26/07/2025
Mecanismele de apărare – de la restanță la resursă zilnică
Am studiat conceptele freudiene încă din primul an de facultate și, deși doamna care ne-a predat aparatul psihic și instanțele inconștientului mi-a captat complet atenția, acesta a fost și singurul curs cu care a reușit să facă acest lucru. Paradoxal, a fost și singurul curs la care am avut restanță în toți cei trei ani de facultate.
Ani mai târziu, în formarea psihoterapeutică, ne-au fost predate mecanismele de apărare ale Anei Freud. Mi-am zis că probabil cei din formare voiau să ne ofere și altceva în afară de Jung sau Freud – fără prea mult entuziasm, am participat.
Surpriză: mi-au plăcut. Cu adevărat. Mecanismele de apărare ale Anei Freud aveau ceva clar, viu, observabil. Le-am aprofundat în timp și au devenit un instrument esențial în munca mea din cabinet.
Mecanismele de apărare sunt acele strategii psihice inconștiente prin care ne protejăm de durere, anxietate, conflicte interne sau emoții greu de tolerat. Unele sunt mai primitive – precum negarea, proiecția sau scindarea, altele mai rafinate – cm ar fi sublimarea, intelectualizarea sau umorul. Alteori, ne agățăm de idealizare, de raționalizare, de compensare sau de regresie, fiecare cu propria formă de a ne ajuta să funcționăm, chiar și când e greu.
Pe mine m-au surprins. Am pornit de la o curiozitate moderată și, fără să-mi dau seama, le-am integrat în gândirea și practica mea terapeutică. Le întâlnesc zilnic – în felul în care clienții povestesc, în ezitările dintre propoziții, în ce aleg (sau nu aleg) să spună. Și da, le recunosc și în mine.
Mecanismele de apărare nu sunt „defecte” – ci semne ale unui psihic care încearcă să se protejeze. Uneori reușește. Alteori, mecanismul care ne-a salvat cândva ajunge să ne blocheze. Atunci, în terapie, începem să înțelegem, să alegem conștient și – poate – să construim alte moduri de a fi cu noi înșine și cu ceilalți.
Voi scrie, în articolele următoare, despre câteva dintre aceste mecanisme. Voi începe cu idealizarea – un mecanism pe cât de subtil, pe atât de prezent în relațiile noastre importante.
