What are the opening hours?

Monday 10:00 - 18:00 Tuesday 10:00 - 13:00 Wednesday 10:00 - 18:00 Thursday 09:00 - 18:00 Friday 10:00 - 18:00

Psihoterapeut Diana Sorescu, Bucharest (2026)

14/02/2026

Ne naștem într-o relație.
Ne traumatizăm într-o relație.
Și, paradoxal, ne vindecăm tot într-o relație.

Nu ne naștem autonomi. Creierul nostru se formează în privirea cuiva. Sistemul nervos învață siguranța din vocea cuiva. Corpul învață liniștea din prezența cuiva.

Și tot într-o relație învățăm frica. Absența. Tăcerea rece. Critica. Haosul.

De aceea vindecarea profundă nu este un act solitar de voință. Nu e doar insight. Nu e doar „înțelegere”.

Este experiență corectivă.

Este momentul în care cineva:
– te vede fără să te corecteze
– te aude fără să te minimalizeze
– îți spune un cuvânt bun și corpul tău se relaxează cu un milimetru

Și milimetrul acela contează.

Cu cât mutăm atenția către relații conștiente și vindecătoare, cu atât corpul se securizează.
Iar când corpul se securizează, tiparele încep să slăbească.

Vindecarea nu e spectaculoasă.
Nu e explozivă.
E cumulativă.

Se întâmplă de fiecare dată când suntem văzuți cu adevărat.

Și, poate cel mai important, începe în momentul în care învățăm să ne oferim nouă acea privire pe care am așteptat-o o viață întreagă.

12/02/2026

Relațiile nu sunt doar emoție. Sunt biologie aplicată.

Există cercetări solide care arată că modul în care ne raportăm la partener influențează direct procesele de vindecare din corp.

În studiul realizat la Ohio State University, cuplurile participante au fost supuse unui protocol controlat: li s-au aplicat mici leziuni cutanate standardizate, iar cercetătorii au măsurat viteza de vindecare și markerii inflamatori.

Fiecare cuplu a trecut prin două tipuri de interacțiuni:
– conversații suportive
– conversații conflictuale

Ce s-a observat?

• Cuplurile care interacționau ostil prezentau o vindecare semnificativ mai lentă.
• Nivelurile de inflamație erau mai crescute în contextul conflictului.
• Indicatorii de stres (precum cortizolul) erau mai mari în timpul interacțiunilor tensionate.

Diferențele nu erau metaforice. Erau măsurabile biologic.

Ce înseamnă asta la nivel fiziologic?

Vindecarea unei răni presupune:
1. activarea răspunsului inflamator controlat
2. proliferare celulară (fibroblaste, sinteză de colagen)
3. remodelare tisulară

Stresul relațional activează axa hipotalamo–hipofizo–adrenală.
Crește cortizolul.
Se modifică echilibrul citochinelor.
Inflamația devine mai puțin eficient reglată.

Rezultatul: regenerarea încetinește.

Concluzia importantă

Nu statutul marital contează, ci calitatea interacțiunii.

Un mediu relațional sigur reglează sistemul nervos autonom, reduce activarea de stres și permite corpului să își folosească optim resursele de reparare.

Relația nu este doar context emoțional.
Este context biologic.

Și da, modul în care vorbim unul cu celălalt poate ajunge până la nivelul sintezei de colagen.

04/02/2026

Constelațiile familiale pornesc de la o idee simplă și profundă:
nu trăim doar cu istoria noastră personală, ci și cu istoria emoțională a familiei din care provenim.

În fiecare familie există legături invizibile de loialitate.
Iubiri neexprimate. Pierderi neplânse. Excluși. Roluri inversate.
Toate acestea pot fi preluate inconștient de generațiile următoare.

Într-o constelație, o persoană își aduce o temă.
Această temă este „pusă în spațiu” prin reprezentanți pentru membri ai familiei sau pentru elemente esențiale (copil, boală, relație, destin).

Ce este surprinzător nu este simbolistica, ci reacția reprezentanților:
ei accesează senzații corporale, emoții, impulsuri de mișcare, fără să cunoască povestea.

Constelația nu explică.
Nu interpretează.
Nu judecă.

Ea arată dinamicile reale așa cm funcționează ele în profunzime.

Ce se întâmplă, de fapt?
– se vede unde cineva duce ceva ce nu îi aparține
– se vede cine a fost uitat sau exclus
– se vede unde iubirea a fost legată de suferință
– se vede ce ordine a fost răsturnată

Când lucrurile sunt așezate la locul lor, sistemul se liniștește.
Nu prin magie.
Ci prin recunoaștere.

Constelațiile nu schimbă trecutul.
Schimbă modul în care trecutul trăiește în noi.

De aceea, ele nu sunt despre „a da vina pe familie”,
ci despre a elibera generația următoare de poveri care nu îi aparțin.

Și poate cel mai important lucru:
constelațiile nu forțează nimic.
Ele arată atât cât poate fi primit.

Restul se așază în timp.

04/02/2026

Tot mai mulți copii sunt anxioși, fragili emoțional, ușor de destabilizat.
Tot mai mulți părinți sunt epuizați, confuzi, nesiguri pe rolul lor.

Nu pentru că părinții nu iubesc.
Ci pentru că, de multe ori, au renunțat la poziția de adult.

În multe familii, copilul ajunge să decidă prea devreme:
ce mănâncă,
când doarme,
cât stă pe ecrane,
ce acceptă și ce refuză.

Iar adultul negociază lucruri care ar trebui să fie clare.

Problema nu este libertatea copilului.
Problema este lipsa structurii.

Copiii nu au nevoie de părinți-perfecți.
Au nevoie de părinți stabili.

Un copil nu se simte în siguranță când conduce.
Se simte în siguranță când cineva mai mare, mai așezat, ține direcția.

Frustrarea moderată nu distruge copilul.
Îl organizează.

Limitele clare nu rănesc.
Confuzia da.

Când adultul se teme să spună „nu”, copilul învață că lumea e instabilă.
Când adultul vrea să fie prieten, copilul rămâne fără sprijin.

Iubirea fără structură obosește.
Structura fără relație rănește.
Copilul are nevoie de amândouă.

Poate cea mai importantă întrebare pentru un părinte nu este:
„Fac suficient pentru copilul meu?”

Ci:
„Sunt eu un reper suficient de sigur pentru el?”

01/02/2026

Atunci când cineva drag e în suferință, sărim repede cu sfaturi.
E uman, până la un punct, să venim cu o părere, poate chiar una informată.
Dar un sfat necerut rămâne un sfat neasumat.

De cele mai multe ori, cei dragi nu apelează la noi pentru soluții,
ci pentru a avea un martor al suferinței lor.
E o invitație de a sta acolo, lângă ei.

Fără intervenții.
Doar cu căldură.

Și e greu. Tare greu.
Să nu ne suim pe piedestalul atotcunoașterii
atunci când ne este greu să stăm cu suferința.

De multe ori, recomandările noastre sunt auzite ca un mesaj implicit:
„Tu nu poți. Pot eu mai bine.”
Iar o persoană în suferință nu are nevoie să-și vadă neputința,
ci să știe că nu e singură.

01/02/2026

Aparatul digestiv și emoțiile neprocesate

Aparatul digestiv nu are legătură doar cu mâncarea.
Are legătură cu felul în care „înghițim”, procesăm și eliminăm experiențele vieții.

• Stomacul reacționează când trăim anxietate, teamă, presiune sau situații pe care nu le putem duce emoțional.
• Intestinul subțire somatizează confuzia, suprasolicitarea mentală și dificultatea de a discerne ce e bun pentru noi.
• Intestinul gros vorbește despre atașamente, resentimente și dificultatea de a da drumul trecutului.
• Diareea apare adesea în contexte de frică intensă și pierdere a controlului interior.
• Ficatul și bila reflectă furia reprimată, frustrarea și nedreptatea înghițită în tăcere.

Corpul încearcă să facă ceea ce psihicul nu reușește încă:
să proceseze, să elimine, să protejeze.

Când ceva nu poate fi digerat emoțional, este digerat somatic.

27/12/2025

Să ai un creion și două hârtii lângă pat.
Una e pentru a nota lista de to do-uri pentru a doua zi, căci așa îți eliberezi creierul de toate tab-urile anxietății zilei de mâine. Ele rămân acolo și nu se mai plimbă în cerc în cap, alungând somnul.

A doua e pentru vise. Poate te trezești dintr-un vis ciudat și apoi îl uiți. Dar el e o poartă deschisă către inconștient. Îți spune unde e de lucrat. Ce alte tab-uri mai ai deschise — poate în copilărie, poate acum 10 ani — și cm emoția lor încă dăinuie și îți influențează patternurile.

Somnul vine mai ușor atunci când mintea știe că a fost ascultată.
Că nimic nu trebuie rezolvat acum.
Că tot ce e important are deja un loc unde să aștepte până dimineață.

27/12/2025

Ce înseamnă sfârșitul de an din punct de vedere psihologic?

Astrologia vorbește despre schimbări de energie. Nu mă pricep la asta.
Dar din punct de vedere psihologic, se întâmplă într-adevăr ceva real.

Sfârșitul de an funcționează ca un marker simbolic de timp. Mintea umană are nevoie de repere clare pentru a închide capitole și a deschide altele. Iar 31 decembrie – 1 ianuarie este unul dintre cele mai puternice repere colective.

De aici apar binecunoscutele:
„De la 1 ianuarie mă las de fumat.”
„De la 1 ianuarie mă apuc de sală.”
„De la anul o să fie altfel.”

Nu pentru că se schimbă ceva magic peste noapte, ci pentru că psihicul nostru funcționează pe praguri.

Sfârșitul de an activează:
– evaluarea: ce am făcut, ce am pierdut, ce am câștigat
– doliu simbolic: pentru ce nu a fost, pentru ce nu am putut
– speranța: ideea că „pot să încerc din nou”

Este un moment în care trecutul devine mai clar, iar viitorul pare, măcar pentru o clipă, mai modelabil.

Problema apare atunci când punem toată schimbarea pe seama datei:
„De la 1 ianuarie voi fi alt om.”
Asta creează presiune, nu transformare.

Schimbarea reală nu începe la miezul nopții, ci în momentul în care devii conștient de ce faci deja.
Sfârșitul de an nu te schimbă.
Dar îți poate oferi un cadru psihologic bun pentru a decide altfel.

De aceea funcționează pentru unii.
Și de aceea, pentru alții, se transformă în dezamăgire.

Nu e despre anul care vine.
E despre ce parte din tine e pregătită, acum, să nu mai repete automat ce a fost.

29/10/2025

Corpul trăiește doliul înainte ca mintea să poată înțelege ce s-a întâmplat.
Când pierdem pe cineva — sau ceva — sistemul nervos se contractă, respirația se blochează, iar pieptul devine greu.
Uneori simțim o durere surdă în stomac, o apăsare în umeri sau o oboseală care pare fără sfârșit.

Sunt reacții firești.
Ele arată că organismul procesează stresul pierderii, că încearcă să se readapteze la o lume în care lipsește ceva esențial.
Cortizolul și adrenalina cresc, somnul se schimbă, pofta de mâncare se modifică.
Inima bate altfel, pentru că și lumea dinăuntru s-a schimbat.

În corp, doliul nu se vindecă prin uitare, ci prin integrare.
Prin lacrimi, prin tremurat, prin respirație profundă — corpul caută echilibrul pierdut.
Când ne permitem să simțim, sistemul nervos începe să se autoregleze, iar durerea se transformă treptat în sens.

Doliul nu este o boală, dar are efecte medicale reale: slăbirea imunității, tulburări de somn, tensiune musculară, senzații de gol sau greutate.
De aceea, în perioadele de pierdere, corpul are nevoie de odihnă, hrană simplă, hidratare și blândețe — pentru ca viața să poată reveni, încet, în țesuturile noastre.

În profunzime, doliul este iubire care învață să trăiască fără obiectul ei.
Și, cu timpul, acea iubire începe să se așeze altfel: nu în absență, ci în recunoștință.

30/09/2025

Când ne spunem că „nu doare”…

Disocierea este unul dintre cele mai fine mecanisme de apărare.
Nu înseamnă doar să „pleci din corp” sau să simți că realitatea devine ireală. Uneori, disocierea se ascunde în fraze aparent banale:
– „Nu m-a atins chiar atât de tare.”
– „Sunt bine, merg mai departe.”
– „N-a fost mare lucru.”

În spate, corpul știe adevărul: strânge, amorțește, îngheață.
E modul lui de a proteja psihicul de un prea-plin de durere.

Ne spunem că „nu doare” ca să putem continua.
Dar adevărul este că doare.
Doare profund.
Și doar când recunoaștem această durere, ea încetează să ne conducă din umbră.

30/08/2025

De ce rămânem într-o relație abuzivă?

Pentru că este familiarul pe care îl cunoaștem. Psihicul nostru știe drumul: o frică ici, o fugă în altă parte, un strop de bucurie care ne face să credem, pentru o clipă, că „merge totuși”.

Și totuși, chiar dacă reușim să ieșim, de multe ori căutăm ceva asemănător. Inconștient, ne întoarcem la aceleași tipare până când începem să săpăm adânc, acolo unde s-au format primele răni: în copilărie. În relația dintre mama și tata. În felul în care s-au raportat la noi și în felul în care am învățat, atunci, ce înseamnă iubirea.

Fiecare relație abuzivă are, pentru psihicul nostru, iluzia unei șanse: „poate de data asta rescriu scenariul”. Ca și cm am fi autorii isteți ai propriei povești, doar că încă nu avem hârtia și cerneala potrivite.

Vindecarea nu se face în mirajul unei conectări profunde aici și acum. Ci la rădăcini – acolo unde s-au pus temeliile psihicului, unde s-au învârtit primele rotițe ale deconectării.

24/08/2025

Cum spunem copiilor ca oamenii sunt buni sau rai?

Cum le explicăm copiilor natura umană fără să le răpim inocența, dar nici fără să-i lăsăm nepregătiți?

De obicei, copiii pun întrebări despre „rău” și „bine” atunci când întâlnesc pentru prima dată o nedreptate, o respingere, o violență sau chiar o minciună.

Câteva repere:
1. Evităm etichetele absolute („oamenii sunt răi” / „oamenii sunt buni”). Copiii gândesc mult în alb și negru, dar lumea e mai complexă. Putem spune:
– „Unii oameni aleg să facă lucruri care rănesc.”
– „Unii oameni aleg să facă lucruri care ajută și aduc bucurie.”
2. Separăm persoana de comportament.
– „El nu e rău ca om, dar a ales să facă ceva care te-a durut.”
Asta îi ajută pe copii să înțeleagă că fiecare om are atât potențial de bine, cât și de rău, și că faptele contează.
3. Încurajăm discernământul, nu frica.
– „E important să observi cm te simți lângă cineva: dacă îți e bine sau nu. Asta îți spune dacă e în regulă să rămâi aproape sau să te îndepărtezi.”
4. Introducem nuanțele.
Pe măsură ce cresc, le putem explica că oamenii fac rău adesea pentru că ei înșiși sunt răniți, nu pentru că ar fi „monștri”.
– „Uneori, oamenii se poartă urât pentru că le este greu, pentru că sunt triști sau furioși. Dar asta nu scuză ce fac.”
5. Îi învățăm limite sănătoase.
– „Nu putem schimba ce face cineva, dar putem alege cm ne protejăm și cu cine rămânem aproape.”

Într-un limbaj simplu pentru copil:
– „Oamenii nu sunt doar buni sau doar răi. Fiecare om are în el și lumină, și umbre. Contează ce alege să facă. Dacă un om te face să te simți în siguranță și iubit, e bine să stai aproape. Dacă un om te rănește, e bine să te îndepărtezi și să ceri ajutor.”

Psihoterapeut Diana Sorescu

14/02/2026

12/02/2026

04/02/2026

04/02/2026

01/02/2026

01/02/2026

27/12/2025

27/12/2025

29/10/2025

30/09/2025

30/08/2025

24/08/2025

Address

Opening Hours

Website

Alerts

Contact The Practice

Shortcuts

Share

Category

Monday	10:00 - 18:00
Tuesday	10:00 - 13:00
Wednesday	10:00 - 18:00
Thursday	09:00 - 18:00
Friday	10:00 - 18:00