Grupul de Studii al Medicinei Integrate Romania

23/02/2025

10/10/2022

In sezonul toamnă-iarna se numără metodele de protejare a imunitatii! Capacitatea sistemului nostru imunitar de a se apăra împotriva virușilor și infecțiilor scade. Cum ne întarim imunitatea organismului în prag de iarna și cm avem grija de sanatatea noastra, atat de incercata in ultimii ani? Maria Marcvart, medic primar medicina interna și competenta ozonoterapie, vine la Serviciul de noapte cu cele mai bune sfaturi pentru o imunitate forte! Realizator: Luminița Voinea.

07/04/2020

Covid19 e ozonoterapia: al via le sperimentazioni.

26/01/2020

Raspunsul la stres evaluat cu analiza minerala tisulara

Hans Selye, Md, PhD (1907-1982) este endocrinologul caruia ii datoram o mare parte a cunostintelor actuale asupra raspunsului organismului la stres. Selye a elaborat conceptul care astazi este definit drept G.A.S (“General Adaptation Syndrome”), sindromul adaptarii generale.

Nascut la Viena (1907), isi efectueaza studiile medicale la Praga, Paris si Roma, apoi se transfera in SUA, la Baltimore, la Universitatea “John Hopkins”. In 1932, la 25 de ani, este chemat ca si profesor asociat la Catedra de Histologie a Universitatii din Montreal, Canada.

In cursul experimentelor sale de laborator, Selye observa ca inoculand substante toxice la diverse animale, obtine de fiecare data un raspuns trifazic identic:

1. Marirea de volum a glandelor suprarenale

2. Tumefactia, urmata de regresiune, a ganglionilor limfatici si a altor structuri limfatice

3. sangerari gastrice si intestinale.

Selye ajunge la concluzia ca organismul, in fata unei agresiuni, raspunde intotdeauna cu aceeasi secventa de reactii, expresia unei incercari de adaptare. El elaboreaza teoria sindromului de adaptare generala a organismului, care raspunde conform unei scheme, intotdeauna aceeasi, bazata pe succcesiunea a trei faze.

G.A.S. (Sindromul de Adaptare Generala)

1. In faza de alarma organismul declanseaza o serie imediata de reactii pentru a neutraliza agentul stresor fizic sau psihic(stimulare suprarenaliana). Doarece initial sistemul imun este deprimat, nivelul normal de rezistenta la stres este diminuat si deci organismul este mai susceptibil la infectii si boala.

2. Faza de rezistenta. Daca reactia de alarma nu reuseste sa neutralizeze agentul stresor, organismul isi schimba atitudinea si incearca sa se adapteze. In aceasta faza sunt potentate mecanismele de rezistenta la boala, cu cresterea activitatii sistemului imunitar (adenopatii).

3. Faza de epuizare. Organismul este incapabil sa lupte impotriva stresului la infinit si datorita acestui fapt are loc, la un moment dat, o prabusire a sistemului de rezistenta imuna. Mecanismele de aparare sunt depasite si se instaureaza ceea ce Selye a definit “Boala de adaptare” (ulcer, astm, etc).

AMT da SAG

Faza I: reactia de alarma.

Agentul stresor, la primul contact cu organismul genereaza o reactie de tip “lupta sau fugi”. Majoritatea studiilor actuale identifica in aceasta faza un raspuns simptaticotonic, cu o stimulare directa a medulosuprarenalei urmata de activarea zonei corticale mediata prin ACTH.

Raportul Na/K

Pe baza studiilor lui Paul Eck toate aceste fenomene biochimice sunt reflectate pe mineralograma de raportul Na/K.

Na (valori normale 24 mg/100) este expresia secretiei de aldosteron, in timp ce potasiu (valori normale 10 mg/100) reprezinta un semn al activitatii glucocorticoizilor.

Date caracteristice pentru AMT in faza I:

-hiperstimulare simpatica (raport Ca/P 8:1) probabil ca ne confruntam cu un stres supraacut sau cu o reactie inflamatorie

Faza II: Rezistenta

Daca reactia de alarma nu neutralizeaza agentul stresor, organismul se adapteaza la un “razboi de gherila” si incearca sa reziste. Are loc scaderea secretiei de adrenalina insa se mentine ridicata cea de cortizol cu hipertrofia stratului cortical intermediar a suprarenalelor, sau zona fasciculata.

Faza de rezistenta poate dura mai mult decat faza de alarma si astfel se instaleaza o stare de hipercorticism cronic. Aportul de glucoza la tesuturi ramane crescut, dar aceasta nu se mai realizeaza pe seama rezervelor de glicogen, ci pe seama proteinelor musculare prin gluconeogeneza.

Hipercortizolemia cronica conduce la depresia sistemului imunitar.

Date caracteristice pentru AMT in faza II:

-nivelul de Na tinde sa scada (in paralel cu scaderea nivelului de aldosteron), in timp ce cel de K (expresia secretiei de cortizol) ramane la valori ridicate. Rezulta modificarea raportului Na/K care tinde sa se apropie de valoarea ideala (2,4:1);

-raportul Ca/P, care in faza de alarma este intotdeauna mai mic decat valoarea ideala (2,6:1) datorita dominantei simpatice, in faza de rezistenta tinde sa stationeze intr-o pozitie intermediara cu dominanta simpatica sau parasimptica, chiar daca dominanta parasimpatica este prevalenta.

-viteza de oxidare scade, fiind posibil ca una dintre cele doua glande sa fie hipoactiva.

Faza III: Epuizarea

Organismul nu poate ramane la infinit in faza de rezistenta, de aceea, intr-un anumit moment se produce trecerea la a III a faza a S.A.G. in aceasta faza apare o “epuizare” suprarenaliana care nu mai reactioneaza la stimuli, nu mai secreta adrenalina, cortizol, cu prabusirea rezervelor energetice si a apararii imune.

Suprarenalele nu mai pot raspunde la stimularea simpatica si hipofizara, mecanismele de reglare ale metabolismului glucidic si energetic sunt blocate.

Disponibilitatea energetica minima reduce capacitatea defensiva a sistemului imunitar facand organismul mai susceptibil la boala, situatie pe care Selye o numea “boala de adaptare” (boala de stres): astm, ulcere, colite, aritmii si in final unele forme de cancer.

Date caracteristice pentru AMT in faza III:

-dominanta franc parasimpaticotonica (Ca/P>2,6:1);

-viteza de oxidare mult scazuta, cu activitate tiroidiana si suprarenala mult scazuta (Ca/P>> 4,2:1, Na/Mg

24/01/2020

Analiza minerala tisulara din firul de par

Este cel mai cunoscut si folosit instrument al medicinei functionala. Ofera informatii despre raporturile intre principalele minerale nutritive si asupra unor fenomene biologice fundamentale ale organismului:
• Functionarea proceselor oxidative la nivel celular-viteza de oxidare,
• Activitatea Sistemului Nervos Vegetativ, mai ales in legatura cu ansamblul de reactii adaptative la stres
Analiza minerala tisulara din firul de par cunoscuta si ca mineralograma se realizeaza in laboratoare speciale cu ajutorul spectrofotometriei de masa, rezultatul reflectand cantitatea din fiecare microelement continut in firul de par. Valoarea mineralogramei deriva nu din concentratia fiecarui element ci din raporturile care se stabilesc intre anumite elemente.

Sistemul Nervos Vegetativ Autonom, este acea componenta a Sistemului nervos care coordoneaza activitatea organelor interne si a tuturor proceselor biologice fara interventia constienta, trimite la nivel cerebral impulsuri senzoriale provenite de la nivelul vaselor, cordului si tuturor organelor interne. Aceste impulsuri genereaza raspunsuri reflexe din partea SNC, care prin fibrele eferente determina reactii adecvate din partea organelor si tesuturilor.
Sistemul nervos vegetativ autonom este impartit in functide de actiunile complementare pe care le exercita asupra organelor interne in 2 componente simpatic si parasimpatic:
• Stimularea simpatica, generata de situatiile de pericol, pentru raspunsuri de tipul “fugi sau lupta” . In cazul unui stres, creierul stimuleaza suprarenalele, care cresc sinteza de catecolamine; acestea determina cresterea nivelului de glucoza circulanta, pe calea glicogenolizei. De asemenea, un stres cronic va stimula corticosuprarenala sa secrete glucocorticoizi care pun la dispozitie organismului glucoza prin procesul de gliconeogeneza, realizata, in general, din proteinele structurale.
• SNV parasimpatic este destinat conservarii si refacerii rezervelor energetice fiind reprezentat de componenta nervului vag.
O zi din viata este marcata de alternante intre stimularea simpaticului si a parasimpaticului, care la randul lor determina variatii in absorbtia si excretia mineralelor. Cu ajutorul mineralogramei putem afla daca a existat o dominanta simpatica sau parasimpatica in ultimele 2-3 luni si modul in care organismul a reusit sa gestioneze stresul cu ajutorul activitatii glandelor endocrine.

Dominanta simpaticotonica

Raportul Ca/P < 2,6:1
Evoca modelul fazei de alarma a raspunsului la stres.
In fata unui stres acut, organismul raspunde prin cresterea stimularii suprarenale, medulara (catecolamine) si corticala (aldosteron, in prima faza, si mai apoi cortizol).
Stimularea suprarenalei
• Hipersecretia de adrenalina: are efecte cardiovasculare, metabolica (actiune hiperglicemianta (glicogenoliza) si lipolitica)
• Hipersecretia de aldosteron: creste retentia de Na si apa, iar pe AMT, cresterea Na atat in termeni absoluti, cat si relativ la K.
• Hipersecretie de cortizol: actiune hiperglicemianta (gluconeogeneza).
Hipofiza realizeaza o stimulare directa a SNV simpatic, prin care creste secretia de aldosteron, iar apoi, in faza urmatoare, creste secretia de cortizol. Stimularea de catre SNC a medulosuprarenalei determina o crestere imediata si directa a secretiei de adrenalina, si nu prin intermediul ACTH.
Stimularea tiroidei
• In timp ce hormonii suprarenalieni cresc disponibilul de combustibil, cei tiroidieni ajuta organismul sa optimizeze arderile, si astfel faciliteaza productia de ATP.

Dominanta parasimpaticotonica

Raportul Ca/P > 2,6:1.
In aceasta situatie, sistemul de productie energetica al organismului sufera o incetinire.
Predomina mecanismele de refacere, cu stimularea proceselor de digestie si de absorbtie.
Adesea dominanta parasimpatica indica epuizarea capacitatii de reactie a organismului, corespunzand fazei a 3-a de raspuns la stres.