07/11/2025
Arhitectura emoțională a cuplului
În munca mea cu cuplurile, observ des că maturitatea relației nu se măsoară în lipsa conflictelor, ci mai degrabă în modul în care este reinterpretat spațiul dintre cei doi, în gestionarea acelor momente de impas. Conflictele sunt testul de rezistență al structurii (emoționale) pe care partenerii au construit-o împreună.
Pentru cei mai mulți dintre noi planul de bază al relaționării a fost desenat într-o copilărie în care conflictele se ascundeau sub preș. Și atunci când exista comunicare, aceasta se facea de fapt prin remarci disprețuitoare, jigniri, țipete sau chiar violențe. Rezultatul?Adulți care confunda tăcerea și evitarea cu metode de a repara, de a se proteja de atacuri, reproșuri sau respingere.
Dar tăcerea nu vindecă. Doar amână.
Iar atacul, reacțiile defensive, critica, mută conflictul în subsolul relației unde se acumulează resentimente, frustrare, distanțare afectivă.
Maturitatea relațională presupune o altă arhitectură emoțională.
Mai jos câteva direcții ce pot ajuta:
- Discuțiile dificile sunt abordate cu calm și claritate, cu intenția de a înțelege și de a găsi soluții, nu de a răni sau a „câștiga”.
- Emoțiile sunt recunoscute și exprimate asumat, fără reproșuri sau atacuri, astfel încât fiecare să se poată simți în siguranță în conversație.
- Partenerii caută soluții împreună, cu disponibilitatea de a colabora, nu de a se poziționa unul împotriva celuilalt.
- Scopul nu este să stabilim cine greșește, ci să înțelegem ce are nevoie partenerul pentru a se simți mai stabil și mai apropiat.
Crizele din cuplu nu sunt dovada că relația se dărâmă, ci semnalul că anumite zone au nevoie de consolidare.
În astfel de momente, putem rămâne prizonieri ai planului vechi, moștenit din familie, cu ziduri groase și puține uși spre dialog, sau putem desena o nouă schiță a relației, bazată pe sinceritate și deschidere.
Durabilitatea nu se obține prin acoperirea fisurilor, ci prin disponibilitatea ambilor parteneri de a lucra la spațiul comun, cu răbdare și implicare. O relație devine solidă atunci când construim împreună, nu când fiecare își apără colțul propriu.