http://www.catalinacainamisir.ro/

Cătălina Cainamisir - hugs, CC, Dorobanti, Bucureşti Sectorul 1 (2025)

24/09/2025

Am ars povești, până la rădăcină.
La ultima ediție METAMORFOZA, nu am „lucrat” delicat (adică cu măi-măi).

Am început din prezent – acolo unde blocajele apasă greu, fricile îți șoptesc „Nu poți” și îndoielile îți îngheață pașii. Apoi am coborât înapoi, în copilărie, până la originea programelor care ne-au crescut strâmb. Le-am privit direct în ochi. Le-am numit. Și, bucată cu bucată, le-am rescris.

Îndoiala s-a topit în curaj. Frica de „a nu avea bani” a ars în focul lui „Eu pot”.
Mitul muncii epuizante ca singur drum spre prosperitate s-a sfărâmat – iar în locul lui a crescut încrederea că abundența vine firesc, când te susții autentic.
Iar peste toate, am pus limite sănătoase – nu ca ziduri, ci ca declarații de iubire de sine: „Nu”. „Nu acum”. „Aleg pentru mine”.

METAMORFOZA nu a fost și nu e despre a deveni altcineva.
Este despre a-ți smulge minciunile dobândite din rădăcini și a redeveni tu.
Și când o faci acolo – unde natura nu te lasă să minți – nu doar că lași vechiul în urmă. Îți rescrii o parte importantă din poveste.

Pe 23 octombrie, METAMORFOZA se întoarce (📌 pentru înscriere, vezi comentariul).

Și dacă ai curaj să vii… să știi un lucru: chiar pleci alt om.

hugs, CC

23/09/2025

Povestea lui Elias – Din lupta cu banii, în libertatea de ‘a simți că are deja’.

Elias are 44 de ani și conduce un business mic, dar profitabil.
Și totuși, indiferent cât încasa, mereu trăia cu senzația că „nu e destul”.
Se surprindea muncind până la epuizare, negociind agresiv și punând deoparte sume mari „pentru mai târziu”. Dar acel „mai târziu” nu venea niciodată – și nici liniștea interioară.

La Metamorfoza, în spațiul de lucru sistemic, a descoperit că povestea banilor lui nu era doar a lui.
Era moștenită.
Un fir nevăzut care venea de la bunicul său (figură foarte importantă și prezentă în viața lui), refugiat și sărac, care pierduse totul și trăise mereu cu frica foamei.

Elias a plâns. Nu pentru bani, ci pentru durerea transmisă din generație în generație. Și, pentru prima dată, a putut să simță și să spună:
„Frica nu e a mea. Eu aleg alt drum.”

După acel moment, raportarea lui la bani s-a schimbat.
Nu a fugit în cheltuieli impulsive. Nu s-a apucat de promisiuni de tip „mindset magic”.
Dar a început să respire altfel: să vadă banii ca pe un partener, nu ca pe un dușman sau ca pe un stăpân.

Câteva luni mai târziu, mi-a scris:
„Nu am devenit milionar peste noapte. Dar am descoperit libertatea de ‘a simți că am deja’. Și asta, pentru mine, valorează mai mult decât orice sumă din cont.”

– pentru că unele povești merită rescrise.
hugs, CC

*Disclaimer: Numele a fost ales aleator și simbolic. Orice asemănare cu o persoană reală este o coincidență.

22/09/2025

Nu oricine intră.
Și nu oricine rămâne.

Nu lucrăm în grup restrâns pentru că nu putem mai mulți.
Lucrăm în grup restrâns pentru că aleg să fac lucrurile FĂRĂ COMPROMIS.

Pentru că atunci când ai doar câteva zile împreună, fiecare oră contează.
Pentru că povestea fiecăruia merită ascultată, nu doar bifată.
Pentru că transformarea nu se grăbește și nu se face pe bandă rulantă.

Și mai ales, pentru că respectul meu nu se negociază.
Nici față de proces. Nici față de oameni.

12 locuri nu sunt o limită.
Sunt un filtru.

La METAMORFOZA – prin Reframing Sistemic nu vii să „iei notițe”.
Vii să te schimbi. Iar asta se face doar în profunzime, nu în masă.

Dacă vrei să intri, vino pregătit să te vezi așa cm nu te-ai mai văzut.

hugs, CC
– noi te primim cu drag (link în comentariu)

19/09/2025

1 oră față în față cu tine, la terapie.
Versus
167 ore - o săptămână întreagă - față în față cu vechile tale obiceiuri.
Cine crezi că învinge?

În cabinet ai ocazia să te vezi așa cm ești.
Dar dacă ce descoperi acolo nu rămâne viu în tine, viața de afară te trage înapoi.
Magnetismul obișnuințelor vechi e uriaș.
Zgomotul zilnic îți înghite revelațiile.
Și, în câteva zile, mare parte din ce ai câștigat se evaporă.

Psihoterapia nu e baghetă magică.
Nu pleci după o ședință „rezolvat”.
Este doar deschiderea ușii.
Drumul începe abia după ce ieși din cabinet.

Transformarea reală se fixează în subconștient prin lucru experiențial – acel tip de proces în care nu doar vorbești, ci trăiești schimbarea pe pielea ta.
Iar schimbarea se consolidează prin repetiție.
Ori de câte ori îți amintești să o aplici.
Și da, aici este responsabilitatea ta: să îți setezi intenția de a-ți aminti.

În cabinet înveți.
În afara cabinetului, practici.
Și practici până când schimbarea devine felul tău firesc de a trăi – nu doar o lecție frumoasă discutată la terapie.

Psihoterapia nu îți rezolvă viața.
Îți deschide drumul și îți dă direcția și harta.
Dar tu ești cel care face pașii.

– cu adevărul în față
hugs, CC

17/09/2025

„Unele frici se nasc înainte să te naști tu.”

Da, nu toate fricile tale sunt ale tale.

Unele sunt moștenite, la fel ca o cicatrice de familie pe care o porți fără să știi când s-a făcut rana.

Mult timp am crezut că sentimentul de „nu am suficient” era al meu. Îl simțeam peste tot: în modul în care puneam bani deoparte „pentru mai târziu”, în felul în care îmi țineam bucuria pe loc, de teamă să nu se termine. Era o voce constantă, ca un murmur vechi: „Ai grijă… nu e destul.”

Apoi, la un workshop de lucru sistemic, am avut spațiul și contextul în care să mă întreb:

„Când a luat naștere această frică?”

Și răspunsul a venit printr-o amintire care părea să nu fie a mea: o conversație adâncă, mamă–fiică. Eu întreb, iar mama răspunde simplu, cu sinceritate:
– Aveai un an. Și eu simțeam atunci că nu am suficient.

Apoi i-am cerut să privească înapoi, în propria ei viață. Și au apărut imaginile: bunica, în timpul războiului, punând deoparte „pentru mai târziu” orice lucru bun. Străbunica, rămasă singură cu patru copii, strângând tot ce putea ca să asigure încă o zi de supraviețuire. Mesele cu felii subțiri și priviri tăcute, unde lipsa era prea grea ca să fie rostită.

Atunci am înțeles: nu trăiam viața mea. Trăiam reflexele unor ani de lipsă care nu-mi aparțineau.

Acolo, în lucrul sistemic, am învățat să le dau înapoi povara, cu recunoștință. Și să pun în loc altceva. Încredere. Plinătate. Respirație.

Și e uimitor cum, odată ce înlocuiești o piesă din puzzle-ul interior, întreaga imagine a vieții se schimbă.

Dacă și tu simți că „nu e destul” chiar și atunci când ai tot ce-ți trebuie, poate e timpul să verifici cui aparține, de fapt, această frică.

Pe 21 septembrie se încheie perioada early bird la Metamorfoza – prin Reframing Sistemic. (link în comentariu)

Nu lăsa ca viața ta să fie povestea altcuiva.

hugs, CC

16/09/2025

Anka avea 35 de ani și muncea șaptezeci de ore pe săptămână.
Se lăuda cu asta.
Credea că sacrificiul o face valoroasă.

Până într-o seară.
Fiica ei de opt ani a stat lângă laptop, tăcută, așteptând să termine un email.
Voia să se joace cu mama ei.

Când Anka a ridicat privirea, copila plecase.
Și jocul, și prezentul.

Atunci a înțeles: trăia o minciună pe care ne-au băgat-o tuturor în cap –
„Ca să reușești, trebuie să muncești din greu.”

Nu, nu trebuie!!!
Sănătos și eficient e să muncești cu capul limpede și inima întreagă.
Altfel urci o scară sprijinită pe zidul greșit.

În METAMORFOZA fix asta facem – rescriem ”programele” care ne sabotează.
Ca să nu mai trăim pe avarie.
Ca să putem alege altceva. Ușor. Natural.

Dacă ești acolo unde era Anka,
hai în METAMORFOZA. (link în primul comentariu)
Rescrie ce te ține captiv/ă.

– cu încredere că viața ta poate fi
și mai a ta,
hugs, CC

* Disclaimer: Numele a fost ales aleator și simbolic. Orice asemănare cu o persoană reală este o coincidență.

15/09/2025

Dacă citești asta, înseamnă că ești pregătit/ă pentru altceva.
Și simți că finalul anului nu poate veni cu aceleași blocaje.

METAMORFOZA nu e un workshop de „teorie”.
E 4 zile de lucru visceral, unde te dezbraci de ce nu mai e al tău.

Ultimele locuri – înscrierile sunt în primul comentariu.
Dacă ai nevoie de detalii sau vrei să înțelegi cm ar putea fi pentru tine, scrie-mi în privat.

E nevoie de curaj să vii. Dar e un drum sigur spre tine.

hugs, CC

12/09/2025

Un singur cuvânt spune totul despre tine acum. Care e?

Poate ți-a venit imediat.
Poate te-a surprins.
Poate te-a făcut să zâmbești… sau să te încrunți.

Ține-l pentru tine.
Și răspunde aici doar atât:

„da” – dacă îl îmbrățișezi.
„nu” – dacă vrei să scapi de el.

hugs, CC

11/09/2025

Te-ai întrebat vreodată de ce alegi împotriva ta?
De ce repeți relații, decizii, frici care nu par ale tale… dar te țin prizonier/ă?

Pentru că nu toate alegerile vin din mintea conștientă.
Unele vin din trecutul îndepărtat, al tău sau chiar al altora.
Din loialități oarbe.
Din rușini moștenite.
Din tipare tăcute care rulează ca un cod sursă în fundalul vieții tale.

În sesiunile de lucru pe care le facilitez – 1:1, workshopuri, retreaturi – folosesc o abordare sistemică și experiențială pentru a:
– elibera convingeri care îți sabotează viața personală și profesională
– identifica loialități toxice față de familia de origine
– recunoaște blocaje emoționale care nici măcar nu îți aparțin
– rescrie tiparele de fundal cu unele sănătoase, aliniate cu cine ești azi – nu cu cine ți s-a spus că trebuie să fii

Pentru cel care își lucrează tema, e un moment de adevăr.
Uneori crud.
Dar mereu eliberator.
Claritate. Reașezare. Respirație nouă.

Pentru reprezentanții care intră în roluri simbolice, e ca și cm propriul trecut le-ar vorbi prin vocea altcuiva.
Și ar sta în fața lui fără scut.

Pentru ceilalți, e o oglindă.
Ne vedem în ceilalți mai mult decât ne place să admitem.

ROLUL MEU? Este să țin un spațiu clar, sigur și transformator –
cu rigoare, blândețe și adevăr,
la intersecția dintre psihologie, neuroștiință și experiența umană autentică.

Asta nu e „dezvoltare personală cu glitter”.
E muncă pe sistemul tău interior.
Pe ce nu se vede, dar se simte.
Pe ce te ține pe loc, deși tu crezi că te miști.

Dacă simți că e momentul să înțelegi cu adevărat ce te ține pe loc și să rescrii din rădăcină, ai două opțiuni:
1. Găsești toate detaliile în linkul din primul comentariu. Acolo te poți și înscrie.
2. Sau îmi scrii în privat, și programăm o întâlnire de ~ 30 de minute – în care pui întrebări și primești răspunsuri clare.

Adevărul tău merită un spațiu care nu te judecă.
Dar nici nu te menajează.

hugs, CC

09/09/2025

Tu ai fugit înainte să fii părăsit/ă?
Sau te-ai pierdut în celălalt doar ca să nu rămâi singur/ă?
Ori te-ai mințit că ești „bine”, în timp ce golul creștea pe dinăuntru?

- - -

Elara avea 39 de ani și, deși viața ei părea „așezată”, înăuntru se zbătea într-un scenariu repetitiv: ori se pierdea în celălalt, ori fugea înainte să fie rănită.
Același dans obositor, aceeași durere. Și la rădăcină – rana copilului lăsat în urmă: tatăl care a plecat și nu s-a mai întors.

La Metamorfoza, pentru prima dată, Elara a putut să-și vadă clar această ”moștenire”.
A lucrat într-un proces de reframing sistemic și, în miezul grupului, și-a simțit corpul rostind adevărul pe care îl aștepta de o viață:
„Eu nu mai sunt fetița părăsită. Eu sunt adultul care alege pentru el, fără teamă.”

Din acel moment, ceva s-a schimbat.
Nu brusc, nu ca într-o magie artificială, ci ca o rescriere profundă, aproape tăcută.
A început să-și dea voie să rămână prezentă în relații fără să se piardă. Să pună limite fără să se simtă vinovată.
Să înțeleagă că iubirea adevărată nu înseamnă sacrificiu orb, ci prezență sinceră.

La finalul workshopului, ea ne și împărtășise:
„Interesant, am venit cu frica de a fi părăsită și plec cu certitudinea că, indiferent cine rămâne lângă mine, Eu nu mă mai părăsesc pe mine.”

- - -

❓ Dincolo de povestea Elarei, cât de mult credeți că relațiile noastre sunt despre prezent… și cât sunt despre trecutul pe care îl purtăm cu noi?

hugs, CC

*Disclaimer: Numele a fost ales aleator și simbolic. Orice asemănare cu o persoană reală este o coincidență.

08/09/2025

Weekend. HUGS Society #6 ...

Am vorbit.
Am rătăcit.
Am revenit.

Nicio direcție nu a fost întâmplătoare.
Toate drumurile au dus în același loc: noi.

Atât. Simplu. Suficient.

Eu? Obosită. Mulțumită. Punct.

hugs, CC

05/09/2025

„Sunt bine” e cea mai mare păcăleală de după criză.

Vin la terapie când sunt cu capul sub apă.
Nu mai pot respira. Se zbat. Se sufocă.

Lunile de început în terapie sunt despre un singur lucru: să-i ajut să ajungă la suprafață.
Împreună, împingem linia dintre viață și înec, centimetru cu centimetru.
Uneori, durează luni bune până când reușesc să respire fără teamă că se vor scufunda din nou.

Și atunci… când de-abia au scos nasul la suprafață… intră, se lasă în canapea ca după o cursă lungă și, fără să vadă cât drum mai e, spun:
„Sunt bine.”

Normal, acum poți să respiri!
Dar asta nu înseamnă că nu ești în risc să te duci iar la fund cu următoarea ocazie.

Adevărul e simplu: a ieși cu capul deasupra apei nu înseamnă că știi să înoți.
Nu înseamnă că poți traversa oceanul vieții fără să te mai înghită valurile.
Înseamnă doar că nu te mai îneci acum.

Iar terapia adevărată nu se oprește aici.
Terapia adevărată înseamnă: demolare, curățare, fundație, reconstrucție și consolidare.
Este munca profundă care nu doar te scoate dintr-o criză, ci îți schimbă felul în care trăiești.

E păcat că unii pleacă exact atunci.
Pentru că pleacă mai puternici decât au venit… dar nu suficient de pregătiți să rămână așa.

Dacă rămâi, da, efortul e mai mare.
Dar e și singurul fel în care înveți să mergi pe apă fără să te mai temi de înec.

– cu claritate și adevăr spus pe față,
hugs, CC

Cătălina Cainamisir - hugs, CC

24/09/2025

23/09/2025

22/09/2025

19/09/2025

17/09/2025

16/09/2025

15/09/2025

12/09/2025

11/09/2025

09/09/2025

08/09/2025

05/09/2025

Address

Website

Alerts

Contact The Practice

Shortcuts

Share

Category