10/07/2025
Aud adesea de la părinți: „Copilul meu ar trebui să fie mai recunoscător. Îi ofer atâtea lucruri pe care eu nu le-am avut și pe care mi le-aș fi dorit.”
Dacă și tu ai gândit așa, sau poate chiar i-ai spus copilului tău aceste cuvinte, te invit să reflectezi puțin, dincolo de intențiile bune pe care sunt sigură că le ai.
Pentru că, oricât de mult am vrea să le oferim copiilor ceea ce nouă ne-a lipsit, e important să ne întrebăm: Este ceea ce-i ofer eu cu adevărat ceea ce are el nevoie?
Uneori, fără să ne dăm seama, proiectăm asupra copiilor propriile lipsuri din copilărie. Poate în copilărie ți-ai dorit o bicicletă, jucării, haine frumoase, excursii sau siguranță financiară. Și acum, ca părinte, muncești din greu să îi oferi toate astea. Dar e posibil ca nevoile reale ale copilului tău să fie altele: prezența ta, disponibilitate emoțională, ascultare, validare, timp împreună, spațiu să fie el însuși, chiar și atunci când e „dificil” (pentru tine).
Ce simte el că îi lipsește poate nu are nicio legătură cu ce ți-a lipsit ție. Și nici nu poate înțelege sacrificiile tale dacă ele nu sunt însoțite de conectare autentică.
De fapt, copiii nu vor compara niciodată ce au ei cu ce n-ai avut tu. Ei trăiesc în prezent, în lumea lor, cu propriile trăiri și nevoi. Și de cele mai multe ori, ei nu au nevoie de „mai mult” — ci de „altceva”.
Așadar, în loc să te întrebi „de ce nu e mai recunoscător?”, poate ar fi mai valoros să te întrebi: „Oare chiar îi ofer ceea ce are el nevoie?”
