What are the opening hours?

Monday 10:00 - 18:00 Tuesday 10:00 - 13:00 Wednesday 10:00 - 18:00 Thursday 09:00 - 18:00 Friday 10:00 - 18:00

Psihoterapeut Diana Sorescu

Home
Romania
Bucharest
Psihoterapeut Diana Sorescu

Psihoterapeut | Psiholog clinician | Coach

12/08/2025

Intuiția – vocea corpului tău înainte ca mintea să găsească cuvintele

În psihologie, intuiția nu este magie, ci un proces rapid de procesare a informațiilor, pe baza experiențelor trecute și a indiciilor subtile pe care creierul nostru le colectează în fiecare moment.
Creierul emoțional (amigdala) și centrele din creier responsabile de memorie stochează aceste experiențe. Apoi, în situații noi, ele „verifică” în câteva milisecunde dacă există asemănări cu ceea ce ai mai trăit.

De aceea:
• Când intri într-o încăpere și simți imediat că „ceva nu e în regulă”, corpul tău poate fi deja în alertă din cauza microexpresiilor, tonului vocii sau mirosurilor subtile pe care le-ai asociat în trecut cu pericolul.
• Când întâlnești pe cineva și „simți” că poți avea încredere, de fapt mintea ta a recunoscut repede tipare familiare de siguranță.

Intuiția e limbajul prin care corpul îți vorbește înainte să-ți explice mintea.
Problema este că, dacă am trecut prin traume, acest „sistem de alarmă” poate fi dereglat: fie devine prea sensibil (vede pericol peste tot), fie se închide (nu mai semnalează nimic).

Ce ajută să-ți rafinezi intuiția:
• Ascultarea corpului: ce simți fizic în prezența unei persoane sau situații?
• Observarea tiparelor: când intuiția ta a fost corectă în trecut?
• Distanța de zgomotul emoțional: o emoție intensă (teamă, dorință) poate masca semnalul real al intuiției.
• Exersarea în contexte mici: alege un drum, un răspuns sau o acțiune doar pe baza senzației din corp, apoi vezi ce rezultat are.

Intuiția nu e nici vrăjitorie, nici 100% infailibilă. Este o busolă internă care se antrenează, iar atunci când o asculți cu discernământ, te poate ajuta să iei decizii mai rapide și mai potrivite pentru tine.

11/08/2025

Triunghiul dramatic – cm ne prindem în roluri și cm ieșim din ele

Stephen Karpman a descris trei roluri pe care le jucăm, adesea fără să ne dăm seama, în relații tensionate:
• Victima – se simte lipsită de putere, neajutorată, caută salvare sau validare.
• Salvatorul – se simte responsabil să ajute, să repare, chiar și atunci când nu i se cere.
• Persecutorul – critică, acuză, pedepsește sau se distanțează pentru a se proteja.

În realitate, toți putem trece prin aceste roluri chiar în cadrul aceleiași conversații.

Cum arată dinamica
1. Cineva începe din rolul de Victimă („Sunt rănit, am nevoie să fiu înțeles”).
2. Celălalt intră ca Salvator („Te înțeleg, vreau să te ajut”).
3. Când tensiunea crește sau apar nevoi neîmplinite, unul dintre ei poate deveni Persecutor („Nu apreciezi ce fac” / „Nu ești corect cu mine”).
4. Rolurile se pot schimba rapid – Salvatorul poate deveni Victimă („Eu îți dau și tu mă rănești”), Victima poate deveni Persecutor („Tu ești problema”) și tot așa.

Ce menține triunghiul
• Lipsa exprimării clare a nevoilor.
• Comunicarea bazată pe presupuneri și interpretări.
• Evitarea asumării responsabilității pentru propriile emoții.

Cum ieșim din triunghi
• Trecem la poziția Adult–Adult: recunoaștem ce simțim, ce vrem și ce putem oferi fără să intrăm în critică sau salvare excesivă.
• Învățăm să spunem „am nevoie de…” sau „nu pot să…” în loc de reproșuri.
• Acceptăm că fiecare e responsabil de propria vindecare, chiar dacă ne sprijinim reciproc.

10/08/2025

Alegerea unui psihoterapeut e un pic ca alegerea unui ghid pentru o călătorie interioară: contează și harta, dar mai ales felul în care te simți alături de el.
Câteva repere clare:
1. Calificarea și formarea – Verifică dacă are studii acreditate în psihoterapie și aparține unei asociații profesionale.
2. Specializarea – Dacă știi deja ce dificultăți vrei să explorezi (traumă, anxietate, relații, parenting), caută un terapeut cu formare și experiență în acea arie.
3. Compatibilitatea personală – Poți simți din primele ședințe dacă te simți ascultat, respectat și în siguranță. Chimia contează enorm.
4. Stilul terapeutic – Unii lucrează mai structurat și orientat pe soluții, alții mai explorator și reflexiv. Vezi ce ți se potrivește mai mult.
5. Confidențialitatea și limitele etice – Terapeutul trebuie să respecte un cod etic și să păstreze spațiul sigur.
6. Felul în care te simți după ședințe – Nu trebuie să fie mereu „plăcut”, dar ar fi bine să existe o senzație de progres sau claritate, nu doar confuzie și apăsare.

În final, e bine să știi că poți schimba terapeutul dacă simți că relația nu funcționează – e o alegere personală, nu un contract pe viață.

26/07/2025

Multe se spun despre constelațiile familiale.
Uneori prea multe. Alteori, complet rupte de realitate.

Ani la rând am crezut și eu că e vorba doar de misticism amestecat cu un strop de scrânteală. Ceva neclar, greu de cuprins în reperele unui psihic rațional. Așa că am stat departe.

Până când nevoia de vindecare a devenit mai puternică decât prejudecățile.
Până când am ajuns la acel moment în care mi-am zis:
„Încerc orice, doar să mă pot aduna pe dinăuntru.”

Așa a început călătoria mea.
Am fost la un prim workshop de constelații, cu scepticismul la mine. Ce m-a făcut să merg? Încrederea în facilitator – un psihoterapeut cu etică, cu prezență, cu capacitatea de a ține un grup în siguranță.

Și m-am lăsat.
Iar ceea ce am trăit acolo a fost… altceva.
O infuzie profundă de emoție, clarificare, eliberare.
Un spațiu în care ceea ce nu se poate rosti… se poate simți.
Un spațiu în care corpul își amintește ce mintea a uitat sau a îngropat.

De atunci, am participat la multe astfel de grupuri, susținute exclusiv de psihoterapeuți. Fiecare experiență a deschis o ușă către o altă înțelegere a sufletului meu.

Astăzi, cu aceeași bucurie și cu multă smerenie, facilitez și eu astfel de grupuri.
Nu pentru că am toate răspunsurile, ci pentru că am învățat să țin spațiul.
Să simt când inima se închide.
Să însoțesc sufletul până la punctul în care spune:
„Aici mă doare. Și aici aleg să mă vindec.”

Și da, e important de spus clar:
Constelațiile familiale nu au nicio legătură cu astrologia.
Nu sunt despre zodii, ci despre loialități.
Despre modul în care trauma se transmite transgenerațional, până când, într-un lanț lung de supraviețuire, cineva din familie spune: „Gata.”

Gata cu durerea dusă în tăcere.
Gata cu vinovăția de a trăi altfel.
Gata cu fuga de simțire.

Atunci începe procesul.
Când un suflet spune:
„Vreau să trăiesc. Vreau să simt. Vreau să accept.
Vreau să mă eliberez.
Și da… vreau să mă iert că am dus atâta.”

30/06/2025

„Ce s-a stricat în relație, se vindecă tot în relație.”
– Asta nu e doar o frază frumoasă. E realitatea profundă a vindecării psihice.

Cele mai dureroase răni nu apar în vid. Ele apar în relație:
– Când nu am fost văzuți, iubiți, validați.
– Când am fost trădați, abandonați, controlați.
– Când ne-am simțit prea mult sau prea puțin pentru cei pe care-i iubeam.

Și atunci învățăm, inconștient, să ne deconectăm ca să supraviețuim:
– Ne închidem.
– Ne minimalizăm nevoile.
– Ne construim o autonomie dureroasă.
– Sau dimpotrivă, agățată, anxioasă.

Dar rana relațională nu se vindecă prin izolare.
Se vindecă în relație. Într-o relație diferită.
Una în care suntem văzuți cu totul.
În care putem fi vulnerabili fără să fim pedepsiți.
În care învățăm, încet, să ne reglăm emoțional în prezența celuilalt.

Asta face terapia individuală: creează un spațiu sigur în care reînvățăm încrederea în noi și în relație.

Asta face terapia de grup: aduce oameni care se tem de conectare într-un spațiu unde conectarea devine posibilă, blândă, umană.

A vindeca în relație înseamnă:
– să te simți înțeles acolo unde ai fost ignorat;
– să fii ținut acolo unde ai fost respins;
– să simți că exiști cu sens în ochii altcuiva.

Nicio vindecare nu e completă în singurătate.
Pentru că rana s-a creat în relație.
Și doar relația o poate transforma.

25/06/2025

Cele cinci legi ale existenței – o perspectivă psihologică

Există câteva adevăruri simple care, odată înțelese, ne pot schimba profund felul în care ne raportăm la noi înșine și la ceilalți. Nu sunt dogme, ci principii de igienă a conștiinței. Le putem observa zilnic, în terapie, în relații, în procesele noastre de vindecare.

1. Exiști.

Sună banal, dar este punctul zero al conștiinței de sine.
Faptul că exiști – că simți, că gândești, că respiri – e suficient pentru a avea valoare. Nu trebuie să „meriți” existența ta.
În plan psihologic, e echivalentul unei afirmații de sine esențiale:

„Am dreptul să fiu.”

Această lege e încălcată des în familii unde copilul trebuie să se „facă util” ca să fie iubit. Acolo apare îndoiala: „Dacă nu dau, mai contez?”

2. Ce aduci, aia primești.

Nu e magie. Este ecoul relațional al psihicului tău.
Dacă intri în relații cu anxietate, vei primi control.
Dacă vii cu evitarea, primești distanță.
Dacă nu crezi că meriți, vei atrage oameni care confirmă exact asta.

Nu e vina ta, ci o invitație: să-ți schimbi tiparul.

Relațiile nu ne pedepsesc, ci ne oglindesc.

3. Totul e aici și acum.

Ruminarea trăiește în trecut. Anxietatea, în viitor.
Dar corpul tău, reacțiile tale, emoțiile tale… sunt aici.
Orice traumă se rescrie în prezent. Nu în explicații. Nu în raționalizări. Ci în trăirea conștientă, corp-ancorată, relațională.

Vindecarea e acum. Nu mai târziu, nu în altă viață, nu când „vei fi pregătit”.

4. Totul se schimbă.

Durerea trece. Bucuria… și ea.
Relațiile se transformă, identitățile evoluează. A te agăța de ceva fix înseamnă a îngheța viața.

Rezistența la schimbare este una dintre cele mai profunde surse de suferință psihică.

Acceptarea schimbării nu înseamnă pasivitate, ci flexibilitate matură.

5. Totul e Unul. Unul e Tot.

Psihologic vorbind, nu suntem insule. Suntem formați, conturați, modificați în și prin relații.
Rănile sunt relaționale.
Vindecarea este relațională.
Și, dincolo de toate, sufletul nostru recunoaște instinctiv ceea ce e autentic și viu în celălalt.

Dacă ți se pare că aceste legi nu funcționează în viața ta, nu e pentru că nu sunt adevărate.
E pentru că ai fost crescut într-un mediu în care nu au fost respectate.
Dar acum ai puterea să alegi altceva.

Nu pentru că „meriți”…. ci pentru că exiști.

03/06/2025

Poți rezista
40 de zile fără mâncare,
3 zile fără apă,
8 minute fără aer,
Dar nu poți trăi nici măcar o secundă fără iubire —
iubirea de sine și iubirea pentru ceilalți.

Căci lipsa ei devine foame de altceva:
de obiecte, de validare, de statut, de consumuri diverse
Și încet, fără să-ți dai seama,
te sabotezi crezând că te iubești.

Să fie vindecare cu blândețe.
Căci blândețea începe în interior.

02/06/2025

🌿 Devii cu adevărat matur când încetezi să-i vindeci pe ceilalți 🌿

Maturitatea emoțională începe în clipa în care renunți la fantezia că îi poți salva pe ceilalți.
Că îi poți schimba. Că iubirea ta, oricât de mare, va umple golurile lor nevindecate.

Pentru că adevărul e simplu și greu de dus deopotrivă:
Nu este treaba ta.

Singura responsabilitate reală pe care o ai este față de autenticitatea ta.
Față de felul în care rămâi în contact cu ceea ce simți.
Față de cm îți duci carma pasiunilor tale — cu tot cu frici, cu vulnerabilități, cu limite.

Când te agăți de ideea că tu trebuie să-l ajuți pe celălalt „să vadă”, „să simtă”, „să se vindece”, activezi mecanisme vechi:
– Salvatorul din triunghiul dramatic Karpman, care te face să te simți valoroasă doar atunci când ești necesară.
– Identificarea proiectivă, care te face să porți în tine trăirile celuilalt, ca și cm ți-ar aparține.
– Fantezia omnipotenței infantile, care te minte că, dacă ești suficient de bună, îl vei transforma.

Dar oamenii nu se vindecă atunci când îi iubești suficient.
Se vindecă atunci când ei decid să o facă.
Când ei își asumă propriul drum. Când ei își dau voie să simtă, să plângă, să coboare în ei.

Iar tu?

Tu te maturizezi în clipa în care înțelegi că cel mai profund act de iubire nu este salvarea, ci respectarea drumului celuilalt.
Chiar și când el merge în direcția opusă.
Chiar și când doare.
Chiar și când tăcerea sau fuga lui te strivesc.

Maturitatea ta nu constă în cât de mult poți duce.
Ci în cât de clar poți rămâne lângă tine, fără să te abandonezi ca să-l salvezi pe altul.

⸻

Poți ține carma pasiunilor tale.
Poți duce iubirea fără să te pierzi în ea.
Poți onora fricile tale fără să ți le anesteziezi prin nevoia de a fi indispensabilă.

Asta e calea. Asta e vindecarea. Asta e maturitatea.

✨

Să fie vindecare cu blândețe.
Căci blândețea începe în interior.

02/06/2025

Despre wellbeing și dresajul cu ziarul

În ultima vreme, se vorbește mult despre wellbeing.
Despre rutine sănătoase. Despre cm să ne schimbăm obiceiurile, cm să devenim mai buni cu noi înșine.

Dar, uneori, în spatele acestui discurs despre echilibru, se strecoară o formă subtilă de autocontrol rigid.
Ca un soi de dresaj interior.
Asemenea dresorilor de altădată, care loveau cățelul cu ziarul când greșea, și noi ajungem să ne lovim pe dinăuntru când nu reușim să fim „bine”.

De fiecare dată când nu reușim să menținem un ritual, când mâncăm compulsiv, când procrastinăm, când nu ne trezim devreme, când nu meditam „cum ar trebui”,
în loc să ne întrebăm cu blândețe „Ce parte din mine are nevoie de atenție acum?”,
ne pedepsim. Ne analizăm excesiv. Ne biciuim mental.

⸻

Dar adevărata schimbare nu vine din pedeapsă.
Vine din compasiune curajoasă.

În spatele fiecărui comportament de autosabotaj e o parte din noi care a învățat acel mecanism pentru a supraviețui.
Un copil interior care, cândva, n-a fost ținut, văzut, liniștit.

Adevărata transformare începe când devin acel părinte bun și cald pentru mine.
Când nu mă mai tratez ca pe un soldat care trebuie să execute ordine,
ci ca pe un suflet care are voie să cadă, să se sperie, să aibă nevoie.

⸻

Wellbeing-ul autentic nu e despre perfecțiune.
E despre iubirea cu care mă așez lângă imperfecțiunile mele.
E despre a construi o relație cu mine în care frica e înlocuită cu încredere.
Nu mă mai pedepsesc pentru că nu pot.
Învăț să mă țin de mână și să întreb:
„De unde vine asta? Ce pot să-ți dau eu, acum, cu blândețe?”

⸻

Să fie vindecare cu blândețe.
Căci blândețea începe în acel moment în care nu mai dau cu ziarul în mine — ci cu iubire.

01/06/2025

🌱 1 Iunie – Ziua Copilului

Astăzi nu e doar despre cei mici.
E și despre copilul din tine – acela care a așteptat să fie văzut, auzit, ținut de mână.
Acela care s-a ascuns în colțul inimii când era prea greu.
Care a tăcut ca să nu supere. Care a zâmbit ca să nu plângă.

Astăzi, dacă poți, oferă-i o îmbrățișare.
Lasă-l să alerge desculț prin amintiri.
Lasă-l să fie curios, să râdă tare, să întrebe „De ce?” și să nu primească mereu un răspuns.

Fă-i loc în viața ta.
Pentru că vindecarea nu înseamnă să uităm copilul din noi,
ci să-l luăm de mână și să-l ducem acolo unde nu a ajuns niciodată în siguranță.

Și dacă ai un copil lângă tine – fii pentru el acel adult pe care tu ți l-ai fi dorit.
Privirea ta îl poate crește. Prezența ta îl poate alina.
Iar iubirea ta îl poate face să creadă că lumea e, totuși, un loc bun.

La mulți ani copilului din tine.
La mulți ani copiilor de lângă tine.

🎈

Să fie vindecare cu blândețe.
Căci blândețea începe în interior.

Address

Strada Nicopole Nr. 3
Bucharest
040591

Opening Hours

Monday	10:00 - 18:00
Tuesday	10:00 - 13:00
Wednesday	10:00 - 18:00
Thursday	09:00 - 18:00
Friday	10:00 - 18:00

Website

https://dianasorescu.ro/

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Psihoterapeut Diana Sorescu posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.