07/01/2026
Aceasta postare nu este despre lauda de sine, ci despre povestea adevarata a unei femei careia terapia si psihologia i-a schimbat viata intr-atat de mult, incat acum, cand priveste in urma, are sentimentul ca a trait doua vieti,
una dinainte de terapie si alta d**a...
Imaginea care insoteste aceasta postare este de astazi, cand fiind inca in vacanta, m-am putut urmari cu multa bucurie, emotie si mandrie, la mine, cea de dincolo de ecran, Bianca care participa la una dintre editiile MediCOOL, fiind invitata din rolul sau profesional, acela de psihoterapeut cu multiple formari
din aceasta zona.
Este prima data cand revad ceea ce am filmat alaturi de ceilalti participanti si am fost cu adevarat extrem de madra de mine si de momentul la care sunt astazi in viata mea..si da, este foarte firesc si normal sa ne simtim mandri si apreciativi de noi si de reusitele noastre in pofida multor voci pe care le-am tot auzit si care spun "ca lauda de sine nu miroase a bine"...
Mintea mea a zburat pe repede inainte la trecut, la inceputuri, la tot acest drum parcurs, la toti acesti ani de munca si sacrificiu continuu, la nenumaratele nopti nedormite necesare studiului pentru examene, la nenumaratele weekenduri dedicate, la toate aceste formari, cursuri, workshopuri, parcurse, la tot ceea ce am asimiliat, slefuit, construit si trait in toti acesti ani si nu am cuvinte sa pictez indeajuns de bine cat de fericita sunt si cata mandrie simt fata de mine, femeia care a avut curajul sa se apuce de studiul psihologiei la o varsta nu tocmai tanara, femeia care si-a tinut impecabil toate rolurile vietii sale concomitent si care in acelasi timp a muncit enorm, a invatat enorm, s-a sacrificat enorm pentru visul sau, acela de a deveni psihoterapeut, un psihoterapeut care prin aportul si munca sa, sa poata ajuta oamenii care vin catre el
sa-si poata intelege si imbunatati viata si calitatea
a ceea ce simt in interiorul sufletului lor.
Tot ceea ce am facut am ales cu sufletul dar si cu mintea si tot acest parcurs l-am avut clar in minte mereu si asta a fost drive-ul
care mi-a dat energia si puterea de a continua, chiar si atunci cand simteam ca nu mai pot..
Sper din tot sufletul ca povestea mea sa fie un exemplu pentru aceia dintre voi care aveti nevoie de o incurajare.
Dragilor, vreau sa va spun din tot sufletul asa cm o fac si cu cei cu care lucrez, sa nu va abandonati niciodata visurile...credeti in voi si in visurile voastre si nicio secunda sa nu le abandonati, nicio secunda sa nu va indoiti de voi
si de capacitatea de a le aduce la implinire.
Indiferent de varsta sau de contextul vietii voastre, dati-va voie sa aveti visuri marete si faceti tot ceea ce tine de voi si de fiinta voastra pentru a le duce la indeplinire.
Daca eu ar fi fost sa ma iau d**a vocile celor din jur, ar fi trebuit
sa-mi abandonez visul deoarece "eram prea batrana", 'e greu sa inveti d**a o anumita varsta", " nu te mai ajuta mintea",
" e aproape imposibil sa reusesti, caci ai familie si copii de crescut", " dureaza foarte multi ani aceste scoli/formari", "e piata plina de psihologi", etc.
Mi-au auzit urechile la inceputurile mele atatea convigeri limitative si atatea rautati incat daca ar fi fost sa ma iau d**a ele, astazi as fi fost in alta poveste, aceea in care sufletul si mintea mea
s-ar fi intrebat adesea "oare cm ar fi fost daca"?
Eu am avut norocul sa fiu extrem de ambitioasa de mica, sa am ca exemplu o mama pentru care "nu exista nu se poate", oameni frumosi alaturi care m-au si incurajat si sustinut si astfel, iata-ma aici, astazi, uitandu-ma de pe canapea, la mine, cea de la TV, cu multa emotie si bucurie, cu multa satisfactie.
Nimeni, niciodata nu va sti mai bine decat noi ceea ce ne dorim si "de ce-ul" din spate acelui vis.
Nimeni, niciodata nu va intelege mai bine decat noi ceea ce face sufletul nostru sa vibreze.
Tocmai de aceea, niciodata nu ascultati limitarile celorlati in detrimentul vocii sufletului voastru.💖
