Cabinet de Psiholog Anca Ioana Chivu, Gheorghe Titeica 206/208, Bucharest (2026)

11/04/2026

În această perioadă cu sens profund, vă invit să vă oferiți un moment de liniște… un spațiu în care să vă întoarceți cu blândețe către voi.

Paștele nu este doar despre sărbătoare, ci despre renaștere — despre speranța că, indiferent prin ce trecem, există mereu lumină, sens și un nou început.

Vă doresc să regăsiți pacea în lucrurile simple, să simțiți că sunteți suficienți exact așa cm sunteți și să aveți curajul de a vă asculta cu adevărat.

Fie ca această perioadă să vă aducă mai multă claritate, echilibru interior și momente autentice alături de cei dragi.

În această perioadă cu sens profund, vă invit să vă oferiți un moment de liniște… un spațiu în care să vă întoarceți cu blândețe către voi.

Paștele nu este doar despre sărbătoare, ci despre renaștere — despre speranța că, indiferent prin ce trecem, există mereu lumină, sens și un nou început.

Vă doresc să regăsiți pacea în lucrurile simple, să simțiți că sunteți suficienți exact așa cm sunteți și să aveți curajul de a vă asculta cu adevărat.

Fie ca această perioadă să vă aducă mai multă claritate, echilibru interior și momente autentice alături de cei dragi.

Cu blândețe și recunoștință,
🌸Anca

07/04/2026

🧠 Gândurile de azi, destinul de mâine
Te-ai oprit vreodată să observi „dialogul interior” care rulează în mintea ta? De multe ori, credem că gândurile sunt inofensive pentru că rămân doar în capul nostru. Realitatea este însă diferită: ele sunt semințele realității noastre viitoare.
Psihologia ne învață că există un fir invizibil care leagă ceea ce simțim de modul în care ne trăim viața:
• Gândurile devin Cuvinte: Ceea ce îți spui ție (autocritica sau încurajarea) începe să se reflecte în modul în care comunici cu ceilalți.
• Cuvintele devin Acțiuni: Limbajul ne modelează intențiile. Un „nu pot” mental se transformă rapid într-o lipsă de inițiativă.
• Acțiunile devin Obiceiuri: Repetarea unei acțiuni creează „autostrăzi” neuronale. Ceea ce faci azi, vei face aproape automat și mâine.
• Obiceiurile devin Caracter: Suma automatismelor noastre definește cine suntem în momentele de criză și în relații.
• Caracterul devine Destin: Direcția vieții tale nu este dictată de noroc, ci de structura ta interioară.
🔄 Cum putem schimba acest flux?
Vestea bună este că acest proces funcționează și în sens invers. Schimbând conștient un mic obicei sau modul în care ne vorbim, putem reconfigura întregul traseu.
1. Observă fără să judeci: Fii atent la gândurile tale de dimineață. Sunt ele orientate spre soluții sau spre critică?
2. Alege cuvinte blânde: Încearcă să înlocuiești „Trebuie să fac asta” cu „Aleg să fac asta pentru că...”.
3. Cere ajutor: Uneori, „nodurile” din acest lanț sunt prea vechi pentru a fi desfăcute singuri. Terapia este spațiul unde învățăm să rescriem primele rânduri ale acestui mecanism.

„Ai grijă de caracterul tău, căci el devine destinul tău.”

Ai simțit vreodată cm un simplu gând negativ ți-a stricat întreaga zi? Sau cm o mică victorie matinală ți-a dat energie până seara? Hai să discutăm în comentarii. 👇

18/03/2026

De ce narcisistul nu se va uita niciodată în oglinda reală?”
În psihologie, schimbarea autentică începe cu „insight-ul” – capacitatea de a te privi obiectiv și de a simți vinovăție (nu rușine, ci vinovăție constructivă).
Narcisistul merge la terapie, dar poartă un scut invizibil. Pentru el, a admite că a greșit nu este o eliberare, ci o anihilare a eului.
Dacă admite că te-a rănit, masca lui de „perfecțiune” se crapă.
Dacă se crapă masca, apare „rana narcisică” – acea durere insuportabilă de a fi „inferior” sau „defect”.
De aceea, în terapie, el va „intelectualiza” totul. Va vorbi despre copilăria lui, despre traumele lui, despre cât de greu îi este... dar totul cu un scop precis: evitarea responsabilității pentru prezent.
Terapia fără remușcare este doar un curs de actorie mai sofisticat. Nu te lăsa amăgit de cuvinte frumoase dacă faptele continuă să te rănească.

Dacă ești victima unui narcisist, nu ai nevoie doar de un „ascultător bun”. Ai nevoie de un specialist în traumă complexă.

17/03/2026

Mulți oameni cred că atunci când narcisistul începe terapia... lucrurile se vor schimba în sfârșit.
Că de data aceasta va reflecta cu adevărat.
Că de data aceasta își va asuma responsabilitatea.
Că de data aceasta va înțelege răul pe care l-a făcut.
Dar, în realitate, se întâmplă ceva foarte diferit.
Narcisistul nu merge la terapie pentru a se schimba.
Merge pentru a-și perfecționa propria narațiune.
Și în terapie învață lucruri periculoase.
Învață limbajul emoțional pe care nu l-a folosit niciodată cu tine. Învață să spună „înțeleg cm te simți” cu o convingere pe care înainte nu o avea. Învață exact ce cuvinte ai nevoie să auzi pentru a lăsa garda jos.
Devine un manipulator cu un vocabular terapeutic. Iar acest lucru este mult mai periculos decât înainte.
Acum nu-ți mai spune că exagerezi.
Acum îți spune că „proiectezi”.
Nu recunoaște abuzul, îl numește „probleme de comunicare”.
Terapia devine o altă mască.
Un alt mod de a justifica ceea ce face
și de a te face să te îndoiești și mai mult de ceea ce ai trăit.
Pentru că schimbarea ar implica ceva ce narcisistul evită cu orice preț:
asumarea unei responsabilități reale.
Iar fără responsabilitate, nu există schimbare.

🛡️ Cum alegi un terapeut care înțelege cu adevărat abuzul narcisic?

14/03/2026

Când adrenalina dispare: Cum arată munca grea? (Despre reconstrucție)

Dincolo de pasiune: Ce facem când „starea de urgență” s-a terminat?
Mulți cred că dacă au supraviețuit primelor săptămâni după aflarea trădării, greul a trecut. În realitate, abia acum începe reconstrucția conștientă.
Când corpul nu mai este inundat de hormonii stresului care te împingeau spre partener, apar întrebările grele:
• „Putem fi sinceri fără să ne atacăm?”
• „Există o schimbare reală în comportament sau doar promisiuni?”
• „Cum reconstruim încrederea, cărămidă cu cărămidă?”
În această etapă, nu mai căutăm „scântei”, ci predictibilitate. Încrederea nu se recâștigă prin gesturi grandioase, ci prin faptul că partenerul face exact ceea ce a spus că va face, zi de zi, oricât de mărunt ar fi lucrul respectiv.
Reconstrucția este un maraton, nu un sprint. Sunt aici să vă ofer instrumentele necesare pentru acest drum.
🌿 Anca – Psihoterapeut

13/03/2026

De ce mă simt vinovat/ă că l-am iertat prea repede? (Despre ambivalență)
Între furie și dorință: De ce inima ne trimite semnale contradictorii?
După faza de hysterical bonding, apare adesea un sentiment inconfortabil: vinovăția. Te întrebi cm de poți simți iubire sau dorință pentru cineva care te-a rănit atât de profund.
Vreau să știi că această ambivalență este perfect normală. Nu ești „slab/ă” și nu înseamnă că nu ai demnitate. Este pur și simplu mintea ta care încearcă să proceseze două realități simultane:
1. Durerea trădării (care cere distanță).
2. Istoricul iubirii voastre (care cere conexiune).
Vindecarea nu este o linie dreaptă, ci un dans între aceste două stări. Obiectivul terapiei nu este să elimini una dintre ele forțat, ci să înveți să navighezi printre ele până când furia nu mai este un zid, ci o barieră de protecție sănătoasă.
Ai simțit și tu acest conflict interior? Hai să vorbim despre cm poți face pace cu propriile emoții.

12/03/2026

🌿 Când proximitatea devine un colac de salvare: Înțelegerea atașamentului reactiv
În practica mea de psihoterapeut, întâlnesc deseori cupluri surprinse de o intensitate neașteptată după o trădare. Deși există multă durere, apare o nevoie aproape magnetică de apropiere fizică și reasigurare constantă.
Dacă treci prin asta, este important să știi că ceea ce simți are un nume și o explicație biologică: Atașamentul Reactiv (hysterical bonding).
Nu este o „reparare” magică, ci un mecanism de supraviețuire
Obiectiv vorbind, această fază nu înseamnă că problemele s-au rezolvat de la sine. Este, mai degrabă, reacția sistemului tău nervos la șoc. Când siguranța emoțională este amenințată, creierul intră în alertă și caută „ancora” celuilalt cu orice preț pentru a calma frica viscerală de abandon.
Este o încercare firească a corpului de a restabili conexiunea atunci când totul pare să se destrame.
Ce se întâmplă când intensitatea scade?
Mulți parteneri se sperie atunci când această „vâlvătaie” începe să se domolească, temându-se că iubirea s-a stins. Realitatea este că, pe măsură ce starea de șoc trece, corpul tău iese din modul de urgență.
Scăderea presiunii nu este un semn de eșec, ci momentul în care emoțiile încep să se așeze, lăsând loc pentru munca de vindecare profundă și așezată.
Construirea unei fundații noi, fără frică.
Vindecarea autentică nu se măsoară în efervescența momentelor de criză, ci în stabilitatea perioadelor de liniște. Ea se vede în:
• Consecvența micilor gesturi de onestitate zi de zi.
• Capacitatea de a sta față în față și de a discuta despre durere fără a intra în defensivă.
• Siguranța de a fi tu însuți, fără masca fricii.
Pasiunea reactivă ne poate ajuta să supraviețuim șocului, însă asumarea și răbdarea sunt cele care reconstruiesc cu adevărat încrederea.
Dacă simți că ești în acest carusel și ai nevoie de un spațiu sigur în care să înțelegi ce se întâmplă cu tine și cu relația ta, te invit să parcurgem acest drum împreună.
📩 Scrie-mi un mesaj privat pentru a stabili o programare. Cu empatie,
Anca – Psiholog și Psihoterapeut

11/03/2026

☕ Despre râsul care vindecă și prieteniile de „aur” la 50+
Bună tuturor! Astăzi m-am oprit asupra unui gând care mi-a adus zâmbetul pe buze și am simțit să îl împărtășesc cu voi.
Se spune că, pe măsură ce adunăm ani în buchetul vieții, devenim mai „pretențioși”. Dar, din cabinet si din viata traita pana la aceasta varsta eu văd asta altfel: devenim mai înțelepți cu timpul nostru.
La 50 de ani, nu mai avem nevoie de public, ci de conexiune. Nu mai căutăm să fim pe placul tuturor, ci să fim noi înșine.
De ce contează atât de mult „cu cine” râdem?
✨ Libertatea de a fi tu însuti. Știi acei prieteni în fața cărora nu trebuie să-ți tragi burta, să-ți ascunzi ridurile sau să-ți măsori cuvintele? Aceea este terapia pură. Atunci când ești tu însuti, sistemul tău nervos se relaxează profund. Cortizolul (hormonul stresului) scade, lăsând loc bucuriei.
✨ Complicitatea care transformă banalul. Când ai lângă tine persoana potrivită, chiar și o așteptare plictisitoare la lift sau o coadă la magazin devine un moment de amuzament. Această energie nu ține de vârsta din buletin, ci de chimia sufletelor care se întâlnesc la jumătate.
✨ Energia este contagioasă. Ați observat cum, după o întâlnire cu un prieten drag, parcă aveți mai multă poftă de viață? Nu e magie, este rezonanță emoțională. Ne încărcăm bateriile de la oamenii care ne văd, ne aud și ne prețuiesc așa cm suntem.
O mică temă pentru inimă:
Uită-te puțin în agenda ta sau în lista de mesaje. Cine este acea persoană care te face să râzi cu gura până la urechi? Acel „amic de suflet” care îți înțelege glumele din priviri?
Poate e un moment bun să îi trimiți un mesaj scurt: "Mulțumesc că ești omul meu, cel cu care pot fi eu însumi!" 🌸
Să ne înconjurăm de oameni care ne fac să strălucim, nu pentru că suntem perfecti, ci pentru că suntem autentici.
Cu drag,
Anca

08/03/2026

În goana de a fi mame, fiice, soții sau profesioniste de succes, uităm adesea să fim propriul nostru aliat. Astăzi, vă invit la un moment de răgaz. Ascultați-vă nevoile, validați-vă emoțiile și amintiți-vă că sunteți de ajuns exact așa cm sunteți. 🌸

La mulți ani ! 🕊️

01/03/2026

Primăvara nu este un nou început. Este o oglindă.

În fiecare an, martie vine cu promisiuni. Lumină mai multă. Flori. Energie. Ideea că „de acum va fi altfel”.
Dar realitatea psihologică este mai puțin poetică: schimbarea nu vine din anotimp. Vine din structură.

Mulți oameni așteaptă ca starea lor să se modifice odată cu vremea. Să dispară amânarea. Să apară motivația. Să se dizolve oboseala emoțională.
Însă anotimpul nu rescrie tipare. Obiceiurile o fac.

Dacă iarna ai cultivat evitare, primăvara vei avea mai multă evitare – doar într-un decor mai luminos.
Dacă ai cultivat disciplină, claritate și responsabilitate emoțională, primăvara doar accelerează ceea ce deja ai construit.

Schimbarea reală nu este un impuls. Este o repetare conștientă.

În martie, unii plantează flori.
Alții plantează obiceiuri noi:
– un program de somn stabil
– limite sănătoase în relații
– timp dedicat reflecției
– acțiuni mici, constante, chiar și fără chef

Psihologic, progresul nu este dramatic. Este cumulativ.
Nu este spectaculos. Este repetitiv.
Nu este motivat de inspirație. Este susținut de structură.

Primăvara nu te ține pe loc. Dar nici nu te mută din loc.
Decizia ta zilnică o face.

Dacă simți că „iar a trecut un an și nimic nu s-a schimbat”, poate nu îți lipsește o nouă șansă.
Poate îți lipsește un nou comportament repetat suficient de mult timp încât să devină identitate.

Primăvara este doar context.
Creșterea este alegere.

Și poate că anul acesta, în loc să așteptăm să se schimbe totul odată cu vremea…
alegem să schimbăm ceva mic, dar constant, în noi.

Acolo începe, de fapt, primăvara adevărată.

18/02/2026

De ce avem nevoie de povești cu final fericit – o perspectivă psihologică

Trăim într-o cultură care glorifică realismul dur. Ni se repetă constant că viața este grea, că dezamăgirile sunt inevitabile, că trebuie să fim „pregătiți pentru ce e mai rău”. Toate sunt parțial adevărate. Dar incomplete. Psihologic vorbind, omul nu funcționează pe supraviețuire lucidă pe termen lung. Funcționează pe sens, speranță și anticiparea unui rezultat bun.

Creierul uman este construit să se miște spre recompensă. Dopamina nu apare când obții ceva, ci când crezi că ai șanse să obții. Când viitorul este perceput ca închis, motivația se prăbușește. Apar pasivitatea, cinismul, depresia. Când viitorul este perceput ca deschis, chiar și vag pozitiv, apare energia de acțiune.

Speranța nu este naivitate. Este mecanism biologic de supraviețuire și dezvoltare.

Finalurile fericite antrenează creierul pentru perseverență

Copiii (și adulții) învață prin modelare emoțională.

Când o poveste se termină bine:
• creierul învață că efortul merită
• conflictul nu este capătul drumului
• dificultatea poate fi depășită

Mesajul implicit este: „continuă”.

Când majoritatea narațiunilor sunt tragice sau cinice, mesajul devine: „oricum nu contează ce faci”.

Pe termen lung, asta erodează reziliența.

Finalurile fericite nu creează oameni slabi.
Creează oameni care nu abandonează ușor.

Speranța nu este un lux emoțional.
Este o necesitate psihologică.

08/02/2026

Din perspectiva psihologică, comportamentul toxic nu urmărește adevărul sau rezolvarea unui conflict.
Urmărește reacția emoțională.

Mulți oameni care provoacă, jignesc sau creează tensiune nu caută dialog. Caută activare emoțională: furie, vinovăție, rușine, agitație. Aceste reacții le oferă un sentiment temporar de control și validare.

În psihologie, vorbim despre întărire emoțională:
cu cât reacționezi mai intens, cu atât comportamentul lor se consolidează.

Explicațiile lungi, justificările și confruntările aprinse rareori rezolvă ceva în relațiile toxice. De cele mai multe ori, doar mențin ciclul.

Cea mai eficientă limită este calmul ferm și retragerea energiei emoționale.

Nu tăcerea din frică.
Ci tăcerea din autocontrol.

Când nu mai oferi reacția așteptată:
• conflictul își pierde combustibilul
• dinamica de putere se rupe
• comportamentul toxic se stinge treptat

Liniștea nu înseamnă slăbiciune.
Înseamnă reglare emoțională matură.

A rămâne calm în fața provocării este una dintre cele mai puternice forme de sănătate psihologică.

Cabinet de Psiholog Anca Ioana Chivu

11/04/2026

07/04/2026

18/03/2026

17/03/2026

14/03/2026

13/03/2026

12/03/2026

11/03/2026

08/03/2026

01/03/2026

18/02/2026

08/02/2026

Address

Website

Alerts

Contact The Practice

Shortcuts

Share

Category