12/11/2024
☀️☀️☀️ Nu îmi amintesc cm eram înainte, ca parcă nu am fost așa dintotdeauna. Sunt totuși câțiva ani buni de când starea mea de bine depinde de soare, de lumina lui. Când dispare soarele și ziua se face mică și întunecoasă, mă zgribulesc și mi-e greu, îmi scade nivelul de energie și asta vine cu frustrare, că lista de lucruri de făcut din capul meu nu se micșorează odată cu energia, iar asta îmi dă cu virgulă.
🍁❄️🍁❄️🍁 Iarna asta timpurie a venit însă cu altfel de energie pentru mine. În loc să mă zgribulesc, mă culcușesc. Fac fix cât pot să fac și, de cele mai multe ori, asta îmi este destul. Frământ și coc și aștept(ăm) (deja) Crăciunul (unii mai mult decât alții 🤭🤭🤭).
Intrebându-mă de ce, m-am gândit că poate pentru că anul ăsta am înmagazinat cât am putut de mult soare în suflet și în piele atunci când a fost. Poate că așa se simte așezarea atunci când trăiești fiecare etapă la vremea ei, poți sa le accepți și pe cele mai grele cu tot ce vin, atunci când ai avut parte de unele bune înainte și ai rezervorul cât de cât plin.
Și ce bine ne-am face dacă am avea grijă conștient să adăugăm mereu, puțin câte puțin, în 'rezervorul de bine' tot ce știm că ne hrănește - corpul și sufletul ❤️☀️