16/11/2025
Organizarea și funcționarea spitalelor Ordinului Teuton în Țara Sfântă (1190–1291)
Ordinul Cavalerilor Teutoni (Ordo domus Sanctæ Mariæ Theutonicorum Hierosolymitanorum), fondat în contextul asediului Acrei din 1190, a reprezentat una dintre cele mai complexe structuri medico-militare ale Evului Mediu cruciat. Nucleul activității caritative l-a constituit rețeaua spitalicească, organizată după principii monastice, dar integrând elemente de nosocomială avansată, superioare multor instituții contemporane din Europa apuseană.
I. Principii de organizare nosocomială
Structura ierarhică a spitalelor teutone era riguros codificată în Statuten des Deutschen Ordens din 1244. Conform acestuia, fiecare unitate nosocomială era administrată de un Spittler (spitalier-șef), secondat de fratres infirmarii și physisci. Documentul precizează explicit:
„Jeder Kranke soll ein eigenes Bett haben mit Matratze aus Wolle, Kissen und Decke; dreimal täglich soll er Fleisch essen, außer an Fasttagen, und Wein verdünnt mit Wasser trinken.”(Statuten des Deutschen Ordens, cap. XII, § 3, ed. Perlbach, 1890, p. 47)
Traducere: „Fiecare bolnav va avea un pat propriu cu saltea de lână, pernă și pătură; de trei ori pe zi va mânca carne, în afara zilelor de post, și va bea vin diluat cu apă.”
Această prevedere reflectă o abordare nutrițională terapeutică timpurie, recunoscând rolul alimentației în refacerea post-traumatică și post-infecțioasă.
II. Funcționarea clinică și igiena nosocomială
Spitalul Mare din Acre (Montmusard), cu o capacitate de 2.000 de paturi (conform cronicii lui Nicolaus von Jeroschin), era organizat pe patru nave paralele, separând:
- Milites vulnerati (răniți de război)
- Infirmi chronici (bolnavi cronici)
- Mulieres aegrotantes (femei bolnave)
- Leprosi (izolați în anexa lazaretum)
Igiena era reglementată strict:
„Die Brüder sollen die Hände waschen vor dem Essen und die Kranken wöchentlich baden; die Bettwäsche soll alle sieben Tage gewechselt werden.”
(Statuten, cap. XV, § 7, p. 52)
Traducere: „Frații vor spăla mâinile înainte de masă, iar bolnavii vor fi spălați săptămânal; lenjeria de pat va fi schimbată la fiecare șapte zile.”
Aceasta reprezintă una dintre primele reglementări de control al infecțiilor nosocomiale din istoria medicinei occidentale.
III. Primele spitale teutone în Țara Sfântă
1. Spitalul de campanie din Acre (1190)
Fondat sub corturi în timpul asediului, a fost descris de un martor ocular:
„Die Deutschen aus Lübeck und Bremen errichteten ein Spital aus Segeltuch, wo sie die Verwundeten mit Brot, Wein und Arzneien versorgten.”
(Annales Herbipolenses, ad a. 1190, MGH SS XVI, p. 12)
Traducere: „Germanii din Lübeck și Bremen au ridicat un spital din pânză de cort, unde au îngrijit răniții cu pâine, vin și leacuri.”
2. Spitalul Sf. Maria a Germanilor (1191–1197)
Construcția permanentă din piatră a fost finanțată de Henric de Champagne. Cronica lui Oliverus Scholasticus notează:
„In suburbio Montis Musardi extruxerunt domum magnam lapideam, ubi duo milia infirmorum simul curari possunt.”
(Historia Damiatina, cap. 34, ed. Hoogeweg, 1894, p. 198)
Traducere: „În suburbia Montmusard au construit o casă mare de piatră, unde două mii de bolnavi pot fi îngrijiți simultan.”
3. Spitalul Mare al Ordinului (1198–1291)
După recunoașterea papală din 1198, unitatea a atins apogeul. Un raport al lui Wilbrand von Oldenburg (1211) descrie:
„Ibi est hospitale maximum, quod duo milia lectos habet, et infra muros aquaeductus ceramicos qui aquam puram ad omnes infirmos ducunt.”
(Itinerarium Terrae Sanctae, cap. 7, ed. Laurent, 1873, p. 167)
Traducere: „Acolo este un spital uriaș, cu două mii de paturi, și în interiorul zidurilor, conducte ceramice care aduc apă curată la toți bolnavii.”
Aceasta confirmă existența unui sistem de canalizare internă – inovație rară pentru sec. XIII.
IV. Practica medicală
Tratamentul era eclectic, combinând:
× Chirurgia de război: amputații cu cauterium actuale (fier roșu) și suturi cu mătase.
× Fleboterapia: sângerări profilactice (phlebotomia) conform teoriei umorale.
× Farmacoterapia: utilizarea theriacae (antidot complex arab) și a opiului diluat în vin.
Un registru medical fragmentar (pierdut în 1291, dar citat de Ludolf von Sudheim, 1350) menționează:
„Pro dolore capitis dabatur o***m cm vino albo; pro fluxu ventris, aqua rosata cm melle.” (De itinere Terrae Sanctae, ed. Deycks, 1851, p. 74)
Traducere: „Pentru durerea de cap se administra opiu cu vin alb; pentru diaree, apă de trandafiri cu miere.”
Spitalele teutone din Țara Sfântă (1190–1291) au reprezentat un model nosocomial integrat, anticipând principii moderne precum:
● Izolarea contagioșilor (leproseria)
● Igiena mâinilor și a lenjeriei
● Nutriția terapeutică individualizată
● Documentația clinică
După căderea Acrei (18 mai 1291), modelul a fost transferat în Prusia (Marienburg), influențând dezvoltarea spitalelor germane până în epoca modernă.
Bibliografie
Perlbach, M. (ed.). Die Statuten des Deutschen Ordens nach den ältesten Handschriften. Halle, 1890.
Hoogeweg, H. (ed.). Oliverus Scholasticus: Historia Damiatina. Tübingen, 1894.
Laurent, J. C. M. (ed.). Wilbrand von Oldenburg: Itinerarium Terrae Sanctae. Leipzig, 1873.
Militzer, K. Von Akkon nach Marienburg. Marburg, 1999.
Deycks, F. (ed.). Ludolf von Sudheim: De itinere Terrae Sanctae. Stuttgart, 1851.
