Radu Mălina-Nicoleta Cabinet Individual de Psihologie

02/02/2026

În această perioadă s-au împlinit 3 ani de la deschiderea cabinetului (în format fizic), iar pentru a sărbători am ales o ședință foto.
Deschiderea cabinetului rămâne un eveniment important pentru mine. A fost un pas pe care l-am tot amânat, așteptând „momentul potrivit”. Trei ani mai târziu, expresia „momentul potrivit„ îmi pare incompletă, însă emoțiile față de alegerea făcută sunt foarte plăcute. Drept urmare, simt nevoia să vin cu câteva completări:
A fost momentul potrivit să învăț să stau cu disconfortul atunci când lucrurile nu se întâmplă așa cm mi-am imaginat. La mai puțin de jumătate de an de la găsirea unui cabinet pentru care am simțit „dragoste la prima vedere”, schimbări neprevăzute m-au obligat să renunț la el. Să găsesc nou spațiu a fost o provocare, însă am ajuns la cabinetul în care sunt și astăzi, un loc pe care clienții îl numesc „loc de siguranță” sau „căsuță din povești”.
A fost momentul potrivit să găsesc un echilibru între viața profesională și personală. După deschiderea cabinetului am ales să mă implic și în alte colaborări, experiențe care cu siguranță mi-au îmbogățit parcursul profesional. Totuși, chiar și atunci când faci ce îți place, riscul epuizării există. Iar dacă nu îi observi semnele din timp, intensitatea ei este una și mai neplăcută. Din vara anului 2024 activitatea mea se desfășoară exclusiv la cabinet.
A fost momentul potrivit să văd cât de mare e nevoia de suport în rândul psihologilor. Așa cm nevoia clienților este de multe ori aceea de a simți că nu sunt singuri, la fel de important este și pentru mine ca psiholog să știu că am ancore - supervizor, terapie personală, colegi de formare sau grupuri de intervizare la care pot apela atunci când simt nevoia să primesc ajutor în gestionarea provocărilor din cabinet.
Am obiceiul să îmi închei ședințele întrebându-mi clienții ”Ce a rămas cu tine din întâlnirea noastră?”. Această postare este un prilej să răspund și eu, după întâlnirea cu experiențele din acești trei ani. Dincolo de lecțiile despre care am menționat, rămâne recunoștința pentru oamenii care aleg sau au ales să lucreze cu mine. Lucrul alături de voi este un prilej de creștere si transformare și pentru mine.

06/01/2026

"New year, New me"
A deveni altcineva sau a merge mai departe cu mai multă claritate, prezență și compasiune?
Această postare este o invitație la reflecție asupra călătoriei tale în anul ce tocmai a început.

14/12/2025

Luna Decembrie este cunoscută ca fiind "luna cadourilor". Pentru mine, prima parte a lunii a fost despre câteva cadouri care nu se așază sub brad, ci pe interior, sub formă de emoții, conștientizări și oportunități de creștere.

1. Recunoștință pentru spațiul armonios unde poveștile sunt auzite și simțite.💫

2, 3. Entuziasmul de a participa la conferința organizată de institutul de psihoterapie în care am ales sa mă formez ca psihoterapeut, o sursă de inspirație si perspective utile în cabinet.📚

4. Ieșirea din zona de confort, unde anxietatea de performanță și curiozitatea de a îmbrățișa provocări și-au dat întâlnire prin susținerea primului atelier experiențial alături de o persoană dragă mie. .mihaeladan ❤️

5. Bucuria de a lucra cu copii prin joc de rol, o modalitate minunată de exprimare emoțională și de a fi în contact cu copilul interior.👧

6. Împlinirea pe care mi-o aduce rolul profesional, prin a fi partener de drum pentru oamenii care aleg să lucreze cu mine, fiecare în călatoria către schimbare în propriul ritm.🏔

22/11/2025

Dacă ești student sau aspirant la profesia de psihoterapeut, te așteptăm joi, 11 decembrie, între orele 18:30-20:30 la atelier. Vom explora, prin tehnici experiențiale, o formă de ascultare și povestire mai profundă, folosind propriul corp ca instrument principal.

✅ Atunci când cuvintele tac, corpul continuă povestea, coord. psih. Mălina RADU și psih. Mihaela DAN

📌 A13 online – joi, 11.12.2025, orele 18:30-20:30

Acest atelier experiențial își propune să aducă participanții mai aproape de propria corporalitate ca sursă de cunoaștere, prezență și rezonanță emoțională. Vom explora, prin exerciții ghidate și reflecție în grup, felul în care corpul „vorbește” pentru noi, felul în care el transmite emoții, generează semnificații și ne ajută să fim în contact autentic cu noi înșine și cu celălalt.
Atelierul propune două experiențe complementare:
- o explorare individuală a „hărții emoționale” a propriului corp;
- o experiență relațională de „ascultare corporală”, care pune în lumină felul în care reacționăm și ne armonizăm cu trăirile celuilalt.
Prin aceste exerciții, ne vom apropia de o formă de ascultare mai profundă, ascultarea prin corp, esențială în practica psihoterapeutică și în orice altă relație autentică din afara cabinetului.

Materiale necesare pe care să le aibă participanții: foaie A4, creioane sau carioci colorate.

🖋 Mălina RADU este psiholog clinician autonom și psihoterapeut în formare la Institutul SPER. Absolventă a masterului Psihologie clinică – evaluare și intervenție terapeutică, Universitatea din București. Are experiență în lucrul cu copii, adolescenți și adulți. Principalul său scop ca psiholog este să ofere oamenilor din cabinet un cadru de siguranță și o relație de încredere cu ajutorul cărora să poată evolua.

🖋 Mihaela DAN este psiholog clinician autonom, consilier experiențial în supervizare și psihoterapeut în formare la Institutul SPER, cu master în Psihologie clinică – evaluare și intervenție terapeutică la Universitatea din București. Lucrează cu adolescenți și adulți, încurajând contactul autentic cu propriile trăiri și explorarea sensului personal.

12/11/2025

„Merge la psiholog, dar nu se văd schimbări” – de ce procesul terapeutic al copiilor are nevoie de timp

Aud des această frază de la părinți: „Merge la psiholog, dar nu văd mari schimbări.” Și e firesc să apară o astfel de întrebare — pentru că atunci când copilul suferă, părintele își dorește soluții rapide, clare, vizibile. Totuși, în psihoterapia copiilor, schimbarea este un proces, nu un eveniment.

(Și, da, oricine poate spune ca e normal ca eu să scriu un articol în favoarea terapiei pentru că asta e munca mea, dar eu știu din experiența mea personală din cabinet că nu contează ce spun eu, pentru că dacă o familie vrea să continue terapia, o va continua și invers).

Există studii clare pe eficiența terapiei la copii, astfel o analiză amplă a peste 400 de studii (Weisz et al., 2017, "Journal of the American Academy of Child and Adolescent Psychiatry") arată că aproximativ 75% dintre copiii care participă la terapie prezintă îmbunătățiri semnificative comparativ cu cei care nu primesc intervenție.

Rezultatele sunt consistente: terapia funcționează, dar nu instantaneu.

Eficiența crește semnificativ atunci când și familia este implicată activ în proces (Weisz & Kazdin, 2010, "Evidence-Based Psychotherapies for Children and Adolescents").

O altă meta-analiză pe intervenții de tip play therapy (Bratton et al., 2005, "International Journal of Play Therapy") arată că efectele maxime se observă după aproximativ 30 de ședințe, adică după o perioadă de câteva luni de lucru constant.

La copii, simptomele vizibile (comportamentele) sunt doar vârful aisbergului. Sub ele se află emoții, modele de relaționare, mecanisme de reglare — toate aflate încă în dezvoltare.

❤️Psihoterapia nu „șterge” un comportament, ci ajută copilul să-și construiască treptat resursele interne care vor permite acea schimbare. Și asta ia timp. Mult.

Cercetările calitative (Smith et al., 2022, Frontiers in Psychology) arată că părinții observă adesea mai întâi schimbări subtile: copilul comunică mai bine ce simte, se calmează mai ușor, își exprimă mai clar nevoile — iar abia ulterior dispar comportamentele problematice.

❤️La copii, „pe termen lung” nu înseamnă neapărat ani, ci o construcție pas cu pas.

Primele ședințe sunt dedicate relației terapeutice: copilul trebuie să simtă că spațiul este sigur, previzibil și că adultul din fața lui nu îl „judecă”. Apoi urmează explorarea emoțiilor, a poveștilor din spatele comportamentelor, dezvoltarea limbajului emoțional și a autoreglării. Abia după această etapă apar transformările vizibile pentru părinți.

Un predictor important al succesului terapiei este implicarea familiei. Când părinții colaborează cu psihologul, aplică acasă principiile discutate, își ajustează și ei răspunsurile emoționale, copilul se simte sprijinit și întărit.
În schimb, dacă mediul din jurul copilului rămâne neschimbat, e dificil ca el singur să mențină transformările. Și nu, terapeutul nu prea are ce să facă, decât să fie o ancoră stabilă pentru copil. Dacă mediul rămâne neschimbat, e nedrept să cerem unui copil să aducă schimbări! Si orice așteptări am avea ăn acest sens de la un copil, nu au cm sa fie îndeplinite.

Schimbarea nu este mereu spectaculoasă, dar este reală.

Uneori e vorba despre o nouă propoziție spusă cu curaj: „Mi-a fost frică.” Despre o amânare a unei crize de furie, despre o privire mai liniștită. Despre capacitatea de a recunoaște o emoție sau de a cere ajutor. Toate acestea sunt semne ale progresului – chiar dacă nu arată ca o „schimbare radicală”.

❤️Terapia copilului este o călătorie de dezvoltare, nu un tratament rapid.

În spatele fiecărei ședințe se construiește o bază invizibilă: siguranță, încredere, autoreglare, capacitatea de a fi cu sine și cu ceilalți.

Așadar, data viitoare când apare gândul „Nu s-a schimbat nimic”, poate merită să ne uităm mai atent: schimbarea, uneori, se întâmplă în profunzime înainte de a se vedea la suprafață.

🧭Referințe bibliografice:
Weisz, J. R., et al. (2017). Psychotherapy for children and adolescents is efficacious: A meta-analysis of 50 years of research. J. Am. Acad. Child Adolesc. Psychiatry.

Weisz, J. R., & Kazdin, A. E. (2010). Evidence-Based Psychotherapies for Children and Adolescents. Guilford Press.

Bratton, S. C., et al. (2005). A meta-analysis of play therapy outcomes. International Journal of Play Therapy.

Smith, L., et al. (2022). Parents’ perceptions of child psychotherapy: Change, collaboration, and hope. Frontiers in Psychology.

photo: pinterest

06/11/2025

A face pași în afara teritoriului care ne este familiar poate fi uneori înspăimântător, mai ales atunci când, la exterior, pare că nimic nu necesită o schimbare. Totuși, curajul de a privi cu sinceritate înăuntrul tău ți-ar putea arăta realitatea unui confort dureros, asemena casei din imagine.

22/10/2025

”Toamna se numără bobocii”, spune o cunoscută zicală românească. Toamna asta vine cu o numărătoare specială, pentru că fix în această perioadă se împlinesc 10 ani de la începutul parcursului meu ca psiholog, respectiv începerea facultății de psihologie. Tot în perioada aceasta sunt 7 ani de când am început să iau contact și cu partea practică a acestei profesii, ca însoțitor școlar al copiilor cu tulburări de neurodezvoltare.
Cu nostalgie și recunoștință, las o fotografie făcuta în urmă cu 10 ani în aceasta perioadă, cât și 10 lecții importante care au rămas cu mine, atât din experiență proprie cât și din poveștile din cabinet.

27/05/2025

27 Mai-Ziua Psihologului

În urmă cu ceva timp, o adolescentă cu care lucrez în cabinet mi-a mărturisit că își dorește ca în viitor să devină psiholog. Mi-a vorbit însă și despre câteva dintre neîncrederile pe care le are ”doar că eu nu sunt mereu calmă și nici nu știu dacă voi putea ajuta orice caz care îmi vine în cabinet„. Acesta este doar unul dintre exemplele în care am observat aceasta imagine a psihologului privit din exterior ca o persoană ce trăieste doar emoții agreabile și care pare că ascunde undeva o baghetă magică cu care poate ”rezolva” orice problemă atât a sa cât și a oamenilor din cabinet. Realitatea este însă diferită, iar slide-urile următoare prezintă o serie de autodezvăluiri ce contracarează această imagine a psihologului cu superputeri și o viață lipsită de provocări.

02/04/2025

🧩Termenul de ”autism” este utilizat de numeroase persoane atunci când fac referire la afecțiunile care intră în spectrul autismului. Mai frecvent, se utilizează termenul de TSA (Tulburare din Spectrul Autist) unde se încadrează diagnostice precum Sindromul Asperger, Tulburarea Rett, Tulburarea pervazivă de dezvoltare , Tulburarea dezintegrativă a copilăriei sau Autismul atipic.

🧩TSA se manifestă încă din primii ani de viață ai copilului prin afecțiuni care pot avea o influență negativă în ceea ce privește abilitățile de comunicare, imaginația și capacitatea de a dezvolta relații cu alte persoane (inclusiv membrii familiei). Astfel, printre cele mai comune manifestări în TSA sunt:
• Limitarea interacțiunii în plan social
• Limitarea comunicării
• Manifestările, interesele, activitățile restrânse, repetitive sau stereotipe.

În ceea ce privește experiența mea alături de copii cu TSA pot spune că am învățat că dincolo de diagnostic este un copil cu nevoia de a fi înțeles (chiar dacă uneori comunicarea este mai greoaie), acceptat (chiar dacă interesele pot fi diferite față de cele ale majorității copiilor) și iubit.
Văd foarte mulți părinți care, în momentul în care observă la copilului lor manifestări din spectru, sunt bântuiți de întrebarea ”are sau nu TSA?”. Și este de înțeles, diagnosticul ne ajută să ne raportăm mai realist la potențialul copilului. Dar dincolo de el, mai importantă este conectarea cu copilul și capacitatea de a vedea asupra căror aspecte este de lucrat și cm îl putem ajuta să evolueze. Este un proces care implică multe visuri, emoții și inițiative, însă sunt de părere ca există 2 elemente cheie: EMPATIE și INTERVENȚIE TIMPURIE.

La mulți ani! 💙

31/03/2025

Seara trecută am finalizat miniseria ”Adolescență coruptă„, un serial destul de controversat. Da, e un serial care dă din gândit asupra mai multor teme, precum provocările perioadei adolescenței, provocările din sistemul de învățământ, bullying, modele de masculinitate, etc.
În calitate de specialist cu experiență în evaluarea și consilierea adolescenților și a părinților acestora, nu pot să neg faptul că am fost copleșită de tristețe și compasiune în cadrul ultimului episod, la replica ”Sorry son. I should`ve done better”. Spun asta pentru că, la momentul actual este bine cunoscut faptul că multe din durerile suferite în viața de adolescent și adult au ca nucleu primii ani din copilărie și implicit modul în care părinții s-au raportat la noi. Și da, furia pe ce au făcut sau ce nu au făcut părinții este normală, până la un punct când nu mai e doar despre conștientizare și integrare a experienților și emoțiilor trăite ca și copil, ci și despre asumarea vieții de adult. Dar asta e doar o parte din poveștile din cabinet. Altă parte despre care nu se vorbește la fel de mult și pe care sunt recunoscătoare că am avut și am ocazia să o cunosc este aceea a părintelui care stă pe canapea copleșit de vinovăție și neputință, spunând ”Nu sunt un părinte suficient de bun”, ”Mi-aș fi dorit ca relația cu copilul meu să fie altfel”, Am încercat toate metodele, nimic nu a funcționat. Nu știu ce pot să mai fac să fie bine”. Și atunci când vezi și realitatea asta părintele nu mai poate fi văzut doar ca un ”țap ispășitor” al neajunsurilor din viața copilului.
Dragă părinte, faci tot ce poti mai bine pentru a-i oferi copilului tău o viață cât mai frumoasă. Nu există părinte perfect, iar de ”mai mult și mai bine” va fi loc întotdeauna. Ba chiar această goana d**a perfecțiune s-ar putea să-ți fure din timpul petrecut autentic cu copilul tău. Nu exista baghetă magică nici pentru a fi un părinte ideal și nici pentru a-l transforma pe copilul tău într-unul mai cuminte, mai încrezător sau mai competent. Există însă ceva ce poți face pentru ca relația de atașament dintre tine și copilul tău să fie una cât mai solidă:
Asigură-te că-i oferi copilului tău limite sănătoase și consecvente, dar și momente de conectare sau ”hrană emoțională”
Asigură-te că deși îi oferi protecția de care are nevoie, îi oferi în același timp și libertatea de a explora și de a ieși din zona de confort
Oferă-i acordaj emoțional, nu doar prezență fizică
Și nu în ultimul rând, ai curajul să te uiți la tine. De foarte multe ori, copiii oglindesc părți ale părinților pe care acestora le e dificil să le vadă. Fie că este vorba de furie reprimată, teama de abandon sau frica de respingere, a-ți aduce la lumina și a-ți lucra propriile trăiri dureroase te aduce mai aproape de copilul tău și te ajută să-l vezi așa cm este el, departe de filtrul emoțiilor neprelucrate ale părintelui.

01/03/2025

Zilele trecute mă plimbam prin mulțimea de magazine pline cu mărțișoare mai mici sau mari, ale căror culori și forme mi-au furat privirea. Instant, m-am oprit gândindu-mă la femeile importante din viața mea pentru care aș putea să cumpăr un astfel de cadou simbolic. La un momentdat, o pereche de cercei turcoaz mi-au atenția. Dincolo de culoarea superbă care se numără printre preferatele mele și de starea de liniște pe care mi-o oferă aceasta, în mintea mea a apărut instant gândul ” Acesta ar putea fi un cadou pe care eu mi-l ofer mie, de 1 Maritie.”
Pentru mulți și multe dintre noi gândul de a oferi celor dragi înainte sau chiar fără a ne oferi și nouă este o obișnuință și ceva ce apare instinctiv. Cu toate acestea, să nu uităm că mărțișorul este simbolul unui nou început care poate suna chiar altfel: ”e momentul să ai grijă mai întâi de tine”
Această postare poate reprezenta simbolic, acea ”pereche de cercei turcoaz„, un reminder pentru a-ți oferi ție ceva ce meriți, fie el un lucru material sau un gest.
Tu ce fel ce mărțișor îți oferi cu ocazia venirii primăverii? 🌸

22/12/2024

Perioada sărbătorilor de iarnă reprezintă unul din cele mai așteptate momente din întregul an. Mesajele despre liniște, împlinire și generozitate, decorațiunile sclipitoare, cadourile, muzica și evenimentele de Crăciun îndeamnă la a uita de griji, a trăi în prezent și a te bucura. Cu toate astea, acest îndemn poate veni pentru unii dintre noi și cu o presiune, aceea de a fi fericiți, liniștiți și entuziasmați de „magia sărbătorilor”. Pentru o persoană care asociază această perioadă cu un moment dificil sau încărcat de provocări este posibil aceasta presiune resimțită să aducă emoții precum tristețe, anxietate, rușine sau invidie.
Deși nu este ușor, lupta împotriva acestor emoții mai puțin confortabile poate deveni mai ușor de dus atunci când ele sunt acceptate, iar sărbătorile sunt trăite într-un mod autentic, fără a avea ca standard o atmosferă perfectă lipsită de orice stres.În schimb, putem face mici gesturi ce țin de igiena emoțională pe care ni le putem oferi drept cadou.