16/05/2025
Viața mea e divizată între prezentul în care trăiesc și descopăr frumusețea unor maeștri care mă sperie prin profunzimea lor, și realitatea a ceea ce se întâmplă acum în lume. Am un creier pe cât de mișto, pe atât de șui, care îmi joacă feste. Astăzi am fost un du-te-vino mental continuu. De fapt, asta mi se întâmplă des.
În mine se ciocnesc două ritmuri: cel lejer, atent la nevoile mele, pe care l-am cultivat în ultimii ani – dar care, uneori, s-a dovedit a fi o capcană –, și cel impus, pentru că acum am ales conștient să fac parte dintr-un sistem.
Ce am descoperit și se repetă e că, indiferent ce aleg, e mereu loc pentru întrebarea: „Oare nu era mai bine altfel?” Dar atât atunci, cât și acum, știu de ce am decis ce am decis. Chiar dacă mă mai pierd în întrebări, am un fir roșu de care mă agăț când uit de mine.
Zilele acestea am cunoscut un om exemplar. Un om care definește prin munca lui termenul de măiestrie. Care a înțeles principii ce pe mine încă mă sperie, dar din care izvorăște o degajare, o sănătate mintală și o flexibilitate uimitoare. Nu ne-a vorbit despre valorile lui sănătoase. Ni le-a arătat. Prin comportament. Prin atitudine. Prin prezență. Iar aceste valori nu pier în fața catastrofelor. Indiferent de natura lor.
Poate că nu a fost o simplă coincidență să-l cunosc în această perioadă critică. Poate doar îmi place să-mi umplu realitatea de simboluri, ca să nu fie terifiantă sau anostă. Dar știu sigur că acum sunt mai bogată. Mai stăpână pe mine. Mai clară în cm vreau să dăinuiesc, indiferent ce va urma.
Valorile sănătoase, sincere, nu pot fi furate. Pot fi doar multiplicate.
Și asta vreau să vă amintesc și vouă: oricât de speriați ați fi, voi, din voi, nu puteți fi furați.
