
• ce ai preluat ca obligație
• ce ai purtat din iubire
• ce ai învățat din frică
• ce ți-a fost dat înainte să fii pregătită
până când reapare clar femeia care ai fost mereu.

Cea care nu a dispărut niciodată.

În WomenDivine exact asta facem, este un proces profund în care:
• rupi loialități oarbe și redai mamei ce este al ei
• transformi relația energetică și emoțională cu tata, pentru a-ți recupera demnitatea și încrederea
• eliberezi moștenirile transgeneraționale care ți-au limitat evoluția
• închizi cicluri karmice care nu te mai reprezintă
• dizolvi blocaje din copilărie care ți-au format tipare de supraviețuire
• și te întorci la corp, la intuiție, la Divinul tău interior

WomenDivine nu te schimbă ci, te reașază în cine ești tu cu adevărat.
Iar de acolo începe Renașterea.