08/08/2025
Domnule profesor,
Anii trec. Iar eu, unul, simt că îmbătrânesc. Dumneavoastră însă păreți că întineriți pe măsură ce trece timpul. Poate că, într-o zi, o să ne întâlnim undeva la mijloc. O medie între generații, între experiență și entuziasm, între tăcerea înțeleaptă și energia începutului.
Povestea noastră, cu siguranță, merită spusă. Și va fi spusă, într-o zi, într-o carte. Pentru că nu e doar o simplă colaborare profesională. Este un drum împărțit, un destin încrucișat, o prietenie crescută în ani de muncă, provocări și loialitate. Dar până atunci, astăzi vreau doar să vă mulțumesc.
Vă mulțumesc că ați apărut în viața mea acum șapte, poate opt ani. Atunci când nu eram decât un tânăr ambițios, cu multă energie și vise mari. Ați avut încredere în mine mai mult decât aș fi avut eu însumi. Ați ales să îmi dați o responsabilitate imensă, conducerea primului spital privat din România. Ați riscat. Și prin acel gest, m-ați format.
Relația noastră s-a așezat în timp. A trecut prin foc, prin apă și prin tot ce poate însemna un parteneriat real. Dar a crescut frumos. Și s-a transformat în ceea ce mulți nu pot înțelege și nici accepta: o frăție. O legătură între două caractere puternice, între un Leu și un Berbec. Iar cu asemenea ambiții la un loc, e greu să ne doboare cineva.
Vă doresc astăzi, cu toată sinceritatea, viață lungă. Nu doar lungă, ci și plină. Vă doresc să aveți parte de liniște. De bucurii pe care poate nu ați avut timp să le trăiți. Să vă puneți, măcar acum, pe primul loc. După zeci de ani în care ați fost sprijinul atâtor oameni, după mii și mii de pacienți care și-au găsit alinarea în gesturile, cuvintele și deciziile dumneavoastră.
Știu că nu vă place să vorbim despre asta, dar o voi spune totuși. Ați fost pentru mulți mai mult decât un medic. Ați fost siguranță. Ați fost vocea care calmează, mâna care susține, prezența care nu lipsește niciodată.
Timpul nu iartă. Dar nici nu trădează, atunci când e investit în oameni care merită. Iar prietenia nu stă în declarații, ci în momentele acelea în care, fără să spui nimic, știi că celălalt e acolo.
Domnule profesor, știu că nu veți pune halatul în cui prea curând. Știu că veți rămâne, pentru mulți, liniștea sufletească de care avem nevoie. Știu că nu veți renunța la misiunea dumneavoastră. Dar poate, între două consultații sau două proiecte, o să vă amintiți și de dumneavoastră. Poate o să vă opriți puțin. Să respirați. Să vă bucurați.
Pentru că da, și oamenii ca dumneavoastră au dreptul la odihnă. Și meritul de a fi iubiți și apreciați, nu doar pentru ce fac, ci pentru ceea ce sunt.
La mulți ani, domnule profesor. Cu toată prețuirea, cu toată recunoștința și cu toată admirația.
