09/01/2026
De ce meditez zilnic de mai bine de 17 ani?
De ce această disciplină și ce transformări s-au produs prin ea?
Meditația pentru mine este portalul direct către Absolut, către Sine.
Mă stabilizează în profunzimea interioară, vastă, fără de început, sfârșit, timp.
Mă așează într-o realitate dincolo de simțuri, proiectille mentale, și undele emoționale.
Dar meditația pentru mine este medicament pentru corp , pentru sistemul nervos și pentru toate sistemele funcționale din corp.
Și acestea nu sunt doar teorii, sau studii însă le resimt.
Meditația acționează că un veritabil „cocktail biochimic” pentru creier, influențând direct producția și reglarea principalilor neurotransmițători responsabili pentru starea de bine, calm și performanță cognitivă.
Serotonină cunoscută drept „hormonul fericirii”, serotonină crește în timpul meditației, contribuind la stabilitatea emoțională, reglarea somnului și prevenirea stărilor depresive.
Dopamină, Melatonina, Endorfinele ce cresc motivația, îmbunătățirea atenției și a focusului pe termen lung și pansament pentru durerea fizică prin starea de euforie pe care meditația o poate produce.
Meditația reduce nivelul de cortizol (hormonul stresului), ceea ce scade inflamația sistemică și protejează neuronii de neurotoxicitate.
Meditația scade Noradrenalină ceea ce reduce vigilența excesivă și stările de panică sau agitație.
Meditația acționează că un comutator între cele două ramuri ale sistemului autonom:
Activarea Parasimpaticului: stimulează "răspunsul de odihnă și digestie", reducând ritmul cardiac și tensiunea arterială.
Calmarea Simpaticului: reduce activitatea mecanismului de "luptă sau fugi", scăzând nivelul de cortizol (hormonul stresului).
Sunt foarte multe studii despre efectele meditației asupra creierului și relația creer-minte și emoții:
Cercetările subliniază că meditația nu doar relaxează mintea, ci "reconfigurează" fizic creierul ( neuroplasticitate )
Practică pe termen lung reduce activitatea în "Default Mode Network" (DMN), rețeaua responsabilă pentru gândurile repetitive și rătăcirea minții.
Amigdala: Se observă o reducere a densității materiei cenușii în această zonă responsabilă pentru frică și anxietate, ceea ce scade reactivitatea emoțională.
Cortexul Prefrontal: Meditația crește grosimea corticală în zonele asociate cu luarea deciziilor, atenția și autoreglarea.
Hipocampul: Stimulează zonele implicate în memorie și învățare, oferind protecție împotriva declinului cognitiv.