http://www.catalinacainamisir.ro/

Cătălina Cainamisir - hugs, CC, Dorobanti, Bucureşti Sectorul 1 (2025)

03/10/2025

Poți să înțelegi (rațional) fiecare traumă… și totuși să nu fii vindecat.

O carte bună poate inspira.
Un podcast te poate face să reflectezi.
Dar nimic nu înlocuiește o relație psihoterapeutică.

Trăim într-o eră a informației.
Avem acces la zeci, poate sute, de resurse despre traumă, vindecare și dezvoltare personală.
Și totuși… să știm nu înseamnă că putem să schimbăm.

Psihoterapia nu este doar despre a înțelege.
Este despre a fi însoțit.
Despre a te simți în siguranță alături de un alt om, în timp ce îți dai voie să te (re)descoperi.
Pentru că, poate până aici, n-ai știut cm e să te simți conținut, validat, văzut.
Fără explicații. Fără judecată.

Trauma nu se vindecă în izolare.
Se vindecă în conexiune.
Într-o relație nouă, sănătoasă, care îți dă voie să respiri și să te regăsești, pas cu pas.

A merge în terapie nu e un semn că n-ai reușit. Că ai eșuat.
E un gest de încredere.
E un „da” spus unei relații care te poate învăța, încet, să te porți cu tine și apoi cu alții, altfel.

Cărțile, retreat-urile, podcasturile, meditațiile – toate pot susține acest drum.
Dar adevărata transformare începe, adesea, într-un spațiu viu, uman, intim.
Unde cineva te ține în brațe prin cuvinte, sau prin tăceri.
Unde nu trebuie să fii altfel decât ești.

Și mai e ceva.
Ceva ce nu se spune des, dar se simte profund:
Nu popularitatea. Nu diplomele. Nu brandingul garantează o bună parte din rezultat.
Ci rezonanța.
Între tine și cel/cea care te însoțește.

Uită-te la efect:
Ești mai bine? Constant? Cu adevărat? Continuă.
Nu? Ai dreptul să cauți altceva. Un alt terapeut. Un alt drum.

Tu meriți o relație care te susține, nu doar informații care te copleșesc sau te confuzează.

Fii blând/ă.
Fii atent/ă.
Fii înțelept/înțeleaptă.

hugs, CC

02/10/2025

Fiecare om are o singură vocație reală: aceea de a găsi calea spre sine.
Restul sunt roluri, deturnări și scenarii moștenite sau împrumutate.

Pentru mine, vocația aceasta nu mai e o opțiune, ci însăși Viața.
E drumul de a-mi descoperi destinul – nu unul întâmplător, nu unul dictat de alții – ci AL MEU și de a-l trăi asumat, complet.

Tot ce nu vine de aici este o existență falsă.
O fugă de mine însămi.
Un bilet de întoarcere către superficialitatea oarbă a maselor, către confortul conformării, către frica de a-mi privi lumea interioară.

Iar vocația mea reală nu se negociază.
Ea se trăiește.
Cu curaj.
Cu preț.
Și cu o libertate care doare și vindecă în același timp.

Iar ție, celui care citești acum, îți spun direct:
Ori îți trăiești destinul tău, ori trăiești pseudoexistența altora.
Nu există cale de mijloc.

– cu blândețe ne-negociată,
hugs, CC

01/10/2025

Ce faci când ai obosit să te salvezi?
Când ai citit toate cărțile.
Ai făcut toate cursurile.
Ai „lucrat cu tine” până ți s-a tocit fisa.

Dar înăuntru…
Tot aia.
Tot reacții automate.
Tot rușine.
Tot fuga aia din relații.
Sau în relații.
Sau de tine.

Ai auzit de atâtea ori că „e despre iubire de sine”.
Dar uneori te urăști.
Te simți vinovat/ă că nu poți să iubești viața ta așa cm e.
Că ai... și totuși simți că nu ești.

Și poate te întrebi:
„Ce naiba e în neregulă cu mine?”

Nimic.

Dar ai un set de programe vechi care rulează pe fundal.
Scrise cândva, în copilărie.
Când ai învățat că trebuie să te cumintești ca să fii iubit.
Să taci ca să fii în siguranță.
Să te adaptezi ca să supraviețuiești.

Și-acum VREI SĂ TRĂIEȘTI.
Dar încă funcționezi pe modul „supraviețuire”.

Aici apare METAMORFOZA.

Nu ca soluție salvatoare.
Ci ca spațiu unde te oprești și te uiți. Pe bune.
La tine. La fricile tale.
La povestea care te ține pe loc.

Este un protocol (descriereea în carusel).
Dar nu unul „drăguț”.

Nu ți se va spune să gândești pozitiv.
O să lucrezi cu ce doare.
Cu ce stă în corp.
Cu ce iese la suprafață doar când nu mai ai pe cine să impresionezi.

Dar și cu ce e viu.
Cu ce vrea să iasă.
Cu ce așteaptă de ani să fie văzut, auzit, îmbrățișat.

Timp de 4 zile, departe de lume, de telefon, de presiune:
te oprești.
respiri.
și începi să alegi altceva.

Nu, nu pleci „nou”.
Dar pleci cu un strat în minus.
Unul care nu-ți mai trebuie.

Ce zic oamenii care au fost?
„Spațiul creat de Cătălina e printre puținele locuri unde am simțit că pot să fiu cu adevărat eu.
Nu e doar despre exerciții.
E despre sprijin real, viu.
E un must pentru oricine vrea să se vindece, pe bune.”

UNDE, CÂND, CUM?
23–26 octombrie 2025
Hanul Vatra, Costești (Vâlcea)
Detaliile protocolului sunt în carusel.
Dă scroll. Citește tot. Fără grabă.

Linkul de înscriere e în primul comentariu.

Și dacă ți s-a strâns stomacul cât ai citit...
dacă ceva în tine a tresărit,
scrie-mi.

Nu vând iluzii.
Vorbim sincer.

E nevoie de curaj să vii.
Dar e un drum sigur spre tine.
hugs, CC

29/09/2025

Povestea ta nu este despre cât de frumos ai scris-o, nici despre cât de curată sau de impresionantă pare. Este despre viața trăită așa cm a fost, cu ridurile și cicatricile pe care poate le-ai ascuns sub mâneci lungi, cu acele capitole în care nici tu nu înțelegi pe deplin cm ai reușit să mergi mai departe. Și tocmai acolo, în aceste fragmente neșlefuite, stă adevăratul aur.

Oamenii nu se conectează la perfecțiunea ta, ci la adevărul tău. Iar pentru ca acest adevăr să fie în beneficiul tău, el are nevoie să fie actualizat. Este nevoie să privești la ce ai dobândit sau poate ai împrumutat pe parcursul vieții și să alegi conștient ce păstrezi și ce rescrii. Să înlocuiești ceea ce este vechi, mic și stricat cu ceva nou, mai mare și funcțional.

Nu îți cere scuze pentru ceea ce ai trăit și nu îți edita povestea doar pentru a fi mai comodă pentru tine sau pentru ceilalți. Privește-o cu ochi de adult, asumă-ți-o în întregime și transform-o în avantajul tău. Pentru că, în momentul în care o faci, fără să-ți dai seama, odată cu tine vei schimba și povestea altcuiva.

Cu îmbrățișări pentru curajul de a rescrie,
hugs, CC

26/09/2025

Nu te-a învățat nimeni ce să faci cu tine.

Îți dai seama că nimeni nu te-a învățat vreodată ce să faci cu tine? Ai primit formule, capitale de țări, reguli de gramatică și ecuații complicate, dar nu ai primit niciodată instrumentele de care aveai nevoie cu adevărat – cm să-ți liniștești mintea când devine un câmp de bătălie plin de voci care nu se mai opresc, cm să te ridici atunci când frica îți paralizează corpul, cm să-ți gestionezi mecanismele de apărare care se declanșează instant și îți răpesc orice acces la rațiune, cm să-ți lași emoțiile să curgă fără să-ți fie teamă că vei fi spulberat de ele.

Educația pe care ai primit-o n-a fost construită pentru tine, ci pentru cifre, pentru profit, pentru control. Ți-au cerut să livrezi, să excelezi, să bifezi. Dar nu ți-au spus niciodată cm să trăiești cu tine. Nu te-au învățat să te asculți, să-ți cunoști mecanismele, să nu-ți fie rușine de vulnerabilitatea ta. Au ridicat în fața ta trofee și diplome, dar au ascuns partea esențială: umanitatea.

Și atunci întrebarea nu mai poate fi ocolită: cm ar arăta viața ta dacă, înainte de toate, ai ști să faci ceva cu tine? Dacă ți-ai transforma haosul interior în busolă, dacă ai învăța să nu-ți mai tratezi emoțiile ca pe dușmani, dacă ai descoperi că în corpul și în mintea ta există o forță pe care n-ai fost lăsat niciodată s-o cunoști?

Pentru că adevărata educație nu începe în școli și nici nu se termină la traininguri. Ea începe în momentul în care refuzi să mai alergi după realizări și începi să cauți trăiri. În clipa în care încetezi să vânezi aplauze și găsești liniștea de a fi bine în pielea ta. În ziua în care nu-ți mai e rușine să fii OM.

Acolo începe viața. Acolo cade masca. Acolo se rupe iluzia.

Și dacă nu înveți asta, să nu te mire că toate performanțele tale nu fac decât să-ți țină loc de viață. Iar viața, în timp ce tu bifezi și alergi, trece pe lângă tine. Și n-o mai prinzi înapoi.

– de dincolo de iluzia performanței,
hugs, CC

24/09/2025

Am ars povești, până la rădăcină.
La ultima ediție METAMORFOZA, nu am „lucrat” delicat (adică cu măi-măi).

Am început din prezent – acolo unde blocajele apasă greu, fricile îți șoptesc „Nu poți” și îndoielile îți îngheață pașii. Apoi am coborât înapoi, în copilărie, până la originea programelor care ne-au crescut strâmb. Le-am privit direct în ochi. Le-am numit. Și, bucată cu bucată, le-am rescris.

Îndoiala s-a topit în curaj. Frica de „a nu avea bani” a ars în focul lui „Eu pot”.
Mitul muncii epuizante ca singur drum spre prosperitate s-a sfărâmat – iar în locul lui a crescut încrederea că abundența vine firesc, când te susții autentic.
Iar peste toate, am pus limite sănătoase – nu ca ziduri, ci ca declarații de iubire de sine: „Nu”. „Nu acum”. „Aleg pentru mine”.

METAMORFOZA nu a fost și nu e despre a deveni altcineva.
Este despre a-ți smulge minciunile dobândite din rădăcini și a redeveni tu.
Și când o faci acolo – unde natura nu te lasă să minți – nu doar că lași vechiul în urmă. Îți rescrii o parte importantă din poveste.

Pe 23 octombrie, METAMORFOZA se întoarce (📌 pentru înscriere, vezi comentariul).

Și dacă ai curaj să vii… să știi un lucru: chiar pleci alt om.

hugs, CC

23/09/2025

Povestea lui Elias – Din lupta cu banii, în libertatea de ‘a simți că are deja’.

Elias are 44 de ani și conduce un business mic, dar profitabil.
Și totuși, indiferent cât încasa, mereu trăia cu senzația că „nu e destul”.
Se surprindea muncind până la epuizare, negociind agresiv și punând deoparte sume mari „pentru mai târziu”. Dar acel „mai târziu” nu venea niciodată – și nici liniștea interioară.

La Metamorfoza, în spațiul de lucru sistemic, a descoperit că povestea banilor lui nu era doar a lui.
Era moștenită.
Un fir nevăzut care venea de la bunicul său (figură foarte importantă și prezentă în viața lui), refugiat și sărac, care pierduse totul și trăise mereu cu frica foamei.

Elias a plâns. Nu pentru bani, ci pentru durerea transmisă din generație în generație. Și, pentru prima dată, a putut să simță și să spună:
„Frica nu e a mea. Eu aleg alt drum.”

După acel moment, raportarea lui la bani s-a schimbat.
Nu a fugit în cheltuieli impulsive. Nu s-a apucat de promisiuni de tip „mindset magic”.
Dar a început să respire altfel: să vadă banii ca pe un partener, nu ca pe un dușman sau ca pe un stăpân.

Câteva luni mai târziu, mi-a scris:
„Nu am devenit milionar peste noapte. Dar am descoperit libertatea de ‘a simți că am deja’. Și asta, pentru mine, valorează mai mult decât orice sumă din cont.”

– pentru că unele povești merită rescrise.
hugs, CC

*Disclaimer: Numele a fost ales aleator și simbolic. Orice asemănare cu o persoană reală este o coincidență.

22/09/2025

Nu oricine intră.
Și nu oricine rămâne.

Nu lucrăm în grup restrâns pentru că nu putem mai mulți.
Lucrăm în grup restrâns pentru că aleg să fac lucrurile FĂRĂ COMPROMIS.

Pentru că atunci când ai doar câteva zile împreună, fiecare oră contează.
Pentru că povestea fiecăruia merită ascultată, nu doar bifată.
Pentru că transformarea nu se grăbește și nu se face pe bandă rulantă.

Și mai ales, pentru că respectul meu nu se negociază.
Nici față de proces. Nici față de oameni.

12 locuri nu sunt o limită.
Sunt un filtru.

La METAMORFOZA – prin Reframing Sistemic nu vii să „iei notițe”.
Vii să te schimbi. Iar asta se face doar în profunzime, nu în masă.

Dacă vrei să intri, vino pregătit să te vezi așa cm nu te-ai mai văzut.

hugs, CC
– noi te primim cu drag (link în comentariu)

19/09/2025

1 oră față în față cu tine, la terapie.
Versus
167 ore - o săptămână întreagă - față în față cu vechile tale obiceiuri.
Cine crezi că învinge?

În cabinet ai ocazia să te vezi așa cm ești.
Dar dacă ce descoperi acolo nu rămâne viu în tine, viața de afară te trage înapoi.
Magnetismul obișnuințelor vechi e uriaș.
Zgomotul zilnic îți înghite revelațiile.
Și, în câteva zile, mare parte din ce ai câștigat se evaporă.

Psihoterapia nu e baghetă magică.
Nu pleci după o ședință „rezolvat”.
Este doar deschiderea ușii.
Drumul începe abia după ce ieși din cabinet.

Transformarea reală se fixează în subconștient prin lucru experiențial – acel tip de proces în care nu doar vorbești, ci trăiești schimbarea pe pielea ta.
Iar schimbarea se consolidează prin repetiție.
Ori de câte ori îți amintești să o aplici.
Și da, aici este responsabilitatea ta: să îți setezi intenția de a-ți aminti.

În cabinet înveți.
În afara cabinetului, practici.
Și practici până când schimbarea devine felul tău firesc de a trăi – nu doar o lecție frumoasă discutată la terapie.

Psihoterapia nu îți rezolvă viața.
Îți deschide drumul și îți dă direcția și harta.
Dar tu ești cel care face pașii.

– cu adevărul în față
hugs, CC

17/09/2025

„Unele frici se nasc înainte să te naști tu.”

Da, nu toate fricile tale sunt ale tale.

Unele sunt moștenite, la fel ca o cicatrice de familie pe care o porți fără să știi când s-a făcut rana.

Mult timp am crezut că sentimentul de „nu am suficient” era al meu. Îl simțeam peste tot: în modul în care puneam bani deoparte „pentru mai târziu”, în felul în care îmi țineam bucuria pe loc, de teamă să nu se termine. Era o voce constantă, ca un murmur vechi: „Ai grijă… nu e destul.”

Apoi, la un workshop de lucru sistemic, am avut spațiul și contextul în care să mă întreb:

„Când a luat naștere această frică?”

Și răspunsul a venit printr-o amintire care părea să nu fie a mea: o conversație adâncă, mamă–fiică. Eu întreb, iar mama răspunde simplu, cu sinceritate:
– Aveai un an. Și eu simțeam atunci că nu am suficient.

Apoi i-am cerut să privească înapoi, în propria ei viață. Și au apărut imaginile: bunica, în timpul războiului, punând deoparte „pentru mai târziu” orice lucru bun. Străbunica, rămasă singură cu patru copii, strângând tot ce putea ca să asigure încă o zi de supraviețuire. Mesele cu felii subțiri și priviri tăcute, unde lipsa era prea grea ca să fie rostită.

Atunci am înțeles: nu trăiam viața mea. Trăiam reflexele unor ani de lipsă care nu-mi aparțineau.

Acolo, în lucrul sistemic, am învățat să le dau înapoi povara, cu recunoștință. Și să pun în loc altceva. Încredere. Plinătate. Respirație.

Și e uimitor cum, odată ce înlocuiești o piesă din puzzle-ul interior, întreaga imagine a vieții se schimbă.

Dacă și tu simți că „nu e destul” chiar și atunci când ai tot ce-ți trebuie, poate e timpul să verifici cui aparține, de fapt, această frică.

Pe 21 septembrie se încheie perioada early bird la Metamorfoza – prin Reframing Sistemic. (link în comentariu)

Nu lăsa ca viața ta să fie povestea altcuiva.

hugs, CC

16/09/2025

Anka avea 35 de ani și muncea șaptezeci de ore pe săptămână.
Se lăuda cu asta.
Credea că sacrificiul o face valoroasă.

Până într-o seară.
Fiica ei de opt ani a stat lângă laptop, tăcută, așteptând să termine un email.
Voia să se joace cu mama ei.

Când Anka a ridicat privirea, copila plecase.
Și jocul, și prezentul.

Atunci a înțeles: trăia o minciună pe care ne-au băgat-o tuturor în cap –
„Ca să reușești, trebuie să muncești din greu.”

Nu, nu trebuie!!!
Sănătos și eficient e să muncești cu capul limpede și inima întreagă.
Altfel urci o scară sprijinită pe zidul greșit.

În METAMORFOZA fix asta facem – rescriem ”programele” care ne sabotează.
Ca să nu mai trăim pe avarie.
Ca să putem alege altceva. Ușor. Natural.

Dacă ești acolo unde era Anka,
hai în METAMORFOZA. (link în primul comentariu)
Rescrie ce te ține captiv/ă.

– cu încredere că viața ta poate fi
și mai a ta,
hugs, CC

* Disclaimer: Numele a fost ales aleator și simbolic. Orice asemănare cu o persoană reală este o coincidență.

15/09/2025

Dacă citești asta, înseamnă că ești pregătit/ă pentru altceva.
Și simți că finalul anului nu poate veni cu aceleași blocaje.

METAMORFOZA nu e un workshop de „teorie”.
E 4 zile de lucru visceral, unde te dezbraci de ce nu mai e al tău.

Ultimele locuri – înscrierile sunt în primul comentariu.
Dacă ai nevoie de detalii sau vrei să înțelegi cm ar putea fi pentru tine, scrie-mi în privat.

E nevoie de curaj să vii. Dar e un drum sigur spre tine.

hugs, CC

Cătălina Cainamisir - hugs, CC

03/10/2025

02/10/2025

01/10/2025

29/09/2025

26/09/2025

24/09/2025

23/09/2025

22/09/2025

19/09/2025

17/09/2025

16/09/2025

15/09/2025

Address

Website

Alerts

Contact The Practice

Shortcuts

Share

Category