Viața este dificilă dar să-ți spun ceva: îndată ce accepți acest adevăr, ea devine ușoară!
04/06/2024
Câți dintre noi nu am fost îndrăgostiți măcar o dată? E acel timp în care ne gândim non-stop la persoana de care ne-am îndrăgostit, ne rușinăm când îl/o întâlnim, inima începe să bată tare, palmele ne transpiră, iar oamenii ne spun “dar tu ce ai de nu ești atentă, te-ai îndrăgostit”. E faza incipientă pentru a face loc iubirii de mai târziu.
Creierul ne este inundat de substanțe chimice, hormoni precum dopamina, oxitocina, adrenalina și edorfine care ne schimba comportamentul, ne fac mai euforici și sunt responsabile pentru toate reacțiile noastre fizice.
Mai multe poți afla, dacă nu ai apucat să urmărești emisiunea, pe youtube sau în reluare azi de la ora 15:00:
Ieri am fost invitată la o ediție specială pe A7TV, să discutăm despre un subiect foarte prezent în viețile noastre de zi cu zi, și anume “Relațiile de cuplu, o industrie care produce aparențe de armonie și iubire”.
În mediul online vedem în fiecare zi imagini cu relații de cuplu perfecte, descrieri pline de iubire și credem ca toți sunt fericiți mai puțin noi. Dincolo de ușa casei lor este prezentă lipsa de comunicare, certurile, frustrarea, sexul din obligație sau absența lui și speranța ca se vor rezolva singure în timp.
Oare care este motivul pentru care ne dorim ca ceilalți să vadă doar ce e frumos?
Dacă nu suntem mulţumiţi de anumite aspecte ale vieţii noastre de cuplu tindem să căutăm acel sentiment în altă parte. Cel mai frecvent, “fericirea”apare în momentul în care ne gândim că alţi oameni percep situaţia într-un mod pozitiv. Dacă ne putem convinge că alţi oameni cred că avem o relaţie fericită, subconştientul nostru tinde să creadă ceea ce arătăm celor din jur, apropiindu-ne de o mulţumire artificială. Dar este o iluzie în care trăim.
Atunci când suntem fericiți cu relaţia suntem mai prezenți în viaţa reală decât pe reţelele sociale. Ne asigurăm ca cel de lângă noi primește iubirea noastră.
Ei bine, invitația mea pentru voi este să fiți reali și să priviți în sufletul vostru. Acolo este răspunsul pentru cm este cu adevărat relația de cuplu în care vă aflați.
Mai multe puteți urmări în emisiunea de aseară care este acum și online pe youtube:
Mulțumesc Daniel Duta pentru invitație și A7TV❤️🙌🏻
19/03/2024
Câți dintre voi au exercițiul introspecției? Al întrebărilor bune, care să aducă claritate în interior. Cei mai mulți oameni pe care îi întâlnesc nu își pun întrebări: “oare din ce motiv X a ales așa?”, “ce m-a determinat pe mine să am x reacție?”, “cum m-am comportat eu?”, ce aș putea îmbunătăți la mine?”, “care sunt lucrurile de care fug constant?”, “dacă X lucruri se tot repetă, eu ce fac la fel?” și lista poate continua…
Cred ca nu știm să facem introspecție pentru ca nu am fost învățați sa stăm cu noi, ci mai degrabă am fost încurajați sa privim în afara noastră. Câți dintre noi ne uităm în noi atunci când suntem răniți? Căutăm permanent vinovați în afara noastră și încercăm să punem reflectorul pe celălat. În tot acest timp în noi e întuneric, nici măcar o fărâmă de lumină care să ne încălzească.
Apoi simțim durere și în mod natural, căutăm alinare tot în ceilalți. Dar când privim în noi? Când luăm o pauză de la spirala în care am intrat? Când decidem să judecăm mai puțin și să înlocuim asta cu înțelegere?
Ce poveste are fiecare în spate? Prin ce lentile privesc în exteriorul meu?
Răspunsul pe care îl primesc deseori este: “Nu m-am gândit la asta.”
Este în regulă! Nu am învățat să fim atenți cu noi, dar putem exersa.
Fiind un produs bio-psiho-social, omul are nevoie de alți oameni pentru a se putea regla. Noi ne co-reglăm emoțional doar în relație cu alți semeni, pe când introspecția este un proces solitar. De aceea vă încurajez să apelați la un psihoterapeut care să vă fie alături în acest proces. 🤗🙌🏻
12/03/2024
Ieri am fost invitată la emisiunea “Experți în Sentimente” pe A7TV cu Dr Daniel Duță și Adrian Stoica să discutăm despre 𝐧𝐞𝐯𝐨𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐬𝐩𝐚𝐭̦𝐢𝐮 𝐢̂𝐧 𝐫𝐞𝐥𝐚𝐭̦𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐜𝐮𝐩𝐥𝐮 𝐬̦𝐢 𝐦𝐨𝐭𝐢𝐯𝐞𝐥𝐞 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐞𝐬𝐭𝐞, 𝐮𝐧𝐞𝐨𝐫𝐢, 𝐭𝐨𝐥𝐞𝐫𝐚𝐭𝐚̆ 𝐜𝐮 𝐠𝐫𝐞𝐮.
Subiectul emisiunii de ieri m-a atras din primul moment în care am aflat ca îl vom dezbate și cu siguranță sunt foarte multe de spus pe această temă. Spațiul personal este o temă discutată foarte des în terapia de cuplu, pentru ca majoritatea au o dificultate în a înțelege această nevoie de autonomie.
La începutul unei relații, doi indivizi separați, se unesc și formează o nouă entitate – „noi” care exercită o puternică influență asupra celor doi. Din acel moment, echilibrul dintre cei doi indivizi și „noi” variază din cauza luptei dintre nevoia de autonomie a individului și dorința de intimitate cu „noi”.
Ca să menținem DORINȚA e nevoie de SPAȚIU.
Vreau să vă împărtășesc un pic și din experiența pe care am avut-o acceptând invitația. Am mai fost invitată de câteva ori la emisiuni similare și mereu am ajuns să refuz, fie răceam, fie intervenea ceva (parcă era un făcut). Am realizat ca era un mecanism de apărare pentru ca imi era frică să mă expun. Cei din jur mereu m-au încurajat să “ies la lumină” căci am lucruri valoroase de spus. De această dată am simțit ca a venit momentul să ies din “cabinet” și să vorbesc pentru mai mulți oameni. Am avut emoții foarte mari și credeam ca nu o să reușesc să transmit ceva coerent, dar la final m-am simțit extraordinar ca am făcut asta. Am primit o mulțime de mesaje de apreciere și încurajare să continui. Așa o să fac! Emoțiile sunt bune și mă bucur ca există și le pot simți.
Vă mulțumesc tuturor celor care ați fost alături de mine și mulțumesc pentru invitație!
Pentru cei care nu ați văzut emisiunea vă las aici un link:
Astăzi se împlinesc 88 de ani de la nasterea lui Marin Sorescu (29 februarie 1936 - 8 decembrie
1996), important scriitor român, poet, dramaturg, pictor si om politic.
Într-o postfata la volumul "Tineretea lui Don Quijote", Marin Sorescu sustine că actul poetic constă în a avea curajul să-ti dezvălui "sufletul până în cutele lui cele mai întunecoase, spaimele si nazuintele cele mai intime".
DA! Sunt fix acele subiecte de care ne este cel mai greu sa vorbim, sunt frământările noastre cele mai intime, fricile ascunse, cuvintele nespuse, părțile pierdute din noi. Tuturor ne e greu să stăm cu ele față în față, darămite să le facem auzite.
Ne ascundem deseori în spatele a cm am învățat ca trebuie să fim, ne construim ziduri pentru a nu fi răniți din nou, căutăm în fel și fel de locuri fericirea, o apucăm și ne scapă imediat. Oare ce găsim pentru o clipă e adevărata fericire? Sau e încă un pas înapoi, care ne îndepărtează de adevăr?
Zilnic aud povești de viață, văd suflete dezgolite, de aparente, de măști puse pentru a putea supraviețui acestei lumi tot mai grăbite. Toți caută, dar ce mulți nu cunosc e ca SE CAUTĂ pe ei. Partea cea mai întunecată din fiecare dintre noi e doar o cale spre a ne găsi și a ne reîntregi.
Vă las și o poezie superbă a poetului Marin Sorescu:
Cine
Să cercetăm bine
Cine se ascunde sub noi,
Să fim foarte atenți
Pe cine numim
Eu.
Că nu mai poți
Avea încredere oarbă
În nimeni,
Să fim atenți, mai ales,
Pe cine numim
Eu.
Îndesați cu genunchiul
Sub niște măști,
Atât de convenționale,
Râsul, plânsul, iubirea,
Ne căznim, stângaci,
Să fim familiari cu noi.
Poate chiar reușim
În unele momente,
Dar ne speriem grozav
Când ne auzim glasul.
25/01/2024
Astăzi este ziua mamei mele, cea mai frumoasă și importantă femeie din viața mea. Așa ca am să îți spun și aici public: La mulți ani fericiți, cu putere, sănătate și iubire! Îți mulțumesc pentru tot ceea ce ești și faci pentru mine!
Anul acesta am ales pentru mama mea ca și experiență escape room. Nu a fost niciodată așa ca m-am gândit ca i-ar plăcea să aibă o astfel de experiență. I-a plăcut super mult și abia aștepta să mergem data viitoare.
Cu această ocazie am să vă scriu câteva rânduri despre relația mamă-fiică. Mama reprezintă prima relație de atașament, este barometrul pentru toate relatille ce au urmat, atât pentru relatia cu sinele, cat și pentru familie, prieteni, colegi, parteneri și în viitor copii.
Identitatea de sine, exprimarea sentimentelor, nevoile și dorințele noastre sunt influeantate și se formează trăind în lumea ei. Când vorbim despre o fiică vorbim despre feminitate, sexualitate, putere, relația cu corpul, încredere în sine, rolul femeii în societate și în familie, vorbim despre generații întregi de femei pe linie maternă. Toate acestea ne influențează și rezultă în cine suntem astăzi. Am lucrat mult cu tot ce am preluat ca tipare disfuncționale de pe această linie și nu a fost deloc ușor. Multe frici, angoase, anxietate, teama de a fi văzută, de a fii autentică, de asumare a propriilor nevoi și de a spune “nu” celorlalți.
De la mama învățăm să răspundem propriilor nevoi și cm să cerem ce avem nevoie în relații. Dacă relația cu mama nu este vindecată acest lucru devine un model pe tot parcursul vietii, prin care nevoile altor persone sunt puse aproape intotdeauna inaintea nevoilor personale. Ea a fost mereu o femeie disponibilă pentru ceilalți, serviabilă, bună, dar prețul de a-și neglija propriile nevoi este mult prea mare. Am preluat aceste lucruri și a trebuit să lucrez cu ele și să învăț să am grijă de mine în relațiile cu ceilalți.
Frica cea mai mare a unui copil e să nu fie abandonat de mama sa, să nu rămână fără sursă de hrană și protecție. De multe ori copilul poate ajunge să își reprime furia pentru a nu o pierde pe mama, iar asta nu duce decât la un eșec în exprimarea emoțională în viața de adult.
Valorificarea personală și încrederea în sine o preluăm tot din relația cu mama. E important să ne vindecăm această relație ca la nivel individual să trăim împlinite, în siguranță și în relații sănătoase cu cei din jurul nostru.
Eu am o relație frumoasă acum cu mama mea, am înțeles-o și o susțin să aibă curajul să fie ea însăși, fiindcă e minunată! Îți doresc o zi cu bucurie și mulțumire! 😘❤️
Te iubesc mama!
20/01/2024
Deconectarea de la propriul corp se poate manifesta în diferite moduri, printre care regăsim:
1. 🥗Nu îti este aproape niciodata foame sau sete- dar cand ajungi acasa d**a munca, nu știi ce sa mănânci mai repede fiindcă simți ca ti se face rău de foame.
2. 🧠Ai pierderi de memorie- nu îți poți aduce aminte sarcini simple care pentru corp sunt doar automatisme, spre ex nu mai știi drumul de la muncă spre casă.
3. 👩❤️👨Nu mai simti empatie fata de ceilalti - îți este dificil sa te pui in locul celorlalți pentru ca asta presupune o conectare și la partea emoțională.
4. 🍔Manânci compulsiv/emotional ca sã te linistesti - nu intelegi exact ce te împinge spre acest comportament dar totuși simți nevoia sa mănânci/ronțăi ceva încontinuu.
5. 🤕Nu mai poti simti cu adevarat emotiile placute - sistemul nostru emoțional nu este selectiv, nu poate ”închide” doar emoțiile negative, ci blochează întregul flux de trăiri. Corpul nostru înmagazinează toate emoțiile și trăirile noastre.
A ne conecta la un corp care păstrează amintirea tuturor experiențelor noastre, frumoase sau dureroase este un proces care necesită timp și care este nevoie să fie făcut în siguranță.
Corpul nostru, își va cere revanșa pentru anii în care nu am avut grijă de el, ne va trage semnale, se va îmbolnăvi, ne va face irascibili, va pune kilograme pe el, va da jos prea mult etc. Modurile prin care el strigă către noi sunt multe și face asta neîncetat.
Te încurajez să îl asculți și să îi dai voie să fie! 🙏🏼
14/10/2023
Pentru ca astăzi este ziua tatălui meu am sa profit de moment să vă împărtășesc câteva idei despre cât de importantă este relația tată-fiică. Dar mai întâi vreau sa ii urez încă o data, (și in mediul online) LA MULȚI ANI fericiti, trăiți in pace și iubire. Ii multumesc pentru felul in care m-a crescut și pentru tot ce m-a învățat pană acum. A fost o relație cu urcușuri si coborâșuri, pentru că “meseria” de părinte este una grea, mai ales între un tată și fiica lui. Am avut multe de vindecat fiecare, dar acum am ajuns să putem comunica deschis, sa ne apreciem și să avem încredere unul în celălat. Îți multumesc mult pentru deschidere și eforturile pe care le-ai făcut ca eu sa ajung unde sunt acum. Te iubesc! 🙏🏼❤️
Emoţia pe care o are un bărbat când află că are o fetiţă este greu de descris. Relaţia tată-fiică este o relaţie profundă, care poate fi manifestată frumos, sau se poate transforma într-o rană relaţională şi afectivă pe care fiica o va purta toată viaţa. Dacă fetele nu au experinţa unui tată prezent emoțional, atent la nevoile lor, conținător, care să le vadă şi să le confirme, cel mai probabil nu vor avea nici sentimentul că există un bărbat potrivit în această lume pentru ele, iar căutarea lui va deveni un scop, uneori inconștient in relatiile viitoare.
Tatăl descoperă o lume noua a feminității inocente, vulnerabile, inca de la primul surâs al fiicei lui. Se poate întâmpla ca această misiune să îl sperie, să îl blocheze şi să îl facă să se refugieze într-un rol superficial, insuficient pentru o relaţie atât de complexă. Un tată trebuie să găsească echilibrul dificil dintre dragoste şi protecţie, pe de o parte şi fermitate dublată de autoritate, pe de cealaltă.
Psihanalistul Alain Braconnier în cartea sa, “Cum să fii un tată bun pentru fiica ta”, spunea foarte direct că “Destinul de femeie al fiecărei fete depinde de relaţia pe care o are cu tatăl ei. Această relaţie îi va consolida întreaga existenţă atunci când, din fetiţa, ea va deveni adolescentă, apoi femeie, iubită sau soţie. A înţelege relaţia pe care o fată o are cu tatăl ei înseamnă a înţelege rolul pe care acesta îl joacă în formarea ei ca tânără şi apoi, ca femeie.”
Este nevoie de o relație emoțională hrănitoare pentru ca viitorul unei fete sa fie unul bun.
La mulți ani tată bun! ❤️🥳🍾
29/07/2023
Părinții care au fost tratați bine, își tratează copiii mai bine. Cei care au fost tratați rău, își tratează copiii rău. Mulți părinți au propriile lor traume de care nu sunt conștienți și pe care le transmit copiilor lor.
Gabor Mate: Dacă nu te simți dorit, atunci o să folosești tot ce ai, ca să faci alți oameni să te dorească Partea a doua din interviul oferit de Gabor Mate in emisiunea ”Eu pot”, moderată de Anca Mazilu la TVR1. Prima parte se poate citi aici: Gabor Mate: Lumea Gabor Mate: Dacă nu te s...
07/03/2023
Sunt uimita de fiecare dată când încă aud părinți care spun că educația se face prin bătaie și frică. Că au un copil exemplu care nu zice nimic și e mereu în carapacea sa. Acel e temător, anxios, speriat și depresiv. Este anulat din punct de vedere al existentei, el nu contează. La fel cm lipsa limitelor, prin oferirea libertății totale, de a face tot ce vrea, afectează dezvoltarea copilului, așa este și bătaia. Ambele sunt la îndemână și ușoare dar nici una nu este alegerea sănătoasă pentru creșterea celui mic.
Limitele stabilite în mod sănătos stau la baza dezvoltării armonioase a copilului, deoarece acestea îl învață pe copil autodisciplina, autocontrolul, toleranța la frustrare. Avem nevoie de limite astfel încât să putem coexista și pentru a ne simți în siguranță.
Copilului bătut îi este teamă să se exprime liber și îi este dificil să ia decizii. Bătaia nu înseamnă doar trauma fizica, ci și emoțională. Am auzit de multe ori: “Copilul meu încremenește doar când ma uit la el, mă știe de frică”, “Nici nu știi ca este in casă/clasă”, la scoala nici nu iese din bancă, am știut să îi dau educație!” Copilul cel mai probabil are o depresie, îi e frică, e anxios, nu are încredere in el însuși și de aceea nu se expune. Nu știe ce își dorește când crește, ce îl face cu adevărat fericit, pentru ca nu a învățat să își spună părerea, să se dezvolte sănătos. Încrederea în sine scade când copilul nu este ascultat, susținut si iubit.
Calea de mijloc e mereu calea cea buna! Limite puse cu blândețe și fermitate. Copiii nu trebuie să perceapă aceste sau reguli ca pe o pedeapsă, ci ca pe niște criterii firești, care le oferă direcții până unde au voie să meargă pentru a putea fi în siguranță.
24/02/2023
Am găsit un text foarte frumos despre ce ne învață elementele din viața noastră. Mereu am crezut că suntem înconjurați de cunoaștere și cu toții ne putem deschide către ea.
,,💦 Apa a spus: ,,Curgi, nu stagna.
Viața este mișcare constantă, nu se oprește."
🔥 Focul a spus: ,,Transformă-te, nu sta pe loc în golul calmului aparent.
Viața este un foc, un trosnet constant."
🌬️ Aerul a spus: ,,Eliberează-te, topește-te, detașează-te de tot ce te împiedică să fii și să zbori liber.
Viața este o respirație, un moment, o clipă."
🌏 Pământul a spus: ,,Ridică-te, ridică-ți crengile și înflorește.
Viața conține misterul fiecărei semințe și înțelepciunea străveche a tuturor pădurilor."
❤️ Inima a spus: ,,Deschide-te, extinde-te și iubește. Iubește tot ce îmbrățișează sufletul tău infinit.
Viața dacă nu conține și nu este cuprinsă în iubire, nu este viață."
Sursa: Ada Luz Márquez
10/02/2023
Câinele și oglinda
„Rătăcind pe ici, pe colo, un câine urias ajunse într-o odaie care avea pe toți pereții oglinzi imense.
Astfel se vazu dintr-odata înconjurat de câini. Se înfurie, începu sa scrâsneasca din dinti si să mârâie. Fireste, și câinii din oglindă făcură la fel, descoperindu-si coltii fiorosi.
Câinele nostru începu sa se învârta vertiginos într-o parte si în alta pentru a se apara de atacatori, d**a care, latrând cu furie, se arunca asupra unuia dintre presupusii sai adversari.
În urma puternicei izbituri în oglinda, cazu la pamânt fara suflare si plin de sânge.
Dacă ar fi dat din coadă prietenește o singură dată, toți câinii din oglinda ar fi răspuns în acelasi fel. Si întâlnirea lor ar fi fost o sarbatoare.”
Exteriorul este o reflexie a propriului interior. Universul ne dirijează întotdeauna spre acele medii şi persoane sau creează exact acele circumstanţe în care putem experimenta ceea ce încă nu acceptăm în noi înşine. Dar a sosit timpul să o facem.🧚🏻♀️
Be the first to know and let us send you an email when Psiholog Roxana Alecu posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.
Inca din copilarie m-am intrebat cine sunt eu. Am crezut de foarte multe ori ca mi-am gasit raspunsul la aceasta intrebare, dar fix atunci, eram si mai departe de el. Timpul, oamenii, evenimentele, gandurile si actiunile mele mi-au revelat mereu ceva nou despre mine. Acum, ma prezint in fata voastra mai intai ca fiinta umana, cu emotii, cu probleme, cu o multime de intrebari, dar mereu cu putere de a depasi momentele grele ce imi provoaca suferinta. Am invatat in toti acesti ani sa fiu in contact cu propriile mele ganduri si emotii, sa imi ascult corpul, sa accept existenta suferintei in lume si sa merg mai departe atunci cand nu pot schimba nimic. Desi toate acestea le-am realizat datorita mie si dorintei de a evolua pe plan personal, ele nu ar fi fost posibile fara experientele avute pana acum.
Fiind mereu interesata de cm functioneaza mintea umana, am ales sa fac Facultatea dePsihologie si Stiintele Educatiei, din cadrul Universitatii din Bucuresti. De aici am primit baza de care aveam nevoie pentru urmatorii mei ani de studiu in domeniul psihlogiei. D**a obtinerea licentei in psihologiei, mi-a fost publicata lucrarea cu titlul “Influenta diferitelor tehnici de meditatie asupra stresului ocuptional” in cartea “Mindfulness si optimizarea comportamentului professional” a Editurii SPER.
Simtind ca pentru o intelegere mai profunda a naturii umane e necesar sa privesc totul ca intreg, mi-am dorit sa inteleg mai bine interactiunea dintre minte, corp si spirt. Astfel in calatoria mea m-am oprit timp de doi ani la Masterul de Studii Religioase- Texte si Traditii al Facultatii de Limbi si Literaturi Straine. Aici am avut oportunitatea de a studia si intelege sistemul de functionare a diferitelor culturi, religii si traditii, precum crestinismul, iudaismul,islamul, taoismul, shamanismul, hinduismul, budismul, etc.
Ceea ce nu v-am spus pana acum este ca am fost mereu atrasa de spatiul oriental, in special de studiul culturii indiene. A fost o placere sa pot descoperi tainele si sensul profund din spatele cuvintelor sanskrite. Pe parcursul acestui master m-am bucurat sa descopar o corespondenta deosebita intre invataturile budiste si psihologia moderna. In paralel cu explorarea fiintei umane din perspectiva spirituala, mi-am continuat pregatirea profesionala printr-un program de formare complementara in Psihoterapie Experientiala si a Unificarii (P.E.U.) la Institutul Societatii de Psihoterapie Experientiala Romana.
Astfel am dobandit un Certificat in consiliere psihologică- evaluarea și consilierea experiențială a copilului, adultului, cuplului și familiei si avizul de liberă practică în psihologie clinica si consiliere psihologică, eliberat de Colegiul Psihologilor din România.
Destinatia finala nu imi este cunoscuta, insa stiu ca nu o sa ma opresc niciodata din a invata, de aceea continui sa citesc, sa merg la conferinte, la workshop-uri, sa fac dezvoltare personala si sa invat de la voi in fiecare zi.
In timpul facultatii mi-a venit ideea de a deschide un centru de psihologie holistica care sa ofere sansa clientului de a-si incepe propria calatorie spre autodescoperire, prin regasirea intelepciunii interioare, constientizarea sinelui si aflarea scopului in viata. Mi-a placut mereu sa privesc in jurul meu, sa inteleg cm functioneaza realitatea in care ma aflu.
Am observant multa suferinta in interiorul unor oameni, regrete, tristete, o pierdere a contactului cu propria persoana, astfel m-am intrebat ce pot face eu pentru acesti oameni? Un centru diversificat, care da posibilitatea de a alege ce e mai bun pentru tine.
Acum visul meu a devenit realitate si il traiesc impreuna cu voi, atunci cand vad oameni mai fericiti, bucurandu-se de viata pe care o au, capabili sa gaseasca singuri cele mai bune solutii pentru problemele lor.
