Psiholog & Logoped Carmen Grigorescu

11/01/2026

Duminica in familie 🙂

10/01/2026

Parintii implicati fac diferenta. De fiecare data!

In peste 19 ani de lucru cu copii si familii, am vazut acelasi lucru: terapia functioneaza atunci cand parintele este parte din proces. Nu perfect. Nu fara oboseala. Ci prezent, informat si dispus sa mearga pas cu pas.

Terapia nu este un serviciu rapid. Nu este un produs livrat instant. Este un proces care cere timp, rabdare si colaborare reala.

De aceea, pe site, fiecare serviciu este explicat clar: ce presupune, cat dureaza, cm se desfasoara, care este rolul parintelui. Inclusiv intrebarile frecvente sunt acolo tocmai pentru claritate.

Cand cineva imi scrie „cat costa?”, „cat dureaza?”, „ce presupune?”, desi informatiile sunt deja explicate clar, nu este vorba despre bani. Este vorba despre disponibilitate pentru proces.

Tot ce este scris ramane. Nu este ambiguu. Nu este interpretabil. Nu este loc de „nu am stiut”.

Daca de la inceput nu exista timp pentru a te informa despre un serviciu de care copilul tau are nevoie, atunci, foarte probabil, nu exista inca spatiul necesar pentru un proces terapeutic de durata.

Inteleg oboseala. Inteleg lipsa de energie. Inteleg parintii care au incercat multe.

Dar terapia nu functioneaza pe graba, presiune si solutii rapide. Functioneaza pe continuitate, coerenta, asumare si respect reciproc.

In aceasta colaborare sunt doua parti. Nu este doar despre nevoile rapide ale parintelui. Nu este doar despre „rezolva-mi copilul”.

Este despre noi: copil, parinte si specialist.

Recunostinta mea merge catre parintii care respecta etapele, citesc, intreaba d**a ce se informeaza si inteleg ca schimbarea reala cere timp.

Pentru ca terapia nu este doar despre tine.
Nu este doar despre copil.
Este despre noi.

Citeste articolul complet pe site 🙂

09/01/2026

D**a ani de terapie si multi specialisti, parintii nu mai cauta promisiuni.
Cauta sens. Coerenta. O privire care vede copilul in intregul lui.
Aici incepe munca mea.
Multumesc! 🙏

08/01/2026

Bucuria copilului nu se construieste.
Exista deja.

07/01/2026

„Limbajul nu se dezvoltă doar prin cuvinte.”
O spune un psiholog clinician și logoped, cu peste 20 de ani de experiență.

Am citit cu mare atenție articolul semnat de Psiholog & Logoped Carmen Grigorescu, despre legătura directă dintre mișcare, coordonare, ritm și dezvoltarea limbajului.
Este unul dintre acele materiale care confirmă, din perspectivă medicală, ceea ce eu văd zilnic în lucrul cu copiii.

👉 Limbajul se construiește prin corp.
👉 Prin mișcare, ritm, coordonare, interacțiune.
👉 Prin organizarea creierului, nu prin fișe și repetiții forțate.

În articol și în video, este explicat foarte clar de ce:
• motricitatea grosieră (alergat, sărit, echilibru)
• motricitatea fină (folosirea mâinilor, manipularea obiectelor)
susțin atenția, vorbirea, cititul și scrisul.

Exact acesta este fundamentul metodei Neuroritmic®: nu lucrăm doar pentru „distracție”,
ci pentru organizare neurologică, emoțională și cognitivă.

Te invit să urmărești și video-ul din link: este explicat pe înțelesul părinților și cadrelor didactice, clar și fără promisiuni false.

Iar dacă vrei să înțelegi cm aplici concret aceste principii, pas cu pas, cu exerciții trăite, nu doar explicate, ne vedem la Arad.

📍 Workshop Neuroritmic® – Arad
📅 8 februarie 2026
⏰ Înscrieri deschise până pe 25 ianuarie

Scrie-mi pentru detalii sau distribuie această postare unui coleg / părinte care are nevoie să audă asta

Educația de calitate începe când știința, practica și respectul pentru copil se întâlnesc.

Link material in primul comentariu.

06/01/2026

06/01/2026

Intr-o sala plina se face liniste.
O liniste care apare cand fiecare se regaseste putin.

Parintii recunosc momentele lor.
Serile cu ganduri multe.
Intrebarile care apar cand copilul doarme si ziua se aseaza peste ei.

Vorbesc despre copil asa cm este el acasa.
In joaca.
In oboseala.
In lucrurile mici care ii pun pe ganduri pe adulti.

Spun lucruri care ajuta parintele sa se inteleaga pe el si sa-si inteleaga copilul.
Sa lege ce vede.
Sa capete directie.

Asta ajunge la oameni.
Pentru ca e din viata lor.
Pentru ca e spus pe limba lor.

Asta fac, in cabinet si in fata unei sali pline.

05/01/2026

Esti de acord?

Daca un lucru iti incalzeste sufletul ca un soare, fa orice e nevoie sa prinzi acele raze.

Nu am mers intotdeauna pe carari batute. Uneori, modul meu de lucru a fost neconventional. De exemplu, cand am inceput sa lucrez cu copiii si familiile lor, am ales sa combin metode si tehnici care ieseau din acel “standard”: observatie clinica fina, joc, muzica, ritm, miscare, discutii pline de sens cu parintii, nu doar fise si protocoale rigide stand la masuta de lucru.

Am pornit in lumea aceasta a recuperarii copiilor fara sa am un manual perfect si fara sa bifez toate regulile nescrise despre cm „ar trebui” sa arate lucrurile. Am fost mereu curioasa si mi-am imaginat ce nevoi as avea daca as fi in locul acelui copil si acelui parinte, ce as simti si cm imi doresc sa fie omul in mana caruia las dezvoltarea copilului meu.

A merge pe drumul meu a insemnat sa accept si sa inteleg ca nu sunt ca ceilalti.

Acum, in 2026, ma intereseaza sa ofer valoare reala, sa vad feedbackul sincer al parintilor, sa stiu ca oamenii cu care lucrez se simt intelesi si sprijiniti, decat sa respect regulile ca la carte doar de dragul lor (cum ar fi niste protocoale lungi, multe hartii si enorm de multe scoruri la testari). Ma intereseaza energia din care fac lucrurile si impactul pe termen lung, nu perfectiunea de suprafata.

Parintii cu care am lucrat, mi-au devenit nasi, prieteni buni, fini, oameni cu care colaborez si in alte domenii. Pentru ca am construit impreuna acea relatie puternica, cea care a adus copilul lor la lumina. Si asta este pentru totdeauna.

Este luni, unii dintre voi probabil ca incepeti serviciul. Altii poate ca mai sunteti in concediu ca sa va bucurati de ultimele zile din vacanta copiilor.

Poza asta am facut-o in retreatul organizat de Manuela Ciugudean cand fetele din grup au plecat la o plimbare iar eu am decis sa raman sa ma bucur de soare si de liniste, in hamac. Si ce bine mi-a prins!

As vrea sa ramaneti cu mesajul asta: fiti voi, asa autentici si nu va feriti in a fi diferiti.
Saptamana grozava sa aveti!

04/01/2026

E duminica.
Craciunul a trecut.
Bradul meu nu e pregatit emotional sa plece😀

Si nici eu.

Mai are putin de stat.
Mai are de tinut in brate niste liniste.
Niste dimineti in ritm propriu.
Niste ganduri care care nu ma apasa.

Poate nu strangem bradul cand trebuie.
Poate il strangem cand simtim.
Cand casa nu mai are nevoie de povestea asta.
Cand corpul nostru spune: gata, putem trece mai departe.

Pana atunci, il mai imbratisez putin.
Ca pe o duminica buna.
Ca pe un sfarsit care nu vrea sa se termine.

PS: daca mai sunt oameni care tin bradul pana mai taziu (din diferite motive) sa imi spuna ca sa nu ma mai simt asa speciala. 🙈

03/01/2026

Cand a venit la terapie, Luca avea 2 ani si jumatate si nu vorbea, nu isi recunostea parintii, nu facea contact vizual, manca doar cateva alimente, nu raspundea la instructiuni, avea multe comportamente neadecvate.

AUTISM.
Viitorul parea pentru parinti o lista de intrebari fara raspuns.

Roxana, mama lui Luca, spune ca primul lucru pe care si-l aminteste clar a fost ziua in care a venit de la serviciu, iar Luca a privit-o si a spus „mami”.
Un cuvant. Atat.
Dar pentru ea a insemnat speranta.
Atunci a simtit ca eu l-am nascut pe Luca a doua oara. Ce cuvinte mari si cata recunostinta avem de ambele parti!

Anii au trecut.
La 6 ani, Luca a mers la scoala fara insotitor.
A invatat. A muncit. A crescut.
A castigat premii. Chiar si la olimpiade.

Astazi este la liceu.
Vrea sa devina medic.

Nu pentru ca a fost „salvat”.
Ci pentru ca a fost vazut, inteles, tinut in relatie si insotit corect.

Am ramas aproape de familie mereu.
Iar Luca stie ca, atunci cand viata devine grea, sunt la un telefon distanta.
Relatia ramane. Siguranta ramane. Recunostinta pe care o am in fiecare zi pentru darul pe care l-am primit: sa fac copiii bine, sa ajut familiile incercate.

Autismul nu inseamna lipsa de viitor.
Uneori, viitorul incepe cu un singur cuvant.
Pentru Luca, primul a fost MAMI 💙

02/01/2026

Mai sunt cateva zile de concediu.
Zilele acelea in care nu te grabesti din prima clipa a diminetii.
In care bei cafeaua fara sa te uiti la ceas.

Concediul aduce timp pentru lucruri simple.
O carte deschisa la intamplare.
O seara fara planuri.
Ganduri care vin si pleaca fara sa fie impinse de nimeni.

Cand concediul se apropie de final, apare si o usoara apasare.
Nu din cauza muncii, ci din cauza ritmului care urmeaza.

Mai sunt cateva zile.
Zile bune pentru stat cu tine.
Zile bune pentru a-ti aminti ce iti face bine.
Zile bune pentru a lua cu tine ceva din starea asta si d**a.