
16/09/2025
De 10 ani, de când am descoperit această "lume magică" numită psihologie, am trăit totul la intensitate maximă, mereu cu piciorul pe accelerație, dorindu-mi mai mult atat ca si cursuri si formări cat si ca evoluție si dezvoltare pe mutiple planuri.
Am fost și încă sunt, asemenea unui copil entuziast care a descoperit pentru prima data libertatea, dulciurile, jocul, jucăriile, conexiunea profundă și extrem de simplă cu ceilalți, oportunitatea de "a fi" eu exact asa cm simt si cm imi doresc sa fiu.
Din aceste motive si încă un milion în plus, iubesc noua mea viață si ceea ce simt când fac tot ceea ce fac.❤️
Dar uneori, când "prea mult" este "prea mult" chiar si dacă este de bine, vine viața și ne obligă să ne mai oprim, să încetinim ritmul, să conștientizăm că nu suntem infailibili, si că viteza, deși ne aduce adrenalina si spirit jucaus,
adesea are și consecințe negative.
O banală căzătură și parcă timpul s-a oprit, iar de atunci, curge altfel: mai greu, mai conștient, mai limitativ si mai cu atentie.
Lucruri banale care până mai ieri le faceam rapid, bine si pe fugă, astazi îmi dau de furcă și necesita dublu, triplu ca și timp de execuție și multă acceptare a imperfectului din partea mea. 😁
Bineinteles, că odată ce am trecut de șocul emoțional firesc, am intrat în proces, gândindu-mă la multitudinea de lecții pe care mi le trimite Universul.
Pentru un "be perfect" și un "hurry up", driverele mele principale, mâna dreaptă total neputincioasă înseamnă foarte multe încercări. Și triggere. Și teste.
Și laborator experențial. 🤔
Ca și cum, Universul zice de foarte multe ori pe zi "ia să te văd cm reacționezi acum.. Ia să te văd ce latură a Sinelui tău preia acum conducerea? Esti chiar atât de vindecată și de dezvoltată personal pe cât consideri? Hai, la tablă te rog."
Am fost nevoită să renunț la proiecte tv deja confirmate, nu pot să-mi iau notite, să scriu la laptop, nu-mi pot scrie în agendă, nu pot conduce, nu pot desface nimic înșurubat, nu mai pot face multe lucruri ca înainte, iar vulnerabilitatea si dependenta de ceilalti, nu este deloc punctul meu forte...😁
Însă ca orice situatie, are o dublă fațetă: am descoperit și redescoperit în mine abilități si calitati de care știam sau nu
și de care sunt extrem de mândră.
Realizez o dată în plus, cât de mult mă ajută în astfel de momente toate "superputerile" dezvoltate si asimilate in toti acesti ani de proces psihologic personal: rezilienta, toleranța la frustrare, acceptarea, gândirea rațională, mecanismele de autoreglare emoțională, abilitatile de gasire de solutii, focusul pe "jumătatea plină a paharului", flexibilitatea, deschiderea și adaptarea.
Viața este o călătorie cu de toate.
Eu, de 10 ani, în fiecare zi a vieții mele, decid constient să fie o Călătorie a eroului din mine și nu a unei victime.
Pentru că am înțeles undeva demult că deși nu pot schimba multe întâmplări externe, eu am puterea de a decide cm le gestionez atât cognitiv cât și comportamental și emoțional.
Și am și puterea să o fac.
Și asta face enorm diferența.
Așa cm spune atât de corect citatul lui Murakami "durerea este inevitabiă, suferința este opțională".
Multumesc din suflet tuturor celor care atât în personal cât și în profesional mi-au arătat empatie, compasiune si suport de toate felurile.
Apreciez enorm astfel de gesturi care mă fac să simt și să observ desi stiam, frumosul și umanitatea din viața mea.
🙏❤️