12/12/2025
Despre încheieri în psihoterapie
În practica psihoterapeutică, avem oportunitatea de a exersa încheierea în mai multe forme: încheierea de capitole, relații, experiențe de muncă, pierderea unor persoane dragi, etape de viață, dar și încheierea procesului în sine și a relației terapeutice.
Prea puțini dintre noi suntem familiarizaţi cu încheierea, iar majoritatea nu suntem învățați să încheiem, nu avem modelată această abilitate, poate dintr-o frică existențială de moarte și perenitatea vieții sau poate din dorința de a nu trăi emoțiile aferente unei finalizări, activăm mecanisme de evitare și negare pe care le aducem inclusiv în cabinet.
Unele procese nu au o încheiere concretă niciodată, ci rămân suspendate în absență, în gânduri nediscutate și trăiri neîmpărtașite. Realizăm încheierea simbolic în afara relației, cu noi înșine.
Alte procese au încheieri ritualice pe care le realizăm în spațiul concret al cabinetului, ne pregătim din timp, facem bilanțul, întărim resursele și kitul de instrumente adaptative, ne uităm cu recunoștință la timpul trăit împreună și la obstacolele depășite, stăm cu durerea încheierii și ne dăm mâna.
Iar uneori mă surprind și procesele scurte, care se simt tonice, rapide, intense, unde încheierea este la fel de emoționantă ca atunci când ne leagă ani de colaborare.
Psihoterapia este un mediu unde explorăm și activăm resursele necesare aflate deja în noi. Uneori este nevoie de un proces adânc, îndelungat, alteori e nevoie doar de un push ușor, iar persoana își recapată încrederea în sine și în propria capacitate de a crește.
Toate procesele sunt prețioase, indiferent de durata lor, de prezența sau absența încheierii, căci în cele din urmă, relația pe care am construit-o și experiența împărtășită este unică, irepetabilă.
Sunt recunoscătoare pentru fiecare om întâlnit în acest drum cu care am mers pentru o perioadă în aceeași direcție. 🌿
