18/07/2025
Depresia în Adolescență: O Patologie Ignorată, Un Strigăt Nescris
Adolescența este adesea descrisă ca o perioadă de zbucium interior, de transformări rapide și căutări identitare. În acest context, depresia adolescentină rămâne una dintre cele mai frecvent ignorate tulburări psihice, adesea confundată cu „stările normale ale vârstei” sau cu o simplă rebeliune trecătoare.
Totuși, cifrele și realitatea clinică spun o altă poveste – una în care tristețea adâncă, izolarea, comportamentele de risc și ideile suicidare devin semnale de alarmă care nu pot fi neglijate.
________________________________________
🔍 Prevalență și recunoaștere întârziată
Datele statistice indică faptul că aproximativ 2–3% dintre adolescenți suferă de un episod depresiv major (EDM), iar între 28–44% prezintă simptome depresive subclinice. Cu toate acestea, peste două treimi dintre ei nu primesc niciun tratament psihologic sau psihiatric.
Această lipsă de intervenție nu este doar o problemă medicală, ci și una socială, culturală și educațională. În multe cazuri, suferința adolescentului este minimizată, interpretată ca „moft” sau „pase proaste” trecătoare.
________________________________________
⚖️ Diferențe de gen în exprimarea depresiei
Modul în care depresia se exprimă la adolescenți diferă semnificativ în funcție de s*x:
• Fetele exprimă mai des suferința prin somatizări (cefalee, oboseală cronică, tulburări de alimentație), probleme legate de imaginea corporală și nesiguranță afectivă.
• Băieții, pe de altă parte, pot manifesta depresia prin comportamente agresive, violență, izolare socială sau consum de substanțe – comportamente care sunt adesea percepute greșit drept simple acte de rebeliune.
Aceste diferențe pot duce la o subdiagnosticare semnificativă, mai ales în rândul băieților, unde depresia este mascată de exteriorizări conflictuale.
________________________________________
🧠 Cauze și factori de risc
Depresia adolescentină este rar monofactorială. Printre factorii declanșatori cei mai frecvenți se numără:
• Biologici: vulnerabilități neurobiologice, dezechilibre hormonale;
• Psihologici și relaționali: pierderea unei persoane dragi, divorțul părinților, eșecuri școlare sau dezamăgiri afective;
• Contextuali: presiunea socială, standardele culturale rigide, lipsa de speranță într-un viitor coerent.
În multe cazuri, adolescenții percep lumea ca fiind constrângătoare și lipsită de sens, ceea ce poate alimenta un sentiment profund de inutilitate și devalorizare personală.
________________________________________
🧠 Adolescența – o perioadă de restructurare a sinelui
Adolescența reprezintă o etapă esențială în dezvoltarea personalității, caracterizată prin transformări rapide și complexe. Este o perioadă de restructurare a sinelui, în care individul este confruntat cu o serie de „pierdici” simbolice:
• pierderea copilăriei, asociată cu protecția parentală și inocența afectivă,
• remodelarea corporală, însoțită de o încărcătură narcisică accentuată,
• destrămarea idealizării figurilor parentale, adesea însoțită de dezamăgire și conflict,
• și presiunea construirii unei identități coerente, într-un mediu social solicitant și adesea instabil.
Toate aceste schimbări pot fi interpretate, din perspectivă psihanalitică, ca un „doliu multiplu” (Marcelli & Braconnier, 2004). În absența unui proces simbolic de elaborare a acestor pierderi, tânărul poate dezvolta tulburări depresive cu profunzime narcisică, care destabilizează sentimentul de sine și capacitatea de relaționare.
Karl Abraham accentuează faptul că relațiile precoce și atașamentul nesecurizant contribuie la formarea unui Eu fragil, vulnerabil în fața respingerii și a pierderilor simbolice. Astfel, adolescenții cu o istorie de abandon emoțional, neglijare sau inconsistență relațională pot fi mai predispuși la forme severe de depresie.
________________________________________
