Psihoterapeut Alina Diaconu, Calea Calarasilor, Bucharest (2026)

09/01/2026

Dacă tot nu am reușit să facem pisica și ne-am frustrat peste măsură...am zis să creștem nivelul frustrării, așa că am mai luat un set cu încă 7 puzzle-uri. Așa ca să fie treaba-treabă.

Dacă vreți niște nervi, o leacă mai multă frustrare sau să vă demonstrați inteligența (sau cât de nepricepuți sunteți- în cazul nostru, desigur), vă recomand cu drag

Ahhh e o variantă bună și de cadou pentru cineva drag 😈 dacă-ți dorești să te țină minte.🥴🤯

Ai face un astfel de cadou? (Cui? 🥴)
Ai încercat puzzle-urile astea sau ai vrea?

08/01/2026

Tu în ce zonă ești acum: în a face schimbare… sau în a o lăsa să se așeze?

02/01/2026

Sunt mulți oameni care intră în noul an deja obosiți. Și asta e ceva ce nu se vede prea des pe social media.

Oboseala nu dispare printr-o minune când privim artificiile și ciocnim pahare spunând: „La mulți ani”. Nu se dizolvă la miezul nopții. Nu pleacă pe 1 ianuarie dimineața. Și uneori nici pe 2.
Corpul încă poartă anul care a fost. Mintea încă face ordine. Emoțiile încă se reașază.
Și peste toate vine valul de „new year, new me”, planuri, liste, energie, promisiuni, oameni care par deja setați pe modul viitor mai bun. Pentru unii asta e mobilizator. Pentru alții e copleșitor.

Doar că aici apare partea mai puțin vizibilă, dar foarte firească biologic. Când trecem prin perioade lungi de stres, presiune, adaptare, alergare continuă, corpul nostru funcționează mult timp pe „mod de supraviețuire”. Asta înseamnă un sistem nervos mai activ, mai alert, mai încordat. Hormonii de stres rămân mai mult timp în corp. Mușchii sunt mai tensionați. Somnul e mai superficial. Iar când perioada „se termină”, concediu, sărbători, pauză, momentul ideal pentru al nostru corp să-și permită să simtă oboseala. Nu când e nevoie să reziste, ci când e în siguranță să se oprească puțin. De asta mulți oameni nu se simt mai energici la început de an, ci mai degrabă mai lenți, mai sensibili, mai fără chef. Nu pentru că fac ceva greșit. Ci pentru că sistemul lor nervos încearcă să se regleze după un an întreg de adaptare.

Așa că...te încurajez să nu grăbești procesul, dă-ți voi să experimentezi ce și cât ai nevoie!

Te îmbrățișez 🤗

31/12/2025

Revelion în pijamale (neasortate) și cu mâța-n brațe.

Așa o să arate pentru noi seara dintre ani. O scurtă vizită pe la bunica lui Mihai, pe seară și înapoi la noi acasică. Nu-mi place să-mi pierd nopțile...când avem o noapte petrecută cu prietenii până-n spre dimineață mă resimt alte 2 zile după ( asta dacă am norocul să am timp de odihnă după). Am avut în tinerețe 😅 multe nopți pierdute prin cluburi sau aiurea prin oraș, nu-mi plăceau nici atunci atât de mult, era mai degrabă o adaptare socială. Am ani buni de când nu am mai pus piciorul într-un club și sincer, nu-mi lipsește câtuși de puțin. Nici mulțimea de oameni, nici muzică bubuita, nici amețeala de la alcool și nici stările de după. Așa că nici noaptea asta nu-i mai "specială", nu mă scoate din a mea stare de bine. Seara asta o să fie ca o orice altă seară de weekend, în haine de casă, muzică în surdină, ronțăieli pe placul nostru, un game board, pisicul în brațe, povestit și stat pe Instagram, ne șicanăm cm ne pricepem, unul gâdilă, altul mușcă (vă las să vă imaginați care cum...) și probabil un film înainte de somn. Aaa ce o să fie diferit în seara asta? Tiramisu și artificii (alea mici de oferit copiilor să le țină în mânuțe- suntem din categoria celor care s-au bucurat pentru că avem o nouă lege cu privire la artificii și petarde, dar am acel sentiment că m-am bucurat degeaba și prea devreme).

Te îmbrățișez,
Un an nou cu tot ce ai nevoie!🪄❤️

29/12/2025

În caietul meu de obiective nu există „perfect”. Există structură, claritate și multă blândețe.

Îmi setez obiectivele pe paliere pentru că asta mă ajută să văd viața întreagă, nu doar o bucată din ea. Iar smiley face-ul e felul meu de a spune: „Ai făcut ce-ai putut. Și a fost suficient.”

La final de an, mă uit la lucrurile mici care, puse cap la cap, au ținut viața în echilibru:

o cafea băută în liniște,
o rutină de somn mai bună,
o conversație sinceră,
o ședință de terapie,
un masaj, o plimbare, o pauză.

Dacă vrei să-ți închei anul cu mai multă claritate, poate te ajută să te întrebi: – Ce am făcut pentru mine, chiar dacă n-a fost spectaculos?
– Ce a contat, chiar dacă nu apare pe nicio listă mare?

Validarea nu se câștigă.
Se oferă. ❤️

24/12/2025

Sărbători cu blândețe și tot ce ai nevoie.🎄🧑‍🎄🎅
Nu neapărat cu veselie forțată.
Nu neapărat cu mese perfecte sau oameni perfecți.
Ci cu un pic de liniște, un pic de sens și suficientă respirație cât să fie bine.

Atât. 🤗
@Zizu@Mihai

22/12/2025

Azi m-am ocupat, pentru prima dată, de un vision board. Nu pentru că „așa se face”, ci pentru că am simțit nevoia de mai multă direcție, nu de mai mult control, ci de o imagine care să-mi reamintească să trăiesc așa cm îmi doresc (pentru momentele când intru pe pilot automat, când funcționez mai mult decât să trăiesc)
Eu, de obicei, lucrez cu un caiet. Notez obiective, revin la ele, bifez ce am făcut și mai ales ce am dus, chiar și atunci când n-a ieșit „perfect”. Mă ajută să văd progresul acolo unde mintea mea vede ușor doar ce lipsește.
Vision board-ul de anul ăsta nu e despre rezultate rapide. E despre cm vreau să trăiesc.
Despre ritm.
Despre ce vreau să simt mai des și ce vreau să fie mai puțin prezent în viața mea.

Dacă anul tău n-a ieșit așa cm sperai, nu înseamnă că ai eșuat.

Poate ai pus limite.
Poate ai învățat să te oprești.
Poate ai ales să te îngrijești.
Poate ai intrat în terapie.

Și toate astea contează.
Vision board-ul nu te obligă.
Te ajută să-ți amintești încotro mergi, atunci când obosești sau te îndoiești.

Dacă vrei, spune-mi: Ce vrei mai mult în anul care vine?
Nu ca obiectiv.
Ca stare.❤️

21/12/2025

Să vă spun... să nu vă spun?!
Acum o săptămână și ceva scriam despre evoluția spațiului în care-mi desfășor terapiile. Postam prima poză din cabinet și povesteam puțin despre începuturile activității din propriul cabinet. Cum, în 2017, am luat o decizie neprogramată care mi-a oferit direcția de azi. Am trecut prin multe în acest loc, activități de dezvoltare personală cu copiii, petreceri pentru cei mici, așteptarea Moșului și lista poate continua dar caut să o scurtez, ca să nu plictisesc.

Ei...dar asta... în acești 8 ani de cabinet, asta nu am mai făcut-o până acum. Să ne vedem ca fetele și să stăm la taclale am căutat să facem o rutină din asta, iar de sfârșit de an ieșeam mereu împreună și ne bucuram de mici surprize... Dar să dormim la cabinet?! Nu ne-am gândit până acum o lună... așa că iată-ne cu pijamalele la pachet, cu mici atenții 🥂 și câteva jocuri de acasă (deși aveam de unde alege și la cabinet) instalate fiecare pe unde preferă și somn ușor.

M-am scos mult din zona de confort ..pe săptămână mă gândeam la ce scuze să inventez ca să nu rămân peste noapte și să reduc timpul de socializare la o plimbare și mâncat ceva bun împreună (am mai vorbit de partea mea introvertă care-mi mai virează "soluții salvatoare" )
Dar am ales să mă agăț de alte strategii, de alte gânduri pe care le-am cules cu atenție. Unul dintre ele a fost: " wow...oare cm o sa fie să mă trezesc dimineața și primul lucru pe care-l vad când deschid ochii este fix locul pe care-l vad clienții mei când vin la mine? Oare cm o să se simtă?"

Am reușit să dorm aproximativ 4-5h adunate, dar am privit cm se luminează în reprize. Și, deși am dormit puțin și deloc bine, m-am trezit cu energie și cu un sentiment plăcut de cunoscut, de acasă.

Așa că...te încurajez să-ți urmezi acele gânduri pe care tu alegi să le pui acolo, din locul de adult și să nu răspunzi mereu din acele gânduri din locul "cunoscut".

Dacă ai citit până aici, mă înclin!
Lasă-mi un emoticon în comentarii să știu că ai ajuns până la final❤️

11/12/2025

Atenție, urmează imagini cu puternic impact emoțional 🫣😅
Zilele trecute am primit de la colega mea Psiholog Mioara Mahu o poză cu al meu cabinet, probabil prima poză făcută acolo. În noiembrie 2017 mai exact, luna și anul în care am pornit pe cont propriu. Aveam 26 de ani și, dacă mă întrebai atunci despre planuri de viitor, ce-mi doresc profesional, ți-aș fi răspuns că-mi doresc să dobândesc cât mai multă experiență în lucrul cu oamenii și speram eu ca după 30 să reușesc să-mi deschid propriul cabinet de terapie.
Nu intra în câmpul imaginației mele că o să pot să-mi deschid propriul cabinet și să am clienți până în 30 de ani. Asta chiar și în august 2017.
Dar undeva prin luna septembrie-octombrie, a mea colegă Iuliana Sin a venit cu o propunere îndrăzneață: să preluăm un spațiu împreună, un spațiu care rămânea gol.

La acea vreme (și mult după) nu știam ce-s alea economii (între noi fie vorba, nici dacă aveam suficientă educație financiară, nu aveam șanse să excelez la acest capitol). Deci, nici gând de bani pentru chirie + avans + mobilier + materiale + bani care să mă susțină pentru o perioadă de timp dacă nu aș fi avut suficientă activitate.

Am stat mult pe gânduri? Nu... am zis: hai, hai să încercăm! Mi-am dat ca marjă de timp 6 luni, să văd dacă reușesc măcar să-mi achit dările. M-am împrumutat bani pentru absolut tot ce am scris puțin mai sus, inclusiv pentru prima lună de chirie...

Nu vreau să încurajez deciziile impulsive, dar încurajez curajul și dorința de a te dezvolta și a-ți trăi viața așa cm ți-o dorești, pentru că doar una ai.

Aș mai lua astfel de decizii pe repede înainte și fără să le gândesc și cântăresc luni bune?
Da, clar da... și am mai luat altele pe parcurs și sunt sigură că o să mai iau.

09/12/2025

Postarea asta e despre mine și poate și despre tine. Despre partea care preferă să fie invizibilă, dar care știe că pentru a crește trebuie să iasă, măcar puțin, în lumină. Am pus în carusel lucruri care au început să-mi dea sens și direcție în felul în care apar online, poate te ajută și pe tine.🤗

05/12/2025

4 lucruri sunt cu adevărat „trebuie”:
🎯Să respir
🎯Să mă hidratez (apă)
🎯Să mă hrănesc
🎯Să mă odihnesc

Sunt 4 lucruri esențiale de care să-ți amintești că trebuie să le faci pentru a supraviețui, pentru a fi în viață.
Restul… restul sunt alegeri, sunt dorințe.

Aleg să muncesc pentru a avea bani pentru ce-mi doresc.
Aleg să mănânc mai sănătos azi pentru că îmi doresc asta.
Aleg să fac sport/mișcare pentru corpul meu.
Aleg să fac bradul / sau nu.
Aleg să ies la cumpărături de cadouri.
Aleg să gătesc x, y și z pentru masa de Crăciun.
Aleg/vreau să citesc, să… să… să…

Sunt alegeri, sunt dorințe, sunt nevoi pe care alegi să le prioritizezi sau nu.
Oprește-te din a-ți spune „TREBUIE să gătesc X, să fac curat, cumpărături etc.”
Cu cât acest „trebuie” apare mai des în vocea ta, cu atât mintea și corpul tău se simt mai epuizate, mai neîndreptățite, iar tu, implicit mai puțin recunoscător pentru ceea ce ai, pentru ceea ce reușești să faci în fiecare clipă a vieții tale.

Deci? Ce ai ales azi să faci? Pentru ce ți-ai spune: „Hai bravo, ai reușit și azi să…!”
Dacă tot este decembrie și dăruim lucruri, căutăm să fim mai buni unii cu ceilalți… ce zici dacă începi cu tine?
Cum ar fi să fii mai bun cu tine azi și să îți dăruiești un sincer „mulțumesc” pentru ceva mic ce ai făcut azi?

03/12/2025

Mă regăsesc vorbind despre mine ca fiind introvertă și realizez că o fac într-un context în care caut să mă scuz pentru faptul că nu sunt atât de activă social. Ca și cm ar fi o limita, o slăbiciune, ceva ce ar trebui schimbat. Dar introversia nu e o piedică. E o parte din noi care poate fi o resursă incredibil de valoroasă, dacă o privim cu blândețe, nu cu judecată.

Partea introvertă e partea care simte lumea mai profund decât pare. E partea care se retrage nu pentru că nu vrea oameni, ci pentru că are nevoie să-și audă gândurile fără zgomot. E partea care observă ce alții trec cu vederea, care simte subtilități, care înțelege nuanțe.

Dar e adevărat: partea introvertă vine și cu vulnerabilitățile ei. Uneori devine prea protectivă. Se retrage prea repede. Uneori interpretăm oboseala ca dezinteres, izolarea ca siguranță, tăcerea ca „nu e pentru mine”. Uneori ne ascundem în confort în loc să rămânem prezenți în viață.

Și e ok. N-am fost construiți să ne placă toate luminile, toate zgomotele, toate grupurile mari. Dar nici nu suntem făcuți să trăim închizând ușă după ușă. Introversia nu e despre a te schimba, e despre a-ți cunoaște ritmul. A-ți folosi sensibilitatea ca busolă, nu ca frână. A ști când să te retragi ca să te regenerezi și când să ieși în lume ca să-ți trăiești viața.

Dacă ești o persoană introvertă, nu-ți cere să fii „mai mult”.
Cere-ți doar să fii tu, fără să îți fie rușine de cm funcționezi.

Cu drag, de la un introvert🤗

Psihoterapeut Alina Diaconu

09/01/2026

08/01/2026

02/01/2026

31/12/2025

29/12/2025

24/12/2025

22/12/2025

21/12/2025

11/12/2025

09/12/2025

05/12/2025

03/12/2025

Address

Website

Alerts

Contact The Practice

Shortcuts

Share

Category