17/06/2025
Dă mai departe, ca să completăm „harta” centrelor rezidențiale pentru tratarea adicțiilor.
Gasesti aici o „hartă” - poate incompletă - a centrelor rezidențiale pentru tratarea adicțiilor. Dacă ai informații despre existența altora, scrie-mi, ca să dăm de veste și altora.
Psihoterapia ajută în tratarea adicțiilor, dar ceea ce ajută (sau ar ajuta) și mai mult ar fi să avem servicii extinse și să lucrăm în echipe multidisciplinare care să depună un efort comun în acest sens. Din păcate, statul nu pune la dispoziție aproape nimic.
Însă, dacă ar fi să fie ca la carte:
Tratarea adicției - indiferent că e de alcool, droguri, medicamente, jocuri de noroc, pornografie sau orice altceva - pornește de la 𝗲𝘃𝗮𝗹𝘂𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗰𝗹𝗶𝗻𝗶𝗰𝗮̆ (𝗽𝘀𝗶𝗵𝗼𝗹𝗼𝗴𝗶𝗰𝗮̆ 𝘀̦𝗶 𝗽𝘀𝗶𝗵𝗶𝗮𝘁𝗿𝗶𝗰𝗮̆) 𝗮 𝗽𝗲𝗿𝘀𝗼𝗮𝗻𝗲𝗶, în vederea unui diagnostic și pentru a stabili eventuale afecțiuni concomitente, cm ar fi depresia, anxietatea sau vreo tulburare de personalitate, care se află de multe ori la baza adicției.
Ulterior, dacă e vorba despre o adicție chimică – la alcool, droguri sau medicamente – poate fi necesară 𝗱𝗲𝘇𝗶𝗻𝘁𝗼𝘅𝗶𝗰𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗺𝗲𝗱𝗶𝗰𝗮𝗹𝗮̆, 𝗮𝗱𝗶𝗰𝗮̆ 𝗲𝗹𝗶𝗺𝗶𝗻𝗮𝗿𝗲𝗮 𝘀𝘂𝗯𝘀𝘁𝗮𝗻𝘁̦𝗲𝗶 𝗱𝗶𝗻 𝗼𝗿𝗴𝗮𝗻𝗶𝘀𝗺, sub supraveghere medicală, care poate necesita tratament medicamentos și care poate dura câteva zile. De obicei, în spital se stă două săptămâni.
Ulterior, elementul central al tratamentului îl constituie 𝗽𝘀𝗶𝗵𝗼𝘁𝗲𝗿𝗮𝗽𝗶𝗮, 𝗶𝗻𝗱𝗶𝘃𝗶𝗱𝘂𝗮𝗹𝗮̆ 𝘀𝗮𝘂 𝗱𝗲 𝗴𝗿𝘂𝗽, realizată după etapa de dezintoxicare și care poate ajuta persoana cu adicție să înțeleagă și să schimbe comportamentele și mecanismele psihologice care întrețin adicția. Dacă grupul nu este coordonat de un psihoterapeut, nu se numește terapie de grup, ci grup de suport.
Există mai multe variante de 𝗴𝗿𝘂𝗽𝘂𝗿𝗶 𝗱𝗲 𝘀𝘂𝗽𝗼𝗿𝘁, cm sunt cele de tipul AA (Alcoolicii Anonimi), care pot să se desfășoare în incinta unui spital, cm ar fi „Al. Obregia“ din București, sau în spații private, precum și grupuri de tipul NA (Narcoticii Anonimi) sau JA (Jucătorii Anonimi). Unele dintre acestea sunt coordonate de specialiști, însă cele mai multe sunt facilitate de foști dependenți.
Pentru persoanele cărora le este dificil să devină abstinente doar în urma internării la dezintoxicare și care consideră că psihoterapia sau grupurile de suport ar fi insuficiente în cazul lor și că ar avea nevoie de un regim mai strict de supraveghere și pe o durată mai lungă, există varianta 𝗰𝗲𝗻𝘁𝗿𝗲𝗹𝗼𝗿 𝗿𝗲𝘇𝗶𝗱𝗲𝗻𝘁̦𝗶𝗮𝗹𝗲 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝘁𝗿𝗮𝘁𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗮𝗱𝗶𝗰𝘁̦𝗶𝗶𝗹𝗼𝗿, adică acele locuri – de obicei în case aflate în afara orașelor – unde te duci și te „internezi” – deși cele mai multe nu au regim de spital și nu oferă supraveghere medicală – pentru o perioadă de câteva luni, timp în care participi la diferite programe pentru tratarea adicției.
Unele centre au echipe formate din specialiști, altele sunt coordonate de foști dependenți autodidacți, unele au în spate medici, iar altele diferite biserici. E important ca, atunci când alegi un astfel de centru, să ții cont de aceste detalii și să alegi ce ți se potrivește.
În comentarii găsești link-ul către lista de centre rezidențiale.
FOTO: Papaioannou Kostas/Unsplash.com
