Psihoterapeut Alina Diaconu

Psihoterapeut Alina Diaconu Psiholog, Psihoterapeut Cognitiv-Comportamental cu specializări în terapia centrată pe emoții EFT și Schema Therapy 🧠❤️ 10+ ani experiență

Nimeni nu se naște cu vinovăție sau rușine. Astea le învățăm pe parcurs. Ne naștem cu iubire, cu bucurie, cu curiozitate...
15/11/2025

Nimeni nu se naște cu vinovăție sau rușine. Astea le învățăm pe parcurs. Ne naștem cu iubire, cu bucurie, cu curiozitate… cu un sine care vrea să cunoască și să se bucure.

Și poate ai uitat asta. Poate ai învățat, încet-încet, că e ceva „greșit” la tine, că trebuie să fii cumva ca să fii iubit sau acceptat.

Dar adevărul e ăsta: partea ta adevărată nu a dispărut. Doar a fost acoperită. Și o poți recâștiga. Încet, cu blândețe. Cu câte un gest mic, o alegere mică, un moment în care îți amintești că meriți să fii tu.

Până nu te convingi tu că ești suficient/ă, o să tot încerci să le arăți altora ce poți.Și asta obosește. Pentru că nu e...
14/11/2025

Până nu te convingi tu că ești suficient/ă, o să tot încerci să le arăți altora ce poți.

Și asta obosește. Pentru că nu e despre cât faci, cât demonstrezi sau cât impresionezi.
E despre golul ăla vechi care vrea să audă, măcar o dată, din partea ta: „Hei, sunt destul. Așa cm sunt.”

Când începi să crezi asta în tine, se schimbă tot: ritmul, relațiile, alegerile, liniștea.
Nu mai alergi. Nu mai demonstrezi. Doar trăiești mai așezat în tine.

Sunt momente în viață când durerea pare să nu mai aibă capăt. Când te întrebi din nou și din nou „de ce eu?”, „de ce așa...
12/11/2025

Sunt momente în viață când durerea pare să nu mai aibă capăt. Când te întrebi din nou și din nou „de ce eu?”, „de ce așa?”, „ce am făcut greșit?”. Și e normal. Cu toții ajungem acolo.

Dar am observat în terapie și în mine că uneori, întrebarea „de ce?” nu ne mai ajută, ci ne ține blocați. Căutăm un sens, un vinovat, o explicație logică pentru ceva ce ține de viață, de noroc, de context, de oameni… și uneori, nu există un răspuns care să aline.

Adevărata schimbare începe atunci când reușim, măcar pentru o clipă, să mutăm întrebarea din „de ce?” în „și acum?”.
E o trecere mică, dar esențială. E momentul în care nu mai cauți cauza, ci direcția. Nu mai vrei să înțelegi doar cm s-a întâmplat, ci ce faci mai departe cu tine.

Nu spun că e ușor, nici pe departe. Dar e eliberator. Pentru că, în loc să rămâi prins în povestea durerii, începi să scrii continuarea ei.

Așa că dacă azi te afli într-un moment greu, nu te forța să ai toate răspunsurile.Poate e suficient să te întrebi: „Ce pot face acum cu ceea ce am?”

Uneori ne promitem că ne vom schimba. Că vom fi mai calmi, mai răbdători, mai prezenți.Dar apoi vine o zi banală și reac...
10/11/2025

Uneori ne promitem că ne vom schimba. Că vom fi mai calmi, mai răbdători, mai prezenți.
Dar apoi vine o zi banală și reacționăm fix la fel ca ieri.

Și nu pentru că „nu vrem” să ne schimbăm.
Ci pentru că schimbarea nu vine când decidem cu mintea,
ci când suntem pregătiți cu totul.
Când ceva în noi zice, în sfârșit: „gata, nu mai pot trăi așa.”

Schimbarea nu e despre a deveni altcineva,
ci despre a opri, pas cu pas, ce nu mai e al tău.
Să înveți să taci când ți-ai tot explicat.
Să pleci când ți-ai tot demonstrat.
Să stai cu tine, chiar dacă e inconfortabil.

Uneori, „a te schimba” înseamnă doar
să-ți recuperezi bucățile pierdute. Și să le aduci acasă.

Aseară mi-am dat seama că o parte din mine nu mă lasă deloc să mă bucur. De etapa în care sunt acum, de lucrurile care î...
07/11/2025

Aseară mi-am dat seama că o parte din mine nu mă lasă deloc să mă bucur. De etapa în care sunt acum, de lucrurile care încep să se așeze. E ca și cm ar zice: „stai un pic, nu te entuziasma prea tare… nu e gata încă.”

Și e amuzant, pentru că rațional știu că am făcut pași mari, dar emoțional…parcă n-am voie să respir ușurată până nu bifez tot, până nu văd finalul clar în față.

Asta e partea care nu se bucură „prea devreme”. Care a învățat că bucuria aduce și dezamăgiri. Că e mai sigur să ții frâna trasă, să nu te relaxezi complet, ca să nu doară dacă ceva nu iese.

Dar știu și că e o parte protectoare. Una care a învățat demult că siguranța vine din control. Doar că azi, controlul ăsta e cam obositor.

Așa că azi am încercat altceva, i-am spus părții mele: „Mulțumesc că mă ții atentă, dar acum e ok. Pot să mă bucur puțin. N-o să se strice nimic dacă respir.”

Și dacă și tu simți uneori că nu poți trăi bucuria pe deplin, poate nu e pentru că nu știi cm să te bucuri. Poate e doar o parte care încearcă să te protejeze…și care are nevoie să audă că azi, e în siguranță.

Cartea asta nu se citește repede. Se simte încet, în bucăți.E despre copilul care a dus prea mult singur, și adultul car...
05/11/2025

Cartea asta nu se citește repede. Se simte încet, în bucăți.
E despre copilul care a dus prea mult singur, și adultul care încearcă azi să învețe ce înseamnă siguranța.

📚 Lindsay C. Gibson – Copiii adulți ai părinților imaturi emoțional
O recomand cu tot ce am mai blând.❤️

04/11/2025

Nu toate frânele sunt despre renunțare.
Unele sunt despre grijă.
Despre tine, în timp ce înveți să mergi mai departe.

Să fiu invizibilă a fost și încă este o stare de confort pentru mine. Am confortul ăsta din copilăria mică, mi-a confirm...
31/10/2025

Să fiu invizibilă a fost și încă este o stare de confort pentru mine. Am confortul ăsta din copilăria mică, mi-a confirmat pe parcurs că-mi este tare bine așa, deci am ales să păstrez partea asta din mine activă cât mai mult cu putință.

Orice situație din rolul de adult, care-mi cerea să intru în proiecte noi, să vorbesc, să-mi spun punctul de vedere, să-mi exprim opiniile, să lucrez în fața cuiva la un grup terapeutic, să țin eu grupuri (ohoo și mai mare provocare), să apar pe social media, să-mi fac un site vizibil...ehe și lista poate continua. Da, toate le-am lăsat la urmă cu multă naturalețe, găseam de fiecare dată un motiv foarte pertinent pentru care să-mi confirm că este cea mai bună decizie.

Din 2014 lucrez activ în domeniul psihoterapiei, oamenii au ajuns să mă recomande și de fiecare dată când venea un client nou către mine, primind o recomandare mă făceam mică și parcă-mi era imposibil să aud că eu pot să fiu recomandată. Abia la finalul anului 2023 am ales să-mi fac un site oficial, după 9 ani am reușit să scriu ceva despre mine și despre ceea ce fac, să pun poză cu mine etc. Valabil și pentru social media, unde nu vreți să știți câtă anxietate a existat pentru fiecare postare, fiecare poza pusă sau cuvânt scris.

Ceea ce mi-a deschis ochii cu multă claritate referitor la partea asta a mea care astăzi ajunge mai mult să mă saboteze decât să mă ajute, a fost un exercițiu de imagerie de la formarea în Schema Therapy unde mi-am ales fără să fiu conștientă, un costum de țestoasă (puteam să aleg absolut orice, orice costum, nu exista nici cea mai mică limită a imaginației, dar mintea mea a identificat instant ce "mi se potrivește", carapacea țestoasei). Am fost șocată la finalul exercițiului când am realizat cât de mare este mecanismul asta de protecție și ușor, ușor am reușit să văd și cât mă limitează azi.

Sigur....a luat mult timp din momentul în care am conștientizat și până am ajuns să fac un prim pas diferit, prim pas care nu înseamnă că a fost urmat de alți pași similari cu multă regularitate, nu, nu... A fost un prim pas, urmat de aceiași pași bine cunoscuți și "prietenoși" care "m-au protejat în continuare". Acum învăț un dans nou... pași vechi, pași noi, pași vechi, pași vechi, pași vechi, pași noi.

Cam așa cu schimbările... Te pupă țestoasa ieșită din carapace dacă ai citit până aici. 🐢

Eu și o variantă de-a mea în viziunea lui Mihai Cotiga . Nici nu știu dacă-i o variantă mai tânără, mai bătrână, cert es...
29/10/2025

Eu și o variantă de-a mea în viziunea lui Mihai Cotiga . Nici nu știu dacă-i o variantă mai tânără, mai bătrână, cert este că este versiunea mai creață și blondă. Am avut o perioadă bună, de 2-3 ani, în perioada de adolescență când eram blondă și creață, acum doar creață uneori.
Azi am timp liber și am profitat să spăl mașina (să vă luați o umbrelă la voi zilele următoare🫣) și să ajung la poștă să ridic coletul (este un mister de ce a ajuns la poștă). Au ajuns tricourile cu printurile lui Mihai, le așteptam ca pâinea caldă ❤️

Ai purta un tricou marca Mihai Cotigă?

Nu mi-am găsit dispoziția să scriu, să las aici gânduri, informații, experiențe din terapie, experiențe personale, orice...
27/10/2025

Nu mi-am găsit dispoziția să scriu, să las aici gânduri, informații, experiențe din terapie, experiențe personale, orice și nimic. Mi-au trecut prin vizită săptămâna trecută și musafirii mei depresivi care mi-au încetinit mult ritmul fizic și mental. Mi-am început două zile consecutiv ședințele cu lacrimi în ochi și am bocit pe alocuri.
Mi-am normalizat stările, le-am observat că nu au mai venit de prin august și am încercat să înțeleg și de ce acum și ce vor de la mine. Le-am lăsat să fie și le-am și promis că în weekend o să le las o groază de spațiu să-și facă de cap, dar în weekend nu au mai avut ele chef. So..pe data viitoare, momentele mele depresive.
PS: și terapeuții simt tristețe, frică, dezamăgire, nedreptate, neputință, îngrijorare, anxietate, depresie, stări maniacale etc. da, da, tot oameni sunt și ei.

Promit că vă fac o recomandare tare bună! Dacă nu vă place, vă dau eu banii înapoi 🫣Am primit cadou bilete la o piesa de...
17/10/2025

Promit că vă fac o recomandare tare bună! Dacă nu vă place, vă dau eu banii înapoi 🫣

Am primit cadou bilete la o piesa de teatru, ohh și ce piesă frumoasă! Nu vă spun prea multe pentru a nu strica farmecul, doar atât... Am râs la greu, am dansat pe scaun și am plâns și mai la greu ( eu sunt oricum plângăciosul de serviciu, deci nu-ți promit că o să plângi, dar poți să-ți aduci totuși un șervețel, nu se știe niciodată... Mie tare bine mi-ar fi prins unul)
Acum, ești părinte? Copil? Tânăr? Ai avut o copilărie? Mergi....mergi la brainstorm

Azi e Ziua Internațională a Sănătății Mintale.Și, culmea, fix azi mă doare gâtul, îmi bubuie capul și simt că nu mai am ...
10/10/2025

Azi e Ziua Internațională a Sănătății Mintale.
Și, culmea, fix azi mă doare gâtul, îmi bubuie capul și simt că nu mai am energie nici să gândesc coerent.

Dar poate fix despre asta e vorba.
Despre zilele în care nu ne iese, în care nu suntem la 100%, în care corpul și mintea ne spun „oprește-te puțin”.

Sănătatea mintală nu e despre a fi mereu zen, productiv sau pozitiv. E despre a ne asculta.
Despre a fi blânzi cu noi chiar și atunci când nu putem fi în formă.

Așa că azi te încurajez să-ți dai voie să: te oprești, să te odihnești, să nu fii bine.

Pentru că și asta înseamnă să ai grijă de sănătatea ta mintală.

Address

Calea Calarasilor
Bucharest
030621

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Psihoterapeut Alina Diaconu posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Psihoterapeut Alina Diaconu:

Share

Share on Facebook Share on Twitter Share on LinkedIn
Share on Pinterest Share on Reddit Share via Email
Share on WhatsApp Share on Instagram Share on Telegram