Cabinet Psihoterapie Geta Hutanu

11/04/2026

Cel mai des întâlnit motiv pentru care oamenii nu vin la terapie: „Nu am o problemă destul de gravă."

Adevărul e că terapia nu e rezervată doar crizelor. E un spațiu în care înveți să te cunoști mai bine, să înțelegi de ce reacționezi cm reacționezi și să faci lucrurile altfel.

Terapia e un act de grijă față de tine, un "antrenament" care te va ajuta în provocări viitoare.

09/04/2026

05/04/2026

04/04/2026

Te trezești obosit/ă chiar dacă ai dormit destul. Nu mai ai chef de lucrurile care înainte te bucurau. Îți zici „ar trebui să fiu bine" — și totuși, nu ești.

Poate e un semnal că ceva are nevoie de atenție.

Terapia e tocmai pentru momentele astea — când simți că ceva nu e în regulă, dar nu știi exact ce.

17/02/2026

De câte ori ți s-a întâmplat să fii prins(ă) într-un gând care se repetă la nesfârșit?

„Nu sunt suficient(ă).”
„Sigur am greșit.”
„O să iasă prost.”

Și să nu-ți dai seama că nu realitatea te rănește, ci felul în care o interpretezi?

Aici intervine metacogniția: capacitatea de a observa cm gândim, nu doar ce gândim.

Metacogniția înseamnă: să-ți vezi gândurile ca pe niște procese, nu ca pe adevăruri absolute.

Nu:
„Sunt un eșec.”
Ci:
„Am gândul că sunt un eșec.”

Citește mai mult aici: https://psihoterapiegetahutanu.ro/metacognitia-de-ce-nu-gandurile-tale-sunt-problema/

16/02/2026

05/02/2026

Siguranța nu vine cu fluturi în stomac

Relațiile care ne dau fluturi sunt adesea intense.
Imprevizibile.
Plină de suișuri și coborâșuri.

Siguranța arată diferit.
E mai calmă.
Mai stabilă.
Mai puțin spectaculoasă.

Și tocmai de aceea e confundată adesea cu plictiseala.
Dar fluturii nu sunt un criteriu de siguranță.
Sunt un semn de activare.

Siguranța nu te ține în alertă.
Te lasă să respiri.

Dacă o relație te face constant nesigură, dar foarte „vie”, merită să te întrebi ce cauți de fapt: intensitate sau siguranță?

04/02/2026

De ce oamenii buni rămân prea mult în relații

Oamenii buni nu rămân pentru că nu văd.
Rămân pentru că speră.

Speră că relația se va așeza.
Că e doar o etapă.
Că iubirea va fi suficientă.

Nu e naivitate.
E loialitate dusă prea departe.

Dar loialitatea față de o relație care te micșorează nu e virtute.
E obișnuință.

A pleca nu înseamnă că n-ai iubit destul.
Înseamnă că ai început să te iubești și pe tine.
Curajul nu e să mai stai, ci să recunoști când e suficient.

02/02/2026

Când empatia ta devine auto-abandon

Empatia este o calitate umană profundă.
Dar, în anumite relații, devine o capcană.

Când înțelegi prea mult.
Când găsești explicații pentru comportamente care te rănesc.
Când rămâi pentru că „știi de unde vine”.

Empatia fără limite te mută pe tine în plan secund.
Rămâne doar disponibilitatea ta.

A înțelege nu înseamnă a tolera la nesfârșit.
Și a fi empatic nu presupune să te pui pe ultimul loc.

În relațiile sănătoase, empatia circulă în ambele sensuri, nu te epuizează.
E important să observi când grija pentru celălalt devine neglijare de sine.