Cabinet Individual de Psihologie - Gabriela Ștefliuc

14/09/2025

De multe ori, oamenii care ajung în cabinet spun: „știu deja”, „am citit despre asta”, „înțeleg cm funcționează”. Și e adevărat, informația este la îndemâna tuturor, iar dorința de a citi și de a înțelege este un pas important.

Totuși, schimbarea nu vine doar din cunoaștere. Schimbarea apare atunci când îți dai voie să pui în practică, pas cu pas, ceea ce ai aflat. Cărțile îți oferă repere, dar practica de zi cu zi, cu tot cu dificultățile și emoțiile care apar, este cea care aduce progresul.

Iritarea care apare uneori în terapie e firească. De cele mai multe ori, ea nu arată că „nu merge” terapia, ci că atingi un punct sensibil. Poate fi un semn că acolo există ceva important de explorat și de înțeles.

Rolul terapeutului nu este să demonstreze că pacientul „nu știe” sau că ceea ce a citit nu are valoare. Rolul terapeutului este să reamintească, să oglindească și să ofere un spațiu sigur în care ceea ce știi se poate transforma în ceea ce trăiești. Terapia te ajută să îți vezi tiparele, să le pui sub lupă și să înveți pași concreți pentru a le schimba.

Psihoterapia nu înseamnă să acumulezi teorie, ci să exersezi noi moduri de a te raporta la tine și la ceilalți. E un proces care cere răbdare, curaj și compasiune față de tine.

Nu te întreba doar „ce știu?”, ci mai ales „cum pot să folosesc ceea ce știu pentru a-mi face viața mai bună?”.

12/09/2025

Am fost la concertul lui Nikos Vertis, un vis pe care l-am purtat cu mine mult timp. Muzica trăită conștient nu este doar divertisment, este o resursă psihologică importantă. Cercetările arată că muzica activează zone din creier legate de emoții, memorie și motivație. Când îi permitem să ne atingă, ea poate regla stresul, poate amplifica bucuria și poate aduce un sentiment de conexiune autentică cu noi înșine și cu ceilalți.

Pentru mine, seara trecută a fost o întâlnire cu emoția profundă, o reamintire că resursele nu sunt doar în interiorul nostru, ci și în experiențele pe care alegem să le trăim.

06/09/2025

Astăzi împlinesc 34 de ani. Simt că fiecare an trăit până acum a fost o lecție, o șansă de a mă descoperi și de a mă reconstrui. Viața nu înseamnă doar reușite, ci și momente de căutare, de cădere, de ridicare. Din toate acestea, învățăm să fim mai blânzi cu noi, să prețuim oamenii și să dăm mai departe lumina pe care o găsim în noi.

Ca psiholog și psihoterapeut, trăiesc zilnic privilegiul de a fi martoră la transformarea oamenilor. Văd cm durerea se poate transforma în putere, cm fragilitatea se împletește cu curajul și cm fiecare poveste are un sens atunci când e ascultată și înțeleasă.

Astăzi, la 34 de ani, aleg să celebrez viața cu tot ce aduce ea: intensitate, liniște, căutări, sens. Aleg să onorez energia care mă poartă mai departe și oamenii care mă inspiră prin autenticitatea lor.

Mulțumesc tuturor celor care fac parte din drumul meu și care, prin prezența lor, mi-au adus claritate, iubire și putere.

Gabriela Stefliuc
Psiholog și psihoterapeut

03/09/2025

Am avut bucuria să fiu invitată ca psiholog și psihoterapeut la un webinar organizat de Asociația Go Ahead. Am vorbit adolescenților despre cm îi afectează stresul și oboseala și am împărtășit tehnici practice de gestionare.

Sunt recunoscătoare pentru invitație și mă bucur să fac parte din Comunitatea DREAM, un spațiu în care elevii din liceele tehnologice primesc sprijin, încredere și educație socio-emoțională.

Asociația Go Ahead integrează educația socio-emoțională în școli și oferă educație nonformală, mai ales pentru tinerii din medii dezavantajate socioeconomic. Comunitatea DREAM reflectă misiunea și activitatea lor, dedicate adolescenților care au nevoie de șanse reale.

Cred că sănătatea emoțională a tinerilor este cheia pentru un viitor mai echilibrat și mai conștient. 🫶🏻

31/07/2025

Gânduri din cabinet

O fetiță de 8 ani mi-a spus astăzi:
„Banii nu cad din cer!”
Eu: „De la cine ai auzit asta?”
Copilul: „De la părinți.”
Apoi, după o clipă de gândire, a adăugat:
„Mă întreb, oare cel mai bogat om muncește? Dacă are miliarde de bani…”

Această replică simplă m-a făcut să mă gândesc la credințele transmise din generație în generație. Copiii preiau cuvintele părinților ca adevăruri absolute, iar aceste „adevăruri” devin mai târziu convingeri de bază despre lume, muncă, succes sau valoare personală.

1. În CBT, știm că modul în care gândim influențează ceea ce simțim și ceea ce facem.
2. Dacă un copil crește cu ideea că „banii nu cad din cer” = „trebuie să muncești din greu ca să meriți ceva”, poate dezvolta ulterior o relație rigidă cu munca, succesul sau chiar cu odihna.
3. În schimb, dacă înțelege că există mai multe forme de muncă și multiple căi spre succes, are șansa să dezvolte o relație mai flexibilă și sănătoasă cu banii și cu efortul personal.

Uneori, dintr-o simplă frază, un copil poate construi o întrebare existențială care îi va ghida felul de a privi viața.

💡 Reflecția mea pentru părinți: cuvintele noastre ca adulți devin lumea copiilor. Merită să alegem cu grijă ce „semințe de credințe” plantăm în mintea lor. Ele pot să încurajeze sau să limiteze.

Alegerea ne aparține.

„Cum ai vrea să își amintească copilul tău ceea ce a învățat de la tine despre muncă, succes și valoare personală?”

16/05/2025

„Simbol al efemerității și al renașterii interioare, floarea de cireș japonez ne invită la reflecție.”

În psihoterapie, ca și în natură, schimbarea apare treptat, în ritmul propriu al fiecărei ființe. Floarea de cireș, atât de delicată și trecătoare, ne amintește că procesele de vindecare, de integrare a durerii sau de descoperire a sinelui nu pot fi grăbite.

Frumusețea nu constă în permanență, ci în capacitatea noastră de a fi prezenți cu ceea ce este: o emoție, un gând, o amintire.

Uneori, vindecarea nu înseamnă „a scăpa de”, ci „a sta cu” – la fel cm privim o floare care înflorește știind că va trece.

07/05/2025

„Eu, când sunt supărat, mă duc unde este mama. Acolo mă simt apărat.”
- un adolescent, în cabinet

Această frază m-a oprit în loc.

Această propoziție simplă conține o lume întreagă: nevoia de siguranță, de apartenență, de a fi conținut într-un spațiu emoțional stabil.

Pentru mulți copii și adolescenți, părintele nu este doar o prezență fizică. Este un refugiu psihologic. O bază de siguranță. Un loc interior în care „pot să simt” fără teama de a fi respins.

În terapie, ne întoarcem adesea la acest nucleu: Cine a fost acolo când mi-a fost greu? Cine m-a susținut emoțional când nu puteam singur?

Ca părinți, poate nu știm mereu ce să spunem. Însă prezența noastră emoțională – calmă, disponibilă, constantă – poate deveni cel mai puternic refugiu pentru copilul nostru.

Copiii și adolescenții nu au nevoie de părinți perfecți, ci de părinți care rămân. Care ascultă, care tolerează emoțiile fără să le respingă, care oferă siguranță chiar și atunci când nu cunosc toate răspunsurile.

Prezența afectivă a părintelui nu se uită. Ea se transformă în felul în care copilul învață să-și gestioneze durerea, să ceară ajutor și să se simtă în siguranță în lume.

A fi acolo, pur și simplu, este uneori suficient.

Relațiile de atașament nu dispar odată cu copilăria. Ele devin rădăcini invizibile, care susțin întreaga noastră lume emoțională.

Pentru părinții care se simt copleșiți, obosiți sau nesiguri: este în regulă să nu aveți întotdeauna totul sub control. Creștem alături de copiii noștri. Și este un act de curaj să cereți sprijin atunci când simțiți că nu mai știți cm să fiți bine pentru voi și pentru ei.

Dacă te regăsești în aceste gânduri și ai întrebări despre relația cu copilul tău sau despre propriul echilibru emoțional ca părinte, sunt aici. Cu deschidere și blândețe. 🩵

04/05/2025

Cum vorbim adolescenților despre vot și dreptul de a alege?

Trăim vremuri în care e ușor să te simți copleșit, neîncrezător sau resemnat.
Dar tocmai de aceea, acum, mai mult ca oricând, e important să vorbim cu adolescenții despre puterea de a alege.

Privim votul nu ca pe o obligație, ci ca o formă de identitate, libertate și demnitate.

Le spunem că votul nu este despre politică.
Este despre oameni.
Despre visuri, griji, nedreptăți și speranțe.
Despre cm vrem să arate lumea în care trăim.

Le explicăm că:
• A vota înseamnă a fi prezent în propria viață și în viața comunității tale.
• Este un drept câștigat cu durere, curaj și sacrificii — și tocmai de aceea trebuie onorat.
• Să votezi înseamnă să ai o voce, să o folosești și să știi că ea poate schimba ceva.

Îi învățăm că nu trebuie să aștepte să fie adulți ca să le pese.
Implicarea începe cu întrebări. Cu dialog. Cu curiozitate.

Le arătăm că a-ți cunoaște drepturile înseamnă a-ți construi libertatea interioară.

Pentru că votul nu e un gest banal.
Este o declarație de încredere: în oameni, în viitor, în puterea alegerilor noastre.

Și când vor spune, așa cm mulți dintre noi o fac uneori:
„Nu contează votul meu…”
Le răspundem cu adevăr și căldură:
Fiecare vot e o bucată de viitor. Tu contezi. Vocea ta contează. Mai mult decât îți imaginezi.

Votul înseamnă să nu lăsăm frica, resemnarea sau cinismul să ne fure viitorul.

Și poate cel mai important lucru pe care îl pot auzi de la noi este acesta:
„Când îți vine rândul, să votezi. Nu pentru că trebuie. Ci pentru că poți.”

02/05/2025

„Zâmbetul este limbajul sufletului”

Un gest mic, dar cu o putere incredibilă. Zâmbetul ne apropie, ne liniștește, ne umanizează. Uneori, spune mai mult decât o mie de cuvinte. Alteori, e primul pas spre vindecare.

În cabinet, am văzut cm un zâmbet sincer poate aduce speranță acolo unde e teamă, curaj acolo unde e durere și apropiere acolo unde e singurătate.
Zâmbetul e un dar – îl purtăm cu noi, îl oferim gratuit și totuși are o valoare imensă.

Zâmbește. Chiar și puțin. Chiar și în tăcere. E un act de grijă față de tine și față de lume.

Tu cui i-ai oferit astăzi un zâmbet?

16/04/2025

Nevoile psihologice ale adolescentului: între autonomie și atașament

Adolescența este o etapă definitorie pentru dezvoltarea identității, marcată de oscilația între nevoia de independență și dorința de apartenență. Dincolo de provocările specifice acestei perioade, există câteva nevoi psihologice fundamentale care modelează comportamentul și emoțiile unui adolescent:

Nevoia de validare și acceptare – În căutarea propriei identități, adolescentul are nevoie să se simtă valorizat pentru ceea ce este, nu doar pentru ceea ce face. Privirea critică și comparațiile constante pot eroda încrederea în sine.

Nevoia de autonomie – Explorarea, luarea deciziilor și asumarea consecințelor sunt aspecte esențiale ale maturizării. Chiar dacă pare că respinge regulile, adolescentul are nevoie de limite clare, dar flexibile, adaptate dezvoltării sale.

Nevoia de conectare emoțională – Relațiile cu familia și grupul de prieteni influențează semnificativ echilibrul emoțional. Atunci când simte că este înțeles, adolescentul va fi mai deschis în comunicare și mai receptiv la sprijin.

Nevoia de siguranță emoțională – În fața presiunilor sociale și academice, adolescentul are nevoie de un mediu în care să se simtă în siguranță să își exprime vulnerabilitățile, fără teama de judecată sau respingere.

Pentru tine, mamă:
Dacă uneori îți pare că fiul sau fiica ta se îndepărtează, amintește-ți că nevoia lui de tine nu dispare, ci doar se transformă. Prezența ta caldă, chiar și fără multe cuvinte, rămâne un reper esențial în această călătorie spre maturitate.

Când ai simțit ultima oară că adolescentul tău are nevoie de tine, chiar și fără să o spună?

Psiholog clinician
Psihoterapeut Cognitiv-Comportamental

29/03/2025

„De ce mă întorc la un bărbat care știu că îmi face rău?”

Dacă te regăsești în această întrebare, vreau să știi că nu ești singura. Și nu, nu ești slabă, naivă sau „fără voință”. Este despre mecanisme psihologice care, de multe ori, te țin prinsă fără să îți dai seama.
Există motive reale pentru care îți este greu să pleci – și niciunul nu înseamnă că meriți să suferi.

De ce rămâi?
🎭Ciclul abuzului – După fiecare moment de violență (emoțională sau fizică), urmează o fază de „lună de miere”, în care pare că totul va fi bine. Speranța te ține acolo.
🎭Tiparele din copilărie – Dacă ai crescut într-un mediu în care iubirea și suferința au fost legate, este posibil ca această dinamică să îți pară „normală”.
🎭Stima de sine scăzută – Abuzul erodează încrederea în tine, făcându-te să crezi că nu meriți mai mult.
🎭Frica de a fi singură – Gândul că nu vei reuși să te descurci singură poate fi paralizant.
🎭Dependența emoțională – Chiar dacă doare, ai sentimente pentru el și speri că se va schimba.

Ce poți face?
✅ Înțelege că nu e vina ta – Abuzul este o alegere a celui care îl comite, nu a ta.
✅ Rupe izolarea – Vorbește cu cineva de încredere. O prietenă, un terapeut, un grup de suport.
✅ Începe să îți recapeți puterea – Ai dreptul să fii respectată, în siguranță și iubită fără frică.
✅ Cere ajutor specializat – O relație toxică nu se schimbă doar cu speranță.
Ai nevoie de susținere pentru a ieși din acest cerc.

Ieșirea dintr-o relație toxică nu înseamnă doar să pleci, ci să îți iei puterea înapoi.
Și tu poți face asta, meriți mai mult decât o iubire care doare. 🩵

08/11/2024

Astăzi, de ziua numelui meu, când îi sărbătorim pe Arhanghelii Mihail și Gavril, simt o bucurie profundă și o binecuvântare nemăsurată. E o zi care îmi reamintește de protecție, de lumină și de călăuzirea divină care ne însoțește. Am ajuns în acea etapă a vieții în care nu mai număr anii, ci măsor fiecare zi prin momentele care îmi aduc pace și recunoștință. Mă bucur de fiecare răsărit de soare, de fiecare adiere a vântului și de fiecare suflet pe care îl întâlnesc pe drumul meu.

Ca psiholog și psihoterapeut, am privilegiul de a fi parte din poveștile de viață ale altora, de a observa curajul, vulnerabilitatea și renașterea. Este o chemare care îmi umple sufletul, un dar care îmi dă sens și mă îmbogățește cu fiecare zi trăită alături de cei pe care îi ghidez și însoțesc.

În această zi sfântă, mulțumesc vieții pentru tot ce sunt și tot ce am primit. Mulțumesc celor care mi-au fost alături, celor care mi-au încredințat fragmente din viețile lor, și celor care mă inspiră să continui pe acest drum plin de învățăminte și iubire.

Să ne bucurăm cu toții de binecuvântările fiecărei zile și să ne amintim că viața merită trăită nu în goana anilor, ci în lumina clipelor de acum.