06/04/2020
Lipsa informațiilor clare si de încredere despre coronavirus pare să ne crească anxietatea. Din acest motiv, ne găndim că nu știm ce să facem și ne întrebăm dacă facem ceea ce trebuie. Ne simțim derutați și copleșiți.
Respectarea directivelor impuse pentru diminuarea contractării și răspandirii virusului nu diminuează neapărat frica oamenilor cu privire la ceea ce urmează. Într-adevăr, există multă incertitudine. În acest moment, nu știm cm evolueaza virusul și nici longevitatea acestuia. Dezastrul provocat de virus, pănă acum, nu pare să fie măsura deplină a capacitatii sale. Din acest motiv, unii oameni reacționează la pandemie prin încercarea de a deține controlul asupra vieții și a mediului lor încojurător. Acesta reprezintă un efort de a obține un control excesiv, care duce la o verificare constantă a stocurilor alimentare și medicale și, de multe ori, la achiziționarea și stocarea în exces a consumabilelor medicale esențiale.
În mod paradoxal, cu cât încercăm să controlăm mediul, cu atât simțim mai puțin control asupra acestuia. Deoarece numărul de acțiuni posibile este mult mai mare decât putem noi calcula și acționa, trebuie să facem tot ceea ce putem într-un mod rezonabil, pentru a ne gestiona atat pe noi înșine, cat și împrejurimile în care ne aflăm și, în cele din urmă, trebuie să ne simțim confortabil cu ideea că nu deținem controlul.
Comportamentele observabile precum achiziția de alimente și consumabile medicale în număr excesiv și curățenia obsesivă sunt doar elemente observabile ale nevoii de a deține controlul. La baza acestor comportamente se află o serie de gânduri negative și emoții dureroase. Terapia cognitiv-comportamentală consideră că încercările excesive de a deține controlul sunt asociate cu gânduri precum „Sunt vulnerabil” și presupuneri că „Dacă nu mă pregătesc îndeajuns, atunci voi cădea victimă”. Când ne gândim în acest fel, simțim frică și iritabilitate. Când gândurile, emoțiile și comportamentele sunt aliniate în acest fel, începe un ciclu repetitiv ce are la bază credința că „Există un pericol și orice fac eu este insuficient.” Aceasta este explicația care stă la baza motivului pentru care încercarea de a obține controlul îi determină de fapt pe oameni să se simtă mai puțin în control.
Cum renunțăm la control și cm ne ajută renunțarea la control să ne simțim mai bine? Terapia cognitiv-comportamentală folosește o abordare științifică pentru a răspunde la aceste întrebări. În primul rând, întrebați-vă dacă informațiile pe care le aveți sună rezonabil și dacă sunt bazate pe dovezi științifice. De exemplu, „Este logic și există dovezi care să sprijine eficiența recomandărilor precum distanțarea socială, spălarea mâinilor și folosirea unei măști?” Pe de altă parte, „Are sens și există dovezi care să sugereze că spălarea obsesivă a mâinilor timp de peste 20 de secunde va reduce riscul de a contracta virusul?” Majoritatea oamenilor concluzionează că la prima întrebare răspunsul este afirmativ și că la a doua întrebare acesta este negativ. A asculta ceea ce se comunică oficial, legat de sănătate publică, și a spune: „Am făcut tot ceea ce este rezonabil posibil” este un pas care ilustrează faptul că persoana își comută atenția de la ascultarea gândurilor legate de frică („Sunt în pericol!”) către gânduri mai realiste („Am urmat recomandările oamenilor de știință care știu mai multe despre acest virus decat știu eu.”).
Din păcate, a face tot ceea ce putem nu ne oferă un control absolut asupra virusului, sau a mediului în care trăim. Chiar și într-o perioadă bună, în care nu există o amenințare iminentă, noi, ca persoane, nu controlăm lumea. Indiferent dacă lucrurile care ni se întâmplă zilnic sunt bune sau dacă avem de-a face cu o pandemie globală, nu noi suntem la volan - pe scaunul șoferului. În ciuda acțiunilor pe care le întreprindem, nu controlăm prea multe lucruri din împrejurimile noastre. Acest pas presupune acceptarea la un nivel profund a faptului că nu deținem controlul. În situațiile în care nu obținem ceea ce ne dorim sau mai rău, obținem ceea ce nu ne dorim, este posibil să ne simțim răniți și furioși.
Ce se întamplă dacă renunțăm la control? Cei mai mulți dintre noi stăm acasă, izolați de oamenii pe care îi cunoaștem și lipsiți de activitățile care ne fac plăcere. Acesta este un moment perfect pentru a reflecta atăt asupra lucrurilor pe care le prețuim cu adevărat, căt și asura lucrurilor cu adevărat importante pentru noi. Aceasta este un proces foarte personal. Unii oamenii pot valoriza productivitatea, protejarea propriei familii, spiritualitatea, relațiile, activitățile, artele, sportul sau altceva. Care dintre aceste valori sunt importante pentru noi, nu este important, deși am putea reevalua ceea ce credeam că este important - într-un astfel de moment.
După ce am identificat ceea ce prețuim și ce este important pentru noi, suntem puternic motivați să acționăm pentru a trăi acele lucruri. Această motivație intrinsecă este o formă unică de auto-împuternicire. Terapia cognitiv-comportamentală consideră că a acționa în conformitate cu valorile noastre ne ajută să ne simțim mai bine și să ne îmbunătățim propriile capacități de a rezolva probleme și a le depăși. Ne-am auto-împuternicit să acționăm în acord cu acele lucruri pe care le-am stabilit ca fiind cele mai importante pentru noi. Procedând astfel, ne dăm nouă însine controlul. Controlul, ceea ce ne-am dorit de la început, este acum al nostru. Pe măsură ce înaintăm pe această cale, este esențial să ținem cont de ceea ce prețuim. Atunci când conștientizăm că urmărim propriile aspirații, ceea ce facem și felul în care acționam devin semnificative și vor avea sens pentru noi.
Adaptat după un articol publicat de Institutul Beck
