Psiholog Cristina Ene

12/09/2025

“Hrană și emoții” nu este un atelier despre nutriție și cm să mâncăm sănătos . Este un spațiu în care ne uităm în “farfuriile” noastre ca într-o oglindă. Este un atelier despre hrana emoțională, dar și despre cine ne-a chemat la masă.

Relația cu hrana nu este niciodată doar despre hrană. Este despre tine. Despre foamea ta de iubire, de siguranță, de conexiune. Despre toate momentele în care ai cerut fără să spui un cuvânt. Despre toate momentele în care ai așteptat și n-ai primit. Despre toate momentele după care ai tânjit și n-au mai sosit.

Dacă relația ta cu mâncarea doare, nu e doar despre mâncare. E despre ceva mai adânc. E despre tine și despre toți cei care ți-au arătat ce înseamnă iubirea.

Poți rezerva un loc printr-un mesaj privat.

29/08/2025

🎒Stă în aer de câteva zile bune această întrebare: Ce să-i spun copilului meu despre școală? Cum să-l pregătesc?

Dacă vrei să-i placă școala îți recomand să uiți „O să vezi tu la școală...gata, s-a terminat distracția”. Sau orice altă demonizare a școlii. E un loc în care merge tot pentru dezvoltarea lui. Doar că în alt mod, cu alți oameni.
Școala nu e un loc în care demonii ascunși ai educației îl vor pedepsi și-i vor număra fiecare liniuță strâmbă până să-l arunce în gura lupului (sau n-ar trebui să fie🙃).
Și nu e nici tărâmul utopic al învățării în care matematica e predată de pe un unicorn vesel, iar literele sunt învățate într-un tărâm feeric al iubirii infinite în care adulții sunt personaje de basm Disney.

Școala este real un loc cu ceva mai multe reguli. Sau, mai degrabă, este un loc în care se face apel mai mult la auto-control, atenție, concentrare. Adică un loc în care partea aceea din creier, numită cortex pre-frontal, care ajută să luăm decizii când suntem adulți se dezvoltă foarte mult acum.
Și asta va necesita efort și din partea profesorilor, și a copilului, dar și a părinților.
În procesele de învățare ne frustrăm, avem nevoie de încurajări, avem nevoie de pauze, avem nevoie de exercițiu, ceva mai mult antrenament susținut.
Dar, de la o lună la alta acest copil mai mult sau mai puțin. confuz va ști mai multe: să citească povești și subtitrarea la filme, să scrie bilețele pentru mami/tati/buni, să se concentreze mai mult, cuvinte noi, să facă glume mai amuzante, să spună povești mai complexe, să spună mai multe despre lume și animale, să afle de ce plouă, de ce apare curcubeul, să-și numere banii, să negocieze, să se ridice când greșește.

🎒Am lăsat aici câteva temeri pe care le poate experimenta un copil înainte de primul contact cu școala și unde pot avea nevoie de răbdare și înțelegere din partea părinților.
E un moment pentru copii în care au nevoie să fie ascultați fără să sărim pe ei cu judecată de genul: ei lasă, te obișnuiești tu (desigur că se va obișnui, dar până atunci are nevoie de timp și puțin suport) sau tot copii sunt și la școala (da, dar e fără prietenii lui, mediul lui, adică locul unde-i era foarte familiar).

29/08/2025

⏰Nu știți de când aștept să dau share la asta!
Încerc să explic pe scurt de ce, dar nu cred că-mi iese, deci stați puțin cu mine please:)

⏰Am două mari motive.
Diagnosticul de tulburare de personalitate bordeline poate fi, ca orice altul, dificil de acceptat, de înțeles, dar mai ales de auto-gestionat. Pentru că e multă durere, mult conflict, multă confuzie, multă disperare, multă ură și iubire în același loc.
Și de multe ori, oamenii din afara diagnosticului nu pot înțelege de unde vine furia extremă, de unde vine nevoia disperată de iubire și sentimentul de respingere copleșitor pe care-l simt.
O clientă mi-a spus odată „E ca și cm sunt singură într-o tornadă și nu mă mai scoate nimeni de acolo, nu contează cât țip. Te învârți într-una și după te aruncă la naiba de nu mai știi de tine și rămâi acolo”

Și tocmai de asta sunt foarte fericită că există un sistem de terapie de grup. Pentru că așa monștrii lor interiori nu mai par atât de înfricoșători și se mai așează câte o experiență bună pe rana aia de respingere.

Mă înfurie să o spun, dar momentan, în domeniul nostru din țară psihoterapia nu este unde ar trebui în ceea ce privește lucrul cu psihopatologia.
Nu ne panicăm, e ok, sunt mulți mulți psihoterapeuți care sunt minunați, documentați constant, grijulii și preocupați cu clienții în cabinet. Nu suntem pierduți :)
Dar mai e nevoie de efort din partea comunității încă.

Când am auzit-o prima dată pe Andrada că nu găsește grupuri pentru clienții ei care au diagnostic de borderline (și nu au fost puțini, dar nu mai zic nimic :)) la care să fie împăcată să-i trimită sau că au fost prin tot felul de locuri și s-au întors dezamăgiți, în capul meu a fost următorul gând logic „Ă, ok...păi ar trebui să faci tu.”
Pentru că structura ei de terapeut și felul în care s-a format e pentru așa ceva.
Și am mai bătut-o la cap, și a mai amânat și tot așa... but it s finally here.
Sunt mai mult decât convinsă că o să fie un loc în care clienții cu borderline își vor găsi o insuliță de înțelegere, acceptare, reglaj și în care să reușească să înceapă să pună la loc câteva din cutiile alea care au căzut peste ei în haosul din interior.
Îmi doresc mult să mă credeți pe cuvânt că nu spun asta pentru că mă știu personal cu fetele.
Dar știu cm lucrează Andrada & Alexandra. Pentru că am ținut cu ele grupuri și ne-am format împreună și le aud vorbind despre ce pot să facă, ce ar face în domeniu, ce știu ...și mi-aș dori tare mult, uman așa, ca oamenii care au nevoie de terapeuți ca ele să și ajungă la ele.

⏰Și îi invit pe colegii noștri care au lucrat cel puțin cu un client diagnosticat cu borderline să se gândească cât l-ar fi ajutat și suportul terapiei de grup și să dea share sau să recomande dacă crede că cineva din jur are nevoie.

27/08/2025

”Nu mai vorbesc cu tine!” auzit de la părinți sau alți adulți de atașament e foarte greu pentru un copil.
Nu pentru că e un adult care încearcă „să-l educe”. Ci pentru că „nu mai vorbesc cu tine” înseamnă pentru un copil să fie lăsat cu greul lui singur.
Este despre „când nu-mi place de tine te ignor” ceea este dureros pentru un copil care crește, se dezvoltă și mai și greșește.
Imaginați-vă asta: i-ați greșit partenerului, unui frate și în timpul conflictului te amenință că va pleca sau că nu-ți mai vorbește. Deși îți pare rău, îți ceri scuze, încerci să repari ...tot ești ignorat, ca și cm ești o fantomă mută pe lângă celălalt drag.
Cam tot acest gen de disperare că nu va mai avea acces la tine simte și un copil. Ca și cm i s-a închis ușa către cel mai important om din viața sa.

26/08/2025

Îi așteptăm pe cei mici pentru a parcurge împreună procesul de socializare, exprimare, explorare și jocuri distractive.
𝐆𝐫𝐮𝐩 𝐝𝐞 𝐝𝐞𝐳𝐯𝐨𝐥𝐭𝐚𝐫𝐞 𝐩𝐞𝐫𝐬𝐨𝐧𝐚𝐥𝐚̆ 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐜𝐨𝐩𝐢𝐢
6-8 ani
𝐎𝐛𝐢𝐞𝐜𝐭𝐢𝐯𝐞 & 𝐓𝐞𝐦𝐚𝐭𝐢𝐜𝐢 𝐠𝐞𝐧𝐞𝐫𝐚𝐥𝐞
⭐ Cum să-mi exprim și gestionez cu emoțiile
⭐ Socializare cu copii de aceeași vârstă
⭐ Colaborare și lucru în echipă
⭐ Dezvoltarea abilităților de comunicare și relaționare
⭐ Încurajarea exprimării creativității și utilizarea tehnicilor creativ-expresive (pictură, desen, teatru, modelaj)
⭐ Creșterea încrederii în forțele proprii
⭐ Respectarea granițelor și exprimarea nevoilor
⭐ Antrenarea răbdării și concentrării
⭐ Greșeala - de la refuz la acceptare
𝐂𝐮𝐢 𝐬𝐞 𝐚𝐝𝐫𝐞𝐬𝐞𝐚𝐳𝐚̆?
Copiilor cu nevoi de creștere și dezvoltare emoțională
𝐅𝐚𝐜𝐢𝐥𝐢𝐭𝐚𝐭𝐨𝐫𝐢: Psihoterapeut Drd. Cristina Ene,
Psihoterapeut Alexandra Cimpurică
𝐍𝐫. 𝐝𝐞 𝐩𝐚𝐫𝐭𝐢𝐜𝐢𝐩𝐚𝐧𝐭̦𝐢: 4-6 copii
𝐂𝐨𝐬𝐭𝐮𝐫𝐢: 180 lei/ședință
𝐃𝐮𝐫𝐚𝐭𝐚̆: octombrie-decembrie
𝐅𝐫𝐞𝐜𝐯𝐞𝐧𝐭̦𝐚̆: 3 întâlniri/lună – 1h 30 min în intervalul 18:00-19:30, în fiecare marți
+ 1 întâlnire pe lună cu părinții pentru consiliere & recomandări – 200 lei/întâlnire
𝐋𝐨𝐜𝐚𝐭̦𝐢𝐞:
Strada Buzești 59, Bucureşti, Sectorul 1
(zona victoriei)
𝐈̂𝐧𝐬𝐜𝐫𝐢𝐞𝐫𝐢 𝐬̦𝐢 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐚𝐜𝐭:
𝐂𝐫𝐢𝐬𝐭𝐢𝐧𝐚 𝐄𝐧𝐞: 0764560454
sau
𝐀𝐥𝐞𝐱𝐚𝐧𝐝𝐫𝐚 𝐂𝐢𝐦𝐩𝐮𝐫𝐢𝐜𝐚: 0734543419

14/08/2025

Îi așteptăm pe cei mici pentru a parcurge împreună procesul de socializare, exprimare, explorare și jocuri distractive.
𝐆𝐫𝐮𝐩 𝐝𝐞 𝐝𝐞𝐳𝐯𝐨𝐥𝐭𝐚𝐫𝐞 𝐩𝐞𝐫𝐬𝐨𝐧𝐚𝐥𝐚̆ 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐜𝐨𝐩𝐢𝐢
4-6 ani
𝐎𝐛𝐢𝐞𝐜𝐭𝐢𝐯𝐞 & 𝐓𝐞𝐦𝐚𝐭𝐢𝐜𝐢 𝐠𝐞𝐧𝐞𝐫𝐚𝐥𝐞
⭐ Cum să-mi exprim și gestionez cu emoțiile
⭐ Socializare cu copii de aceeași vârstă
⭐ Colaborare și lucru în echipă
⭐ Dezvoltarea abilităților de comunicare și relaționare
⭐ Încurajarea exprimării creativității și utilizarea tehnicilor creativ-expresive (pictură, desen, teatru, modelaj)
⭐ Creșterea încrederii în forțele proprii
⭐ Respectarea granițelor și exprimarea nevoilor
⭐ Antrenarea răbdării și concentrării
⭐ Greșeala - de la refuz la acceptare
𝐂𝐮𝐢 𝐬𝐞 𝐚𝐝𝐫𝐞𝐬𝐞𝐚𝐳𝐚̆?
Copiilor cu nevoi de creștere și dezvoltare emoțională
𝐅𝐚𝐜𝐢𝐥𝐢𝐭𝐚𝐭𝐨𝐫𝐢: Psihoterapeut Drd. Cristina Ene,
Psihoterapeut Alexandra Cimpurică
𝐍𝐫. 𝐝𝐞 𝐩𝐚𝐫𝐭𝐢𝐜𝐢𝐩𝐚𝐧𝐭̦𝐢: 4-6 copii
𝐂𝐨𝐬𝐭𝐮𝐫𝐢: 180 lei/ședință
𝐃𝐮𝐫𝐚𝐭𝐚̆: octombrie-decembrie
𝐅𝐫𝐞𝐜𝐯𝐞𝐧𝐭̦𝐚̆: 3 întâlniri/lună – 1h 30 min în intervalul 18:00-19:30, în fiecare marți
+ 1 întâlnire pe lună cu părinții pentru consiliere & recomandări – 200 lei/întâlnire
𝐋𝐨𝐜𝐚𝐭̦𝐢𝐞:
Strada Buzești 59, Bucureşti, Sectorul 1
(zona victoriei)
𝐈̂𝐧𝐬𝐜𝐫𝐢𝐞𝐫𝐢 𝐬̦𝐢 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐚𝐜𝐭:
𝐂𝐫𝐢𝐬𝐭𝐢𝐧𝐚 𝐄𝐧𝐞: 0764560454
sau
𝐀𝐥𝐞𝐱𝐚𝐧𝐝𝐫𝐚 𝐂𝐢𝐦𝐩𝐮𝐫𝐢𝐜𝐚: 0734543419

01/08/2025

🧶Uneori, nevoia de control nu se simte ca alegere, ci ca o reacție automată — aproape un fel de supraviețuire. Ca și cm ai lângă tine un pahar și urmează să cadă: tot ce îți vine să faci e să-l prinzi și să-l ții bine lângă tine, în siguranță.
🧶Îți spui că vrei liniște, și conștient așa e. Dar înăuntru e neliniște constantă: dacă nu faci tu, nu se face. Dacă nu anticipezi, o să doară. Dacă nu ții strâns, o să plece.
Și e obositor de multe ori. Dar epuizarea asta a ajuns să-ți fie așa bună prietenă, că n-o mai simți așa grea. Și oricum, e mai ușor de tolerat decât durerea singurățății sau a respingerii.

31/05/2025

Cu cât o experiență abuzivă, grea, dureroasă, traumatizantă e mai departe de experiențele noastre trăite cu atât ne este mai greu să ne conectăm la persoana din fața noastră.
Și uneori doar rămânem confuzi la reacțiile celorlalți, alteori le judecăm alegerile.
Azi, este despre “de ce nu pleacă dacă o lovită/ abuzată atât de rău?”. Aici doar o bucățică din tot. Mecanismele sunt multe, complexe, dependente unele de altele și au rădăcini puternice în cele mai multe cazuri.

29/04/2025

17/03/2025

„Mami… mă simt rău… nu pot să respir!”
Inima îi bate repede, mâinile îi tremură, amețește, simte că o să leșine sau o să vomite, nu mai vede bine, urechile țiuie, e speriat și caută panicat un colț de siguranță. Ca părinte, e teribil să-ți vezi copilul în această stare și să nu știi ce să faci. Dar îl poți ajuta mai mult decât crezi.

👉 Ce să faci:
✅ Rămâi calm(ă) – Anxietatea se reglează și prin ochii celorlalți, situația pare mult mai puțin amenințătoare când cei din jur sunt liniștiți. Fă tot posibilul să ramâi calm(ă) și sigur(ă) pe tine, asta îl va ajuta să-și regăsească echilibrul.
✅ Ajută-l să respire încet – Încearcă tehnica 4-2-4: inspiră 4 secunde, ține 2 secunde, expiră 4 secunde. În timpul unui atac de panică copilul poate începe să hiperventileze, iar acest lucru va intensifica simptomele. Încurajează-l să se uite la tine și respiră împreună cu el.
✅ Spune-i că este în siguranță – Rămâi cu el, liniștește-l și pune cuvinte pentru ceea ce simte: „Sunt aici, ești în siguranță. Știu că se simte ca și cm ești în mare pericol și pare că nu o să se termine niciodată, dar va trece. Imediat va trece, de fiecare dată trece, chiar dacă îți dă senzația că de data asta nu va fi așa. Sunt aici cu tine și nu plec nicăieri.”
✅ Ancorează-l în prezent – Folosește regula „5-4-3-2-1” (roagă-l să descrie în detaliu 5 lucruri pe care le vede, 4 pe care le poate atinge, 3 pe care le aude, 2 pe care le poate mirosi, 1 gust).
✅ Lasă-l să simtă ce simte – Nu îi spune „Nu ai de ce să te panichezi, nu-ți fie frică, trebuie să te calmezi, etc”. Validarea emoțiilor este esențială, faptul că rămâi calm(ă) și cu susținere lângă el fără să-i spui că nu ar trebui să simtă ceea ce deja simte, va ajuta la dezvoltarea capacității copilului de a gestiona mai ușor dificultățile emoționale în viitor.

👉 Ce să NU faci:
❌ Nu-i spune „Calmează-te!” – Creierul său este în modul „luptă sau fugi”, iar aceste cuvinte nu ajută. Dacă ar fi putut să se calmeze ar fi făcut asta deja, iar în acel moment această cerere va pune și mai multă presiune pe copil.
❌ Nu-l lăsa singur – Chiar dacă nu vrea să vorbească, prezența ta contează enorm.
❌ Nu pune presiune – Lasă-l să iasă treptat din atacul de panică, doar rămâi cu el și respectă-i ritmul.

După ce se liniștește, vorbiți despre ce s-a întâmplat. Ajută-l să înțeleagă că atacurile de panică sunt trecătoare și nu sunt periculoase.