Ioana- Andreea Rățoi- Psiholog Psihoterapeut

15/05/2025

Nu adaug altceva: pur și simplu subscriu

❗𝗜𝗡𝗧𝗢𝗟𝗘𝗥𝗔𝗕𝗜𝗟

Atunci când se folosește cuvântul „autist” ca insultă, nu asistăm la o simplă scăpare de limbaj. Asistăm la o demonstrație de ignoranță și dispreț față de sute de mii de persoane și familii care trăiesc cu autismul în România.

❌ Nu vom tolera ca neurodiversitatea să fie folosită ca armă de discreditare. Nu este doar o lipsă de respect. Este o violare a demnității umane. Este un atac direct la munca specialiștilor, la efortul părinților și la lupta zilnică a copiilor și adulților cu autism pentru incluziune și respect.

𝗦𝘁𝗶𝗴𝗺𝗮𝘁𝗶𝘇𝗮𝗿𝗲𝗮 nu este o opinie. 𝗗𝗶𝘀𝗰𝗿𝗶𝗺𝗶𝗻𝗮𝗿𝗲𝗮 nu este o glumă. Responsabilitatea fiecăruia dintre noi este să spunem clar și răspicat: limbajul care degradează și discriminează nu este acceptabil.

Nu este despre politică. Este despre respectul uman. Despre valori fundamentale. Și despre viitorul unei societăți în care 𝗱𝗲𝗺𝗻𝗶𝘁𝗮𝘁𝗲𝗮 𝗻𝘂 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗼 𝗻𝗲𝗴𝗼𝗰𝗶𝗲𝗿𝗲.

13/09/2024

Despre idei expirate din psihologie: emotie vs ratiune

O reamintire scurtă că atât emoțiile cât și rațiunea ( cogniția) funcționează împreună( informeaza impreuna) atunci când luăm decizii. Orice abordare ( psihologică sau nu ) care presupune că ele sunt in opoziție sau că funcționează bine una fără cealaltă ( în medie) cade intr-o falsa dihotomie popularizata prin metafore neinspirate: intuitie vs ratiune. Cel mai probabil creierul nostru se pricepe destul de bine sa integreze/ modereze lucrurile atunci cand e sanatos. Ceea ce nu vrei e un creier exclusiv emotional. Sau hiperrational/ orb la implicații afective. Sunt foarte putine situatiile in care suntem constransi sa suprimam una din laturi. Aproape toate sunt dureroase.

AbstractThis chapter discusses and criticizes the widely accepted idea that there is a sharp distinction between “cognitive” and “emotional” processing in

25/08/2024

Vă aștept să împărtășim și să învățăm împreună cm să socializăm cu încredere în era digitală😃

02/08/2024

Azi, 5 tulburări care presupun dificultăți de atenție:

1. ADHD- tulburarea de atenție si hiperactivitate( nesurprinzător). Persoanele cu ADHD au deseori dificultăți in ceea ce privește selecția informației si menținerea in activitate ceea ce interferează serios cu realizarea sarcinilor de zi cu zi. In acest caz dificultățile de atenție sunt mai degrabă "cronice" nu episodice.

2. Depresia severa - in care funcționarea mentala generala poate fi diminuata serios pana la incapacitatea de a finaliza acțiuni simple sau a retine informații. Dificultatea este reversibila .

3. Anxietatea severa- in care concentrarea pe stimuli amenințători interni sau externi, diminuează atenția "disponibila" pentru alti stimuli importanți care sunt temporar omiși. De asemenea, un fenomen episodic.

4. Consumul de substanțe afectează atenția in moduri diverse, de la procesele de selecție la concentrarea propriu-zisa. Cat de reversibila este pierderea capacitații de atenție si a altor funcții executive tine de multi factori printre care tipul de substanța, gradul de dependenta sau abstinenta.

5. Burnout sau stres cronic/ oboseala cronica. In care, in mod intuitiv , resursele atenționale sunt temporar epuizate

Din păcate ( sau din fericire) nu putem defini o problema psihologica doar pe baza unui simptom, pentru ca la fel ca in medicina un simptom general face parte dintr-o sumedenie de probleme diferite. Avem mereu nevoie de o rețea de simptome care au sens împreuna. Țineți minte asta înainte sa va puneți etichete

24/07/2024

O reamintire scurtă că avem nevoie de constanță/ perseverență pentru a ajunge la multe din lucrurile pe care ni le dorim. Totuși să fii constant nu înseamnă că e posibil( realist) sa faci la fel de mult de fiecare dată.

Uneori e suficient sa faci atât cat se poate in fiecare zi. Intr-o cursa pe termen lung cm e viața, e îngrijorător doar sa stai ( mult prea mult timp) pe loc.

10/07/2024

Azi, pe scurt, despre 3 reacții care NU sunt semne de dificultăți emoționale sau probleme de sănătate mintală

- starea de tristețe episodică (chiar si profundă) ca urmare a pierderii unei ființe dragi ( persoană sau animal) sau a unei activități fundamentale în viața ta. Îngrijorătoare poate fi doar situația in care lucrurile par ca se înrăutățesc in loc sa se amelioreze odată cu trecerea timpului.

- starea de agitație/ anxietate episodică atunci cand urmează sa faci un lucru nou/important pentru tine. Problematica este doar situația in care anxietatea e atât de mare încât nu mai poți sa faci DELOC lucrul in cauza

-dezamăgirea/ furia tranzitorie față de o persoană/ situație în care am fost nedreptățiți sau induși in eroare. Ceea ce nu e de dorit este generalizarea acestei stări fata de alte persoane/ situații, chiar și atunci cand există asemănări între contexte

24/06/2024

Una dintre cele mai categorice afirmații pe care psihologii le-au făcut de-a lungul timpului este aceea ca odată formata personalitatea nu se mai schimba.

Aceasta poziție e ușor de înțeles având in vedere ca definim de cele mai multe ori personalitatea însăși ca pe o configurație stabila de trăsături care apar in majoritatea contextelor de viața.

Pe măsură ce studiem mai mult ( si pe durata mai îndelungată) ideea de stabilitate capătă nuanțe Trăsăturile noastre se mențin pe perioade îndelungate de timp, dar par maleabile de către experiențe majore de viața ( de exemplu noi roluri sociale sau schimbări importante in relații) la orice vârstă.

Ce luam de aici:

Ar trebui sa fim tare prudenti cu afirmatiile tari
E nevoie de efort tare mare ca sa studiezi oameni intr-un mod cat mai complet cu putina.

Mai multe despre obstacole si oportunități, in discuția de mai jos:

Dr. Wiebke Bleidorn discusses her work in personality change, published in the December 2019 awards issue of American Psychologist.

30/05/2024

Cateva semne că ar fi un moment bun pentru terapie:

- esti mai reactiv(a) emotional- totul pare personal, nedrept, dureros
- faci lucruri pe care chiar tu le dezaprobi (stii ca nu iti fac bine)
- iti propui sa faci lucruri, dar nu te mobilizezi pentru asta (in mai multe contexte, foarte frecvent)
- viata de zi cu zi e prea greu de dus in ultimul timp

28/05/2024

Evitarea si sănătatea mintală: sau de ce sa te ferești de lucruri nu îți face viața mai buna

A evita lucruri care îți fac rău/ te pun în pericol/ îți provocă durere/ stres e o reacție adaptativă generală foarte utilă pentru supraviețuire. Ar trebui să evitam cu toții mâncarea contaminată, substanțele toxice, șocuri electrice sau înotatul în valuri mult prea agitate printre altele.

Problema apare atunci când ajungem să evităm ceva care 1. nu ne pune în pericol existența 2. e aproape imposibil de evitat fără să îți scazi drastic calitatea vieții.

Ok, daca iți e frica sa zbori cu avionul o sa faci toata in toata viața câteva drumuri lungi si inconfortabile cu mașina sau trenul. E si asta un cost, dar nu e un cost îngrozitor.

Daca e neapărat nevoie sa eviți însă:

-oamenii (ca in anxietate sociala)
- un eveniment din propria viața ( ca in stresul post-traumatic)
- orice risc de a te murdari (ca in tulburarea obsesiv- compulsiv)
- orice spațiu deschis ( ca in agorafobie)
-orice greșeală sau experiență de eșec ( ca in perfectionism)
- orice senzație de disconfort in corp ( ca in atacul de panica)
- orice emoție negativa/dureroasa (ca in unele cazuri de consum de substanțe)
- orice imperfecțiune perceputa a corpului ( ca in anorexie sau dismorfofobie).
- orice situație in care ești singur/a ( ca in tulburările de personalitate dependenta sau borderline)

D**a exemplele de mai sus probabil e destul de intuitiv faptul ca evitarea de experiențe ( situații, gânduri, emoții) e un factor de risc si de menținere pentru multe din tulburările de sănătate mintala.

La ce se gandesc oamenii mai rar este cat de stresant, obositor si contraintuitiv e sa faci asta. Cat efort cere cureți mereu, sa nu te gândești niciodată la x, sa nu ai oameni langa tine, sa nu iesi din casa, sa iți dorești/ construiești alt corp, sa nu poți sa fii trist cand se întâmplă ceva trist si sa iți revii din asta. Cat trebuie sa faci ca sa nu faci/ traiesti ceea ce te sperie.

De multe ori e mai putin costisitor sa înfrunți frica aia. Probabil frica e acum mai putin puternica. Probabil sunteti voi putin mai înarmați acum. Mai verificati din cand in cand.

30/04/2024

O mică reamintire (în perioada asta de sărbători) legată de un termen foarte popular din psihologie : auto-îngrijirea ( self- care).

A avea grijă de tine nu e un sinonim perfect pentru relaxare, pauza, momentul de deconectare de la muncă sau o zi la spa si un masaj. Poate să fie și asta, mai ales pentru persoanele care muncesc prea mult și au dificultăți în a mai face și altceva.

Totuși sunt momente ( mai multe) în care auto-îngrijirea înseamnă tocmai muncă în interesul propriu:

- sa termini lucrurile importante pentru tine, cm ar fi o scoală pentru o calificare de care ai nevoie poate fi auto- îngrijire
- sa menții un spațiu ordonat daca asta te ajuta sa lucrezi mai bine poate fi auto- îngrijire
- sa iti gătești pentru a manca mai sănătos poate fi auto- îngrijire
- să renunți la un viciu poate fi auto-îngrijire.

Ai grijă de tine deci. Muncește la asta😃

11/03/2024

Mă gândesc ( și sunt întrebată) din ce în ce mai des ce putem face ca societate pentru a preveni/ atenua/ evita declanșarea problemelor de sănătate mintală (mai ales cele afective).

Sunt evident importanți mulți factori. Cred însă că nu discutăm destul de des despre unul intuitiv/ relativ necostisitor.

Unul dintre lucrurile pe care aș vrea să le văd este o cultură in care învățăm să răspundem la niveluri moderate (încă suportabile) de stres ale celor din jurul nostru. Care sunt si ele traduse de cele mai multe ori evident printr-un comportament moderat ( încă organizat) al persoanei în suferință.

De fiecare dată când răspundem unui copil ( sau adult, de ce nu) la o cerere justificată ( abia) atunci când începe să urle sau să se trântească ( la propriu sau metaforic) pe jos creștem șansele pentru o varianta tare nesănătoasa de reglare emoțională: semnalarea oricărui disconfort printr-o reacție dramatica/ ampla (pentru ca doar ea a funcționat). E simplă învățare prin asociere. Creierul o face natural si eficient.

Dacă nu răspundem nici la reacții extreme, e posibil sa amuțim orice fel de reacție.

Și uite așa, pentru ca nu reacționăm/ nu credem cand oamenii ne spun că le e rău pentru ca nu s-au prăbușit încă ajungem să cultivăm victimizare/ copleșire sau detașare.

Știu ca contează si alți factori cand vorbim de reglare emoțională. Dar dacă ne dorim reacții mai puțin ample, putem sa reacționăm la cele încă liniștite. Putem sa facem asta. Fiecare dintre noi

25/02/2024

A vorbi nu pentru a afla ceva, ci pentru a te asigura ca nu afli ceva ( nou si inconfortabil despre tine)

Se întâmplă așa de des in terapie, de multe ori când clienții aleg să:
- vorbească despre altcineva
- vorbească despre ceva cei ei înșiși considera ca e mărunțiș/ irelevant
- povestească repetat si rigid ce au înțeles deja despre o problema

Nu putem avansa in cunoașterea unei probleme nici evitând, nici raportând-ne la ceea ce ( chiar si in mod corect) stim despre ea.

Si totuși uneori, in ciuda intenției declarate, alegem sa păstram cunoașterea departe de noi, ca nu cumva sa fim prea zguduiți de ea