07/02/2026
Mi se pare incredibil modul în care am ajuns să văd filmul acesta, chiar în aceeași zi în care am lucrat într-o sesiune de legalizarea adevărului pe tema relației cu Dumnezeu.
"Four Letters of Love" este o dramă romantică adaptată după romanul lui Niall Williams, un film care vorbește despre destin, pierdere și despre felul în care iubirea pare uneori să existe înainte ca oamenii să fie pregătiți să o trăiască. Acțiunea este plasată în Irlanda anilor 70 și urmărește, în paralel, viețile a doi tineri, Nicholas și Isabel , ale căror drumuri se apropie lent,
printr-o serie de întâmplări care par mai degrabă dictate de soartă decât de alegeri conștiente.
Nicholas crește într-o familie aparent stabilă, până în momentul în care tatăl său, William, trăiește o revelație profundă care îl determină să renunțe la viața convențională, la slujba sigură și la rolul de soț și tată, pentru a deveni pictor. Această decizie schimbă radical dinamica familiei și îl lasă pe Nicholas într-o stare de confuzie și pierdere copleșitoare. Absența tatălui nu este doar una fizică, ci și emoțională, iar Nicholas rămâne cu sentimentul că viața lui a fost deviată de o forță pe care nu o poate controla. Ajuns adult, el caută sens, apartenență și iubire, dar pare mereu blocat între dorința de a trăi și teama de a se abandona complet unei relații sau unui vis.
Isabel, în schimb, provine dintr-o familie în care arta și sensibilitatea au avut inițial un loc important. Echilibrul se rupe brusc în urma unei tragedii care îi zguduie copilăria, iar părinții decid să o trimită la un internat religios. Experiența de acolo o forțează să se maturizeze înainte de vreme și cumva ea crește cu sentimentul că iubirea este ceva ușor de pierdut, și că apropierea vine adesea la pachet cu durerea.
Filmul urmărește aceste două traiectorii, alternând între trecut și prezent, între speranță și dezamăgire. Nicholas și Isabel par să graviteze unul în jurul celuilalt mult timp înainte de a se întâlni cu adevărat, ca și cm viețile lor ar fi fost scrise pe aceeași linie, dar cu pauze prea lungi între întâlniri.
Atmosfera filmului este melancolică, susținută de peisajele irlandeze și de un ritm deliberat lent.
Însă pe tot parcursul poveștii se simte prezența și intervenția lui Dumnezeu, care știe cm să așeze lucrurile, chiar și atunci când poate părea că nimic nu are sens.
În esență, filmul este despre oameni care ajung la iubire după ce au pierdut deja prea mult și despre modul în care destinul poate fi, în același timp, generos și nedrept.
Psihoterapeut Elena Praz
