20/01/2026
– Procesul terapeutic
Pentru cei care nu o cunosc, B. este o adolescentă care a trecut pragul cabinetului meu, în urma separării părinților ei.
Când B. a ajuns în cabinet, vinovăția era deja bine așezată. Nu era exprimată emoțional, ci prin blocaj: dificultatea de a vorbi despre ce simte, retragerea din relații și abandonarea activităților care înainte îi făceau plăcere.
Separarea părinților fusese internalizată nu ca un eveniment de viață, ci ca o explicație despre ea însăși: „eu sunt de vină pentru separarea părinților mei.”
Procesul terapeutic a fost gândit pe mai multe niveluri.
• Am lucrat cu emoțiile, pentru a putea fi recunoscute și tolerate, nu evitate.
• Am abordat gândurile de vinovăție, care funcționau ca un filtru rigid prin care interpreta tot contextul familial.
• În paralel, am urmărit reconstruirea unui sentiment de control prin pași mici, concreți, în viața de zi cu zi.
Componenta relațională a fost esențială: dinamica dintre părinți și modul în care conflictul ajungea la copil. Nu a fost vorba despre un insight unic, ci despre claritate construită treptat, prin experiențe repetate și coerente, inclusive prin implicarea părinților în ședințe de terapie de familie.
În situații similare, rolul adulților rămâne decisiv. Copiii nu ar trebui să fie puși, nici explicit, nici implicit, în poziția de a purta conflictul părinților. Separarea este o decizie a adulților, dar disponibilitatea emoțională, coerența și granițele clare pot reduce semnificativ riscul ca un copil să își asume o vină care nu îi aparține.
🔗 Aceasta este Partea a 3-a din povestea lui B.
Citește povestea completă 👉 www.terapiedebine.ro
