13/01/2026
Există o stare pe care toți oamenii o cunosc: senzatia că in viața si in ei insisi este permanent ceva „de gestionat”. Că trebuie să înțelegi ce ți se întâmplă, să corectezi ceva la tine sau altii, să repari, să (te)vindeci, să evoluezi, să te aliniezi, să ajungi undeva. Nu esti nicicand acolo. Ci esti intr-o continua munca evolutionara. Ba iti cresti vibratia, ba vrei succes, ba vrei mai mult decat ai avut sau ... vrei ce vor/au altii. Existența umana a devenit un proces continuu de ajustare, iar odihna apare doar ca pauză temporară între două lucrari. Cat despre liniste... Ei bine, linistea mentala este aproape inexistenta!
Această stare nu este naturală! Nu este o consecință sau un atribut inevitabil al faptului că suntem intrupati in oameni! Este rezultatul unui sistem de control care nu operează prin forță directă, ci prin manipularea liberului arbitru al fiecarui suflet intrupat catre participare voluntară in cadrul lui. Un sistem care te determină să te auto-monitorizezi, să te auto-corectezi și să te auto-explici în mod constant si iti spune ca asta inseamna a fi om, ca asa arata o viata umana. Ba chiar, spune ca este de dorit sa continui sa te "imbunatatesti pe tine", sa lucrezi la tine. Acest sistem este matrixul decazut pe care omenirea il numeste realitate.
„Matrixul decăzut” nu este o metaforă. Este un mod inversat, bruiat, de funcționare al experienței umane, instalat printr-o preluare de control asupra jocului originar al vieții pe Pamant.
Pentru a se menține, acest sistem are nevoie de o piesă-cheie: o interfață între ființă și experiență. Acea interfață este Interpretul.
Interpretul nu este mintea umana și nu este gândirea în sine. Nici emotiile in sine nu sunt interpretul. Ci este stratul care cere ca fiecare lucru trăit să aiba sens, concluzii, mesaje și poveste personală. Prin interfata Interpret, experiența brută, directa a sufletului intrupat este înlocuită cu vieti d**a vieti pline de cautare de sens, de explicații, de reactii si repetitii - in cicluri. Evenimentele devin personale. Emoțiile devin „semne si ghidari". Situațiile devin „teste”. Iar în clipa în care totul trebuie interpretat, controlul este deja instalat — pentru că o viață tradusă continuu este o viață capturată continuu.
Fară interpret, sistemul decăzut nu are prin ce să ruleze. Nu are prin ce să extragă energie. Prin aceasta structura intermediara multistratificata matricea se hraneste cu energia reactiilor, narativelor, nevoii de sens, explicatiilor si a vocilor interminabile ce merg in fundalul fiecarei minti umane. Ba mai mult. Interpretul devine identitatea prin care omul se defineste, uitand cine este cu adevarat si indepartandu-se cat de poate de mult de suflet. Omul traieste, dar fara nici o conectare reala la divinitatea care ii este Esenta.
Sunt si alte metode de control folosite de matrixul decazut, dar toate legate de interpret: îl amplifică, îl stabilizează, îl fac să pară normal și inevitabil. Le vom lua pe rand pe parcursul urmatoarelor postari.
Prima metodă de control, așadar, este chiar introducerea interpretului: mecanismul care transformă trăirea directa în narațiune. Odată instalat, apar celelalte zece metode care mențin capturarea.
1. Introducerea interpretului – instalarea interfeței de control
Prima și cea mai importantă intervenție a sistemului decăzut nu este frica, suferința sau fragmentarea. Este introducerea identitatii interpretului si normalizarea sa. Fără acest mecanism, niciuna dintre celelalte metode nu ar putea funcționa.
Interpretul nu este mintea în sine și nu este capacitatea de a gândi. Mintea in originea sa este un instrument neutru specific sufletului divin intrupat.
Interpretul insa, este stratul care impune necesitatea sensului. Este mecanismul care spune, implicit sau explicit: „ tot ceea ce trăiești trebuie să însemne ceva”. Mai mult decât atât: „trebuie să însemne ceva despre tine”. Nu poti doar sa traiesti, fara sens.
În momentul în care interpretul este activ, experiența nu mai este trăită direct. Este imediat trecută printr-un filtru:
ce înseamnă?
de ce mi se întâmplă?
ce spune despre mine?
ce am greșit?
ce ar trebui să schimb?
ce trebuie să învăț?
de unde vine asta?
cine mi-a facut asta?
Acest lanț de gandire apare pentru că interfața îl impune la nivel subtil. Interpretul nu vine cu o curiozitate naturală specifica fiintei divine treze, ci cu o condiționare: a nu înțelege sau a nu stii este periculos, greșit sau imatur. "Knowledge is power" - este ceva vechi, folosit ca moneda de schimb. Nevoia de sens a fost de generatii intregi asociată cu supraviețuirea psihologică, ba chiar biologica.
Prin interpret, experienta sufleteasca directa, prin Prezenta pura, dispare. În locul ei apare povestea. Iar povestea este infinit manipulabilă. O experiență fără poveste si fara nevoia de sens nu poate fi exploatată energetic. O experiență tradusă si analizata continuu devine combustibil pentru matrice - fura energie.
Un aspect esențial al interpretului este că el personalizează totul. Nimic nu mai este neutru. Nimic nu mai este „doar ce este”. Totul devine despre tine: tie ti se intampla lucruri, pentru tine ceva este minunat, sau groaznic; dacă apare un obstacol, este „un test pentru tine”; dacă apare o emoție, este un semn, sau „ceva ce trebuie lucrat”; dacă apare suferința, este „lecția ta de invatat”, etc. Această personalizare continuă transformă existența într-o autobiografie reactivă. Iarasi, combustibil pentru matrice.
Interpretul mai face ceva extrem de subtil: creează iluzia controlului. Omul ajunge să creadă că, dacă stie si înțelege suficient, dacă interpretează corect, dacă găsește sensul „adevărat”, atunci se va ridica deasupra celorlalti, sau cel putin va fi în siguranță, deci in control asupra propriei vieti. În realitate, această căutare perpetuă a sensului este exact ceea ce menține captivitatea pentru că necesitatea lui este impusă.
Un alt efect major al interpretului este că el introduce feedback-ul psihologic ca mod principal de operare. Viața începe să „răspundă” în mintea omului sub formă de stari, senzatii, emoții, evaluări, concluzii - toate reactii in reactii, in reactii - la ce se intampla in jur -politic, economic, cultural, militar, social, etc., dar si la propriile trairi - la tot, practic. Interpretul traduce orice mișcare în semnal. Așa apar buclele: reacția generează interpretare, interpretarea generează reacție, iar bucla se autosusține. Omul nu mai știe că interpretează.
Interpretul este atât de greu de detectat pentru ca el nu se prezintă ca un mecanism, ci ca „normalitate”. Si mai grav, omul inconstient, dus de val, se identifica total cu Interpretul!
Experienta sufletelor intrupate este menita sa fie traita direct prin Prezenta pura. Astfel traim, experimentam si murim total constienti. Simtim, gandim, dar emotiile si gandurile nu sunt niciodata determinante in actiunea pe care o facem. Emotiile sunt menite sa fie elemente de masurare a intensitatii experientei, nu motorul ce sta la baza actiunilor umane. Gandurile au fost menite sa fie elemente de ghidare specifice acestui joc, nu sa ne identificam cu ele. Nu sa ne scoata din Prezenta si sa ne controleze intreaga experienta.
Insa, prin aceasta interfata, experienta umana este acum cel mult indirecta, si cel mai des, total adormita.
Un lucru devine din ce in ce mai clar: fără interfata Interpretul, sistemul decăzut nu are cm să funcționeze. Nu are punct de intrare. Nu are unde să injecteze sens, vină, frică, speranță sau promisiune. Celelalte metode folosite — fragmentarea, timpul ca presiune, emoția ca autoritate, sensul sacralizat, moralizarea, externalizarea autorității — sunt toate extensii ale interpretului. Ele îl stabilizează și îl fac omniprezent.
Revocarea Autoritatii Operationale a interpretului nu este o tehnică psihologică și nu este o formă de negare. Este comanda sufletului suveran, si tocmai de aceea este o formula unica pentru fiecare suflet.
Nu înseamnă că pleci din trup. Nu inseamna ca nu mai gândești sau nu mai simti. Nu, nu devii o leguma. Înseamnă că nu mai traduci si reactionezi compulsiv. Nu mai ceri sens ca permisiune de a trăi. Nu mai transformi experiența în mesaje interminabile. Inseamna in sfarsit, dizolvarea buclelor.
Când interpretul este dezinstalat, nu apare haosul. Apare ceva mult mai simplu, mai natural și mai stabil: Experiența Directă a Sufletului Suveran in trup! Designer Nature! Adevarata Prezenta! Matricea originara! Viata umana traita fara intermediar mental sau emotional! Fara reactie! Evenimentele se întâmplă fără a fi comentate. Acțiunea vine direct fără explicatii, fara narativ sau justificare. Claritatea este de fapt, Cunoastere. Starile de a Fi sunt: Compasiunea, Iubirea Autentica, Speranta Vie, Credinta infinita si Adevarul Absolut!
Tot ce am crezut prin interpret ca sunt intuitia si claritatea a fost fals!
Nevoia de dezvoltare personala, de crestere spirituala, de disciplina mentala si manifestare, de vindecare, etc. - au fost pasii intermediari pe care si noi i-am facut, dar care acum stim: nu sunt decat straturi mai subtile de manipulare ale matricei decazute. Orice facem, pana nu ajungem sa revocam autoritatea operationala a interpretului, suntem prinsi in bucle.
Adevărul: interpretul nu este Omul, ci este doar interfața prin care sistemul decăzut a învățat să controleze experienta umana. Prin dizolvarea intermediarului, putem trai liberi, asa cm acest joc a fost designed sa fie experimentat!
Text preluat - Gaia