Psihoterapeut Dana Staniu

Psihoterapeut Dana Staniu Consiliere și psihoterapie analitică pentru adulți, adolescenți, copii, familie și cuplu, consiliere art-terapie, consiliere și psihoterapie online.

Am terminat si eu de vazut Adolescence si m-a atins profund atat ca parinte cat si ca psihoterapeut.Am vazut ca s-a scri...
20/03/2025

Am terminat si eu de vazut Adolescence si m-a atins profund atat ca parinte cat si ca psihoterapeut.
Am vazut ca s-a scris mult in online despre serial si as vrea sa ating un aspect pe care nu l-am vazut abordat: furia manifestata si furia reprimata, partea de Umbra, asa cm numeste Jung partea noastra “intunecata”(constientizata sau inconstienta), pe care o respingem la noi si pe care o proiectam pe ceilalti.
Personajul lui Jamie Miller traieste intr-o familie in care furia este reprimata sau inhibata: mama lui este blanda, sora lui e fata buna, intelegatoare (desi este si ea adolescenta) si tatal foloseste mult negarea ca mecanism de aparare. Niciunul dintre cei 3 nu pare sa fie in contact cu furia si cu agresivitatea proprie desi aceastea se simt pe tot parcursul serialului,furia planeaza in aer.
Intr-o familie in care Umbra nu este constientizata, in care emotiile neplacute (numite deseori “negative”) sunt negate si nu sunt traite (a nu se confunda cu a fi manifestate agresiv) va exista mereu un tap ispasitor care va pune in act ceea ce este reprimat de ceilalti. Adica toata furia netraita, reprimata de ceilalti membri este traita sub o forma primitive, bruta si nediferentiata de catre tapul ispasitor al familiei (fiul cel rau, ratacitor, renegatul).Si acesta se va identifica cu partea de Umbra, cu furia sa arhetipala, va fi coplesit de ea si cm in adolescenta Eul este inca in formare si nu este destul de fortificat, forta bruta a agresivitatii reprimate din familie va veni ca un tsunami peste acest tap ispasitor al familiei.
In serial se intampla ce se intampla. In realitate poate fi ceva mai ascuns: furia coplesitoare poate fi amortita cu substante, alcool, poate fi manifestata sub forma de diverse boli autoimune deci intoarsa catre sine, ca autodistructivitate.

Bottom line este ca, noi ca parinti avem responsabilitatea nu numai asupra cresterii emotionale a copiiilor nostril ci in primul rand asupra dezvoltarii emotionale propria, sa ne cunoastem partea de Umbra, sa o acceptam, sa o integram si sa ii folosim energia intr-un mod constructiv.

Sa normalizam furia ca pe o emotie fireasca, ca toate celelalte, o emotie care ne semnalizeaza ceva important: o nedreptate, o incalcare de limite, un deficit, o nevoie care nu ne este indeplinita.Sa fim un model de autocunoastere si acceptare pentru copiii nostril. A nu se confunda cuvantul “model” cu “perfectionism” ci mai degraba cu “firesc”.

Voi ce credeti despre cele scrise aici?

16/01/2025

Psihoterapia și sănătatea emoțională: clarificarea rolului terapiei, depășirea prejudecăților și înțelegerea beneficiilor pentru o viață echilibrată.

Un nou an,probabil multi dintre voi v-ati pus rezolutii ptr 2025, obiective indraznete si standarde inalte.In minte tron...
08/01/2025

Un nou an,probabil multi dintre voi v-ati pus rezolutii ptr 2025, obiective indraznete si standarde inalte.
In minte troneaza acelasi:”de maine, de luni,de luna asta, de anul asta voi…”
Si-ti iei avant si chiar iti iese ptr o perioada, poate chiar multe dintre cele ce ti-ai propus pe termen scurt si apoi prin martie-aprilie se intampla ceva si te blochezi si ramai cumva intr-un fel de freeze functional pana prin toamna cand iti dai seama ca mai sunt vreo 2 luni pana la Craciun si atunci se termina si anul si uite ca desi a fost un an bunicel tot nu ai reusit sa fii consecvent si acel “ de maine” a tot tronat in mintea ta, a vociferat o perioada pana cand vocea i s-a mai stins si apoi s-a reaprins timid si apoi a disparut in tumultul rutinei zilnice.
Acest “de maine” e prieten bun cu “cand o sa fiu mai slaba o sa imi fac un iubit”,”d**a ce o sa termin cursul asta o sa imi fac curaj sa cer o marire de salariu”,”d**a ce trece vacanta de vara o sa imi caut alt loc de munca” si tot asa..Uitam ca noi traim de AZI,de ACUM si ca NEW YEAR,NEW ME este o zicala nerealista.Schimbarile se fac pas cu pas,uneori cu pasi mici de furnicuta,alteori cu un pas inainte si doi inapoi ca racusorii,alteori un sprint ca iepurasii si apoi o hibernare de urs,fiecare are un ritm,resursele sale,defensele sale si o istorie unica.

Asa ca daca e 8 ianuarie 2025 si e NEW YEAR,OLD ME, e ok, primul pas e sa vezi ce e cu tine,cine esti,cum te simti,ce iti zice corpul,ce visezi,cat din tine cunosti.
Al doilea pas este sa VII la terapie🤣 ca sa expliram impreuna ce stii despre tine, ce vrei sa schimbi,ce nu stii despre tine dar te enerveaza la altii(deci e si in tine) si tot asa..Sau cauta un ghid,un mentor,un ajutor,pe cineva care e mai invatat ca tine si mai asezat in ale lucrului cu sinele daca nu esti pregatit de terapie,si stai la o cafea,un ceai si vezi ce iese din discutia aceea..

Sa ai in 2025 mai aproape de Sinele tau autentic!🌺

✨ARTICOL NOU✨Cred ca fiecare dintre noi are o cunoștință sau un prieten care are ca hobby principal bârfa sau, de ce nu,...
14/10/2024

✨ARTICOL NOU✨
Cred ca fiecare dintre noi are o cunoștință sau un prieten care are ca hobby principal bârfa sau, de ce nu, poate chiar ție cititorule, îți place si te însuflețește sa vorbești despre ceilalți.

Cu toții avem nevoie de o dozǎ de validare si de cele mai multe ori, mai ales pentru aceia dintre noi care am fost in copilărie comparați cu colegii de școală, cu frații sau cu prietenii, cel mai subtil mod de gratificare si validare este sa găsim greșeala “vecinului”.

Parca mă simt un profesionist “şi mai şi” când îmi vad managerul ca nu știe sa pună nu știu ce animație in powerpoint si eu știu. Daca găsesc un coleg cu care sa împărtășesc bârfa asta si sa punctez cumva ca e inacceptabil ca manager sa nu știi sa lucrezi cu toate chichițele din ppt îmi iau doza de autovalidare si confirmarea celuilalt ca eu sunt mai bun decât managerul meu.

Parca mă simt un părinte mai competent si mai atent la standardele actuale de parenting daca o bârfesc pe mămica aia din parc care stătea pe telefon si se si lauda că-l lasă pe copil la desene 1 ora pe zi ca sa poată munci de acasă. Imi iau si de aici validarea ca eu fac bine si celălat face greșit. Si asta îmi da un plus la stima de sine.

Citește articolul integral la linkul din comentarii.

11/10/2024

Am vorbit despre ce inseamna “a fi ascultat” cu adevarat de cineva dar te-ai intrebat ce implica acest “doar sta si ma asculta” pentru psihoterapeut?

In experienta de a asculta un client sunt implicate si mintea si corpul si sufletul. Cand ascult pe cineva care mi-a pasit pragul cabinetului, sunt receptiva la ce spune dar si la ce nu spune, sunt atenta la emotiile pe care le simt eu pentru ca ar putea fi un indiciu pentru ceea ce simte sau nu isi da voie sa simta clientul, sunt atenta la senzatiile corporale pentru ca si acelea sunt pline de semnificatii.Ascult cu interes,ascult activ, cu empatie si non-judecata, imi pun agenda mea deoparte, credintele si principiile mele le las la usa, incerc sa fiu un vas continator a ceea ce pacientul vrea sa verse in spatiul dintre noi.
Ascult si imi formez intrebari, ipoteze,ascult si astept. Uneori e prea devreme sa ii spui ceva unui client, poate nu e pregatit si atunci e nevoie sa discerni care e momentul pentru a face o interventie.
Deci ideea ca “psihologul doar sta acolo si asculta” e departe de adevar si are multe substraturi, pentru ca acel “doar” minimizeaza un proces complex si vindecator.

Draga Tu, care mă urmărești, nu emotiile sunt gresite/rele/nepotrivite.Ele ne semnalizeaza, de fapt, ca ceva a perturbat...
30/09/2024

Draga Tu, care mă urmărești, nu emotiile sunt gresite/rele/nepotrivite.Ele ne semnalizeaza, de fapt, ca ceva a perturbat spatiul psihic: fie o nevoie nu ti-a fost indeplinita, fie o limita ti-a fost incalcata, fie raspunsul tau la trauma este perfectionismul si ti-ai setat standarde foarte inalte, nerealiste, fie ceva iti apasa butoanele si-ti declanseaza “programelele” transmise transgenerational.

Emotiile sunt prietenele noastre, ca e vorba de:

✨furie,care ne arata ca o limita ne-a fost depasita, ca o nevoie nu e indeplinita, ca ceva ne provoaca durere;
✨frica, menita sa ne protejeze de un pericol real sau imaginar( anxietatea e o frica generalizata fara a avea obiectul fricii in prezenta noastra);
✨vinovatie, menita sa fie moralizatoare si sa aduca in constiinta un comportament pe care e nevoie sa il schimbam;
✨rusine, rusinea sanatoasa care poate fi civilizatoare,moralizatoare;
✨tristete, care ne semnaleaza o pierdere sau o nevoie neindeplinita;
✨dezgust, care ne indica un comportament sau o imagine care nu e in concordanta cu principiile sau valorile noastre sau care atentează la demnitatea noastra,etc.

Ceea ce poate fi gresit este sa punem in act aceste emotii intr-un mod care ar putea sa distruga relatiile cu ceilalti și cel mai important cu copiii noștri.

Cum putem sa gestionam astfel de emotii greu de dus?

Am scris un articol pe aceasta tema, îl poți accesa la linkul din comentarii, acolo îți dau câteva sugestii menite sa te ajute sa exersezi o gestionare mai sănătoasă a emoțiilor.

Insa, cu toată dedicarea noastră de a ne descurca singure cu emoțiile și lucrul interior, de multe ori ajungem intr-un punct orb in care nu putem sa ne mai uitam prin lentila curiozitatii, obiectiv la ceea ce simtim si la comportamentul nostru sau al celuilalt.

Daca vrei sa iti incepi calatoria ta terapeutica, scrie-mi in privat pentru a seta o prima sedinta de psihoterapie,nu esti singur/a!

🌟Suntem in saptamana constientizarii depresiei post-partum si am un mesaj important pentru voi.Dragi mamici, stiu ca per...
27/09/2024

🌟Suntem in saptamana constientizarii depresiei post-partum si am un mesaj important pentru voi.

Dragi mamici, stiu ca perioada de d**a nastere poate fi coplesitoare si plina de provocari. Stiu ca poate fi o perioada confuza si confuzanta, in care nu mai stii cine esti si poate nu stii nici ce sa faci cu puiul de om de langa tine, cu toate cursurile si teoria invatate.

Este foarte important sa fiti atente si la voi si la ce simtiti, ce ganditi si ce comportament adoptati in perioada de d**a nastere.

Depresia postpartum este o problema reala si frecventa, care afecteaza 1 din 10 femei in primul an d**a ce devin mame. Ea poate aparea si ulterior primului an de mamicie. Este important sa stiti ca nu sunteti singure si ca exista ajutor disponibil.

Simptome frecvente ale DPP:

✨Tristete accentuata si crize de plans
✨Lipsa de energie si oboseala permanenta
✨Tulburari de somn si de alimentatie(lipsa pofta mancare sau exces alimentar)
✨Sentimente de vinovatie sau inadecvare
✨Pierderea interesului pentru activitati obisnuite
✨dificultati de concentrare

Simptome ascunse:

👉🏻Iritabilitate si schimbari bruste de dispozitie
👉🏻Sentimente negative fata de copil sau partener
👉🏻Gânduri intruzive sau obsesive
👉🏻Teama de a fi singura cu bebelusul

Depresia si anxietatea postpartum pot aparea impreuna, creand o combinatie dificila de simptome. Poti simti o ingrijorare excesiva pentru sanatatea bebelusului, teama de a fi singura cu el sau chiar atacuri de panica.

Daca va regasiti in aceste simptome, nu ezitati sa cereti ajutor. Vorbiti cu medicul de familie, un psihoterapeut sau chiar cu familia si prietenii. Implicarea partenerului si a celor dragi este esentiala in procesul de recuperare. Tratamentul poate include psihoterapie, medicatie sau chiar spitalizare in cazuri severe.

Dragi mamici, nu sunteti singure in aceasta lupta. Exista solutii si calea spre vindecare. Fiti blânde cu voi insiva si nu ezitati sa cereti ajutorul de care aveti nevoie.

Aveti grija de voi!💜







Ca psihoterapeut, am observat că mulți dintre pacienții mei se luptă cu un critic interior foarte puternic și exigent. A...
09/08/2024

Ca psihoterapeut, am observat că mulți dintre pacienții mei se luptă cu un critic interior foarte puternic și exigent. Această voce interioară critică și autocenzurantă poate fi atât de subtilă, încât adesea nici nu ne dăm seama că ne autocriticăm în mod constant.

La baza acestui critic interior se află adesea rușinea - acea emoție dureroasă care ne face să ne simțim mici, inadecvați și indezirabili. Rușinea este combustibilul care alimentează criticul interior, îi dă putere și îl menține activ.

Iată câteva exemple despre cât de subtil poate fi criticul interior:
✨”Trebuie să fiu mai bun/mai bună la asta. Ceilalți o duc mai bine decât mine."
✨”Am greșit din nou. Sunt atât de incapabil/ă."
✨”Nu sunt destul de inteligent/ă, de frumos/ă, de reușit/ă."
✨”Nu o să pot face asta la fel de bine ca ceilalți."

Adesea, rădăcinile criticului interior se află în complexele parentale negative. De ex., un părinte critic și exigent poate conduce la dezvoltarea unui critic interior similar. Sau o relație dificilă cu figura paternă poate genera un animus aspru și neîndurător( reprezentarea energiei masculine interioare).

În terapie, încercăm să explorăm în profunzime originea și funcția acestui critic interior. Lucram împreună pentru a-l recunoaște, a-l înțelege și a-l integra într-un mod mai sănătos și mai constructiv.

Uneori, acest critic interior are un rol protector, chiar dacă îndeplinește această funcție în mod exagerat și disfuncțional. Prin empatie și compasiune, vom încerca să îi descoperim rolul benefic și să îl transformăm într-un aliat mai bun.

Obiectivul este să dezvoltăm o relație mai armonioasă cu această voce interioară critică, astfel încât să nu ne mai domine viața, ci să o utilizăm în mod productiv și eliberator. Împreună putem găsi modalități sănătoase de a ne motiva și de a ne perfecționa, fără a ne distruge încrederea și stima de sine.

Dacă vă regăsiți în această descriere a criticului interior, vă încurajez să explorați această temă în cadrul unui proces terapeutic

⭐️Recomandare de carte⭐️“Revolta corpului”, de Alice Miller, explorează modul în care copiii își suprimă propriile nevoi...
26/07/2024

⭐️Recomandare de carte⭐️

“Revolta corpului”, de Alice Miller, explorează modul în care copiii își suprimă propriile nevoi emoționale și trăiri pentru a se conforma așteptărilor părinților. Această suprimare conduce la o "personalitate falsă" care mascheaza adevărata personalitate și nevoile copilului. Pe măsură ce copilul crește, trăirile suprimate rămân blocate la nivel inconștient și pot afecta relațiile, sănătatea emoțională și fizică a adultului.

Pentru a-și câștiga acceptarea și iubirea părinților, copiii își dezvoltă o "personalitate de supraviețuire" plăcută și cuminte, dar care nu reflectă nevoile lor adevărate. Această "mască" le poate domina viața și relațiile ulterioare.

Iată câteva exemple din cartea lui Alice Miller, despre modul în care părinții pot afecta dezvoltarea emoțională a copilului:

✨Lipsa validării emoțiilor copilului și minimizarea/negarea trăirilor sale. De ex., dacă un copil plânge după ce se lovește și părintele îi spune că "nu e nimic, nu plânge" în loc să îl consoleze. Acest lucru îl învață pe copil că emoțiile lui nu contează.

✨Lipsa empatiei pentru nevoile și sentimentele copilului. De ex., dacă părintele își plânge propriile necazuri în loc să fie prezent pentru copil când are nevoie de consolare.

✨Comparațiile denigrante între copii sau responsabilitățile ridicate care îi împiedică să se bucure pur și simplu de copilărie.

✨Abandonul emoțional mascat ca "independență". De ex., dacă un părinte nu acordă timp de calitate copilului pentru a-și exprima sentimentele.

✨Pedeapsa fizică excesivă sau criticarea constantă pentru a-i "corecta" comportamentul. Aceste tactici întăresc ideea că copilul ca atare este "rău" și îi diminuează stima de sine. Criticile frecvente față de un copil creează o imagine distorsionată despre sine, copilul ajungând să se vadă doar prin ochii critici ai părintelui și nereușind să își dezvolte propria identitate. Critica constanta generează o teamă interioară permanentă de a greși sau dezamăgi, ceea ce blochează spontaneitatea și creativitatea copilului.Criticile dure distrug capacitatea copilului de auto-reglare și auto-consolare. El va deveni complet dependent de aprobarea externă pentru a se simți bine.

Aceste situații îl învață pe copil că propriile emoții, nevoi și siguranța emoțională nu sunt valorificate, afectându-i astfel dezvoltarea încrederii în sine și capacitatea de a-și regla singur emoțiile.

Cartea sugerează că vindecarea se poate realiza prin conștientizarea propriilor trăiri suprimate în copilărie și acceptarea nevoilor emoționale reale. Terapia poate ajuta la înțelegerea modului în care propria dezvoltare a fost afectată de parenting și la eliberarea de "mască", permițând exprimarea autentică.

“Sa-ti critici parintii?Nu e deloc simplu!Când abordam subiectul copilariei noastre si al parintilor nostri, unii dintre...
22/07/2024

“Sa-ti critici parintii?Nu e deloc simplu!
Când abordam subiectul copilariei noastre si al parintilor nostri, unii dintre noi se impotrivesc atunci cand e vorba sa isi faca raspunzatori parintii pentru anumite probleme.Sunt pusa mereu in situatia in care pacientii mei intra intr-un conflict cu loialitatea fata de parinti atunci cand trebuie sa-i priveasca cu ochi critici.Isi iubesc parintii si le sunt recunoscatori pentru multe lucruri.Se simt vinovati cand trebuie sa imi relateze ce comportament al parintilor poate ca nu a fost benefic pentru ei.Au sentimentul ca isi tradeaza, cumva,parintii.” -Stefanie Stahl, “Vindecarea copilului interior”

Am ales acest pasaj din carte pentru ca mi se intampla in 9 din 10 cazuri cu pacientii din cabinet sa apara acest sentiment de tradare cand imi vorbesc despre comportamente ale parintilor care implica neglijenta emotionala sau fizica, manipulare sau abuz. E ca si cm copilul interior isi doreste cu tot dinadinsul sa ramana loial parintilor chiar daca asta inseamna sa se abandoneze si sa se respinga in continuare pe sine.

Ceea ce le spun si pacientilor in cabinet este ca rolul terapiei si al terapeutului nu este sa arate cu degetul catre greselile parintilor ci sa cunoasca istoria pacientului, sa vedem cm povestea vietii lui l-a impactat si cm continua sa il impacteze in prezent, cm influenteaza deciziile pe care le ia constient sau (de cele mai multe ori) inconstient si cm poate ajunge intr-un final( nu e musai in toate cazurile) sa isi accepte parintii ca intregi, si buni si rai, si corecti si nedrepti, si suportivi si tradatori.

In aceeasi linie, am pus aici recomandare pentru alte doua carti care trateaza efectele neglijarii emotionale asupra copilului si care ne pot ajuta sa ne largim un pic constiinta.

O sa revin cu postari despre fiecare.
Si iti las si o intrebare: tu cm te simti atunci cand spui “ceva rau” despre parintii tai?

29/05/2024

În tabloul sănătății psihice, autonomia, adică acea capacitate de a ne adapta și a ne organiza, joacă un rol foarte important. Aceasta ne permite să gestionăm corect situații diverse, să fim flexibili și să putem avea, în egală măsură, și stabilitate.

Altfel spus, are un rol inclusiv în felul în care ne construim relații și influențează măsura în care putem răspunde adecvat la ceea ce se întâmplă în mediul nostru la nivel macro. Este important de subliniat însă că în relații, autonomia nu este despre a funcționa pe cont propriu în totalitate, ci despre a putea colabora și relaționa într-un mod sănătos, care ia în considerare nevoile proprii, dar și pe cele ale celuilalt.

19/04/2024

Când putem sta în contact cu noi înșine și cu propriile trăiri, și, mai ales, când acțiunile noastre sunt aliniate cu aspirațiile și nevoile din momentul prezent, vorbim despre autenticitate. Uneori însă ea poate fi confundată cu o vulnerabilizare nenecesară - este important de știut că autenticitatea nu stă în expunere sau în dezvăluire de informații (în special intime), ci în armonie cu propria persoană.

Address

Bucharest
Bucharest

Opening Hours

Monday 09:00 - 17:00
Tuesday 10:00 - 17:00
Wednesday 10:00 - 17:00
Thursday 10:00 - 17:00
Friday 10:00 - 17:00

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Psihoterapeut Dana Staniu posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Psihoterapeut Dana Staniu:

Shortcuts

Share

Category