18/03/2023
“De la tine nu am primit decât tandrețe, atenție, considerație, entuziasm. De la tine am primit pasiunea de a exista, dorința de a admira, beția de a face. Dela tine nu păstrez nicio amintire urâtă, numai căldură, lumină, bucurie.”
Asta îi comunică Eric E. Smichtt mamei sale imediat ce aceasta a trecut in neființă. Este mărturisirea unui adult de 56 ani.
M-am tot întrebat dacă am cunoscut pe cineva care să mai descrie relația cu mama sa așa, și nu-mi vine nimeni în minte.
Pare perfecțiunea relației dintre mamă si copil. Am înțeles apoi, citind cartea, ca relația nu s-a simtit perfectă mereu, copilul Eric nu a simțit in fiecare moment al existenței sale ca mama nu l-a supărat sau dezamăgit vreodată. Doar că, mereu a înțeles, uneori după ceva timp, că tot ceea ce făcuse mama sa, uneori cu autoritate, se traducea tot prin cele de mai sus. Maturitatea emoțională cu care privește retrospectiva relației face ca amintirea să păstreze doar bucuria, entuziasmul, iubirea, atenția, căldura, bucuria mamei sale.
Cred ca toate mamele ne dorim ca și copiii nostri sa poată spună asta depre noi, la un moment dat, nu neapărat la finalul vieții.
Mă întrebam așadar, dacă ce fac eu acum este pe drumul asta, dacă le sunt alături fetelor mele așa cm au nevoie. Am o relație conștientă cu ele, le sunt mamă din rolul meu de adult, am grijă să rămân în rolul asta chiar dacă uneori este greu, vine si binele apoi.
Cred ca primul pas spre o astfel de relație, ca cea pe care o descrie Eric E. Schmitt este să conștientizăm în primul rând, cm este relația noastră fix in aceste moment, cu bune, cu rele. Și de aici înainte, conștient, asumat, vedem ce mai este de făcut.
Asta îmi propun să facem împreună la atelier, sâmbăta viitoare. Las linkurile in comentarii.
