Terapie ABA si logopedie

01/06/2022

Astăzi este o zi specială, sărbătorim copiii din întreaga lume,

Mic sau mare, pentru noi tot copil rămâne

Și noi pe această cale vrem a vă spune...

La mulți ani copii, să fiți fericiți și mereu cu zâmbetul pe buze!

11/05/2022

Bună ziua!
Astăzi vom răspunde la întrebarea: ,,Cum încurajez limbajul?”.
Pe pagina noastră am discutat pe larg despre acest subiect în alte postări, însă ca sfat general, vă spunem următoarele:

Creați oportunități pentru cereri. Poziționați itemii de interes în zone vizibile, dar inaccesibile pentru copil, iar când acesta manifestă interes pentru obiectul respectiv (întinde mâna să vă arate), dar nu verbalizează (nu denumește obiectul), în timp ce îi oferiți itemul nu uitați să îl denumiți ,,ciocolată”/,,baloane” etc. În cazul în care cel mic face un tact, extindeți folosind adjective sau verbe relevante: ,,ciocolată albă”, ,,fă baloane” etc.

Fie că vă folosiți de rutină sau de nevoile/ dorințele celui mic lăsați-l să vă ceară itemii de care are nevoie. Folosiți o oportunitate de mai multe ori (îi puteți oferi o bucățică de ciocolată că să va mai ceară, poate chiar spontan după ce anterior ați promptat). La început îl puteți prompta cu ce are de zis, apoi retrageți treptat promptul și nu uitați să folosiți extinderea pe care o aveți explicată într-o altă postare pe pagina noastră.

26/04/2022

Bună ziua! În urma întrebărilor pe care le-am primit din partea membrilor din această comunitate, ne-am gândit să răspundem public la aceste întrebări, și astfel informația să ajute mai mulți părinți. Prin urmare deschidem o rubrică intitulată ,,Sfatul zilei", care va cuprinde idei punctuale.

Astăzi vom răspunde la întreabarea ,,ce fac când cel mic refuză să meargă ținut de mână pe stradă?”

Sfatul zilei: În momentul în care doriți ca cel mic să meargă de mână însă refuză, îl puteți învăța să tolereze acest lucru. Pentru asta puteți seta mici intervale de genul: ,,Mergem de mână până la intrarea în magazin/ ține-mă de mână până în parc". Astfel copilul va avea niste repere concrete, ceea ce îi va oferi predictibilitate, iar așa îi va fi mai ușor să accepte să fie ținut de mână. Odată cu trecerea timpului creșteți timpul în care trebuie să vă țină de mână. Adaptați limbajul și reperele în funcție de abilitățile copilului și încurajați copilul pe durata deplasării ,,îmi place că mergi lângă mine/ e foarte bine că mă ții de mână".

24/04/2022

Paște fericit copii, s-aveți parte de bucurii,
Să creșteți mari și sănătoși,
Toată ziua să fiți voioși.

Și vouă părinți vă spunem,
Cu tot dragul de pe lume,
Paște fericit s-aveți
Alături de copiii iubăreți!

Hristos a Înviat!

02/04/2022

Dragilor, pagina noastră a ajuns la un număr de peste 1000 de urmăritori format atât din părinți, cât și din specialiști. Ne bucurăm enorm că informațiile livrate sunt pe placul dumneavoastră și vă ajută în procesul de recuperare al micuților. Am primit de asemenea multe mesaje frumoase de la voi, precum și sugestii despre ce ați vrea să mai postăm. Astăzi, în semn de mulțumire că ne urmăriți și ne apreciați activitatea, va invităm să citiți despre un subiect foarte important și anume autonomia. Întrucât este o postare mai voluminoasă, o regăsiți aici pe site-ul nostru, întrucât formatul de acolo ne permite să evidențiem anumite paragrafe, făcând astfel textul mai ușor de parcurs pentru cititori.

Vă mulțumim încă o dată!

https://abasilogopedie.ro/2022/04/01/copilul-cu-tsa-poate-fi-independent-autonomie/

08/03/2022

La mulți ani tuturor femeilor! Aveți toată aprecierea noastră, sunteți eroinele care își ajută neîncetat copiii, care au grijă de familie și de casă. Să fiți sănătoase și iubite în fiecare zi!

05/03/2022

Abilități pe care terapeutul ar fi bine să le aibă

Ne dorim să evidențiem o serie de skill-uri pe care considerăm că orice terapeut trebuie să le cultive astfel încât să fie un partener de joacă eficient. Ce înseamnă acest lucru? Adică terapeutul trebuie să fie atât un prieten, cât și un profesor meticulous. Este un mix interesant care facilitează învățarea întrucât așa cm bine știm din postările despre pairing, terapeutul trebuie să îi arate copilului că totul este mai amuzant atunci când este prezent, astfel încât interacțiunea să fie dezirabilă, cel mic să își dorească să petreacă timp de calitate cu persoana respectivă, aspect vital în special în perioada de pairing, pe care însă nu îl vom pierde din vedere nici pe parcursul procesului terapeutic. În același timp, dobandim controlul instrucțional ca să îi fim și profesori, să îl putem învăța lucruri noi. Pentru a putea realiza acest lucru, este nevoie ca terapeutului să îi placă realmente să predea, să fie în preajma copiilor, să comunice bine cu ei, să dea dovadă de creativitate pentru a menține interesul celor mici.

În continuare, o să menționăm câteva aspecte ,,la liniuță”, pentru a le evidenția:

-terapeutul poate urma și implementa un PIP
-poate lucra independent
-nu este deranjat de feedback-ul constructiv și îl oferă la rândul său părinților la sfârșitul sesiunii
-da dovadă de gândire critică (colectează și analizează datele tinând cont de diverse variabile; ia în calcul faptul că fiecare copil este diferit și ajustează modul de lucru)
-cunoaște bine principiile ABA și le aplică la momentul potrivit
-învață în continuare întrucât precum medicina, această disciplină evoluează constant, iar tehnicile de predare se rafinează
-este o persoană răbdătoare și perseverentă
-în modul de lucru dă dovadă de flexibilitate și prezență de spirit, necesare în cazul în care modalitatea de predare nu produce efectele așteptate/ apar variabile care nu au fost luate în calcul la ședință, iar terapeutul trebuie să se redreseze rapid
-are spirit de observație
-este organizat/ă, are un sistem clar de colectare a datelor

În încheiere vă recomandăm să fiți deschiși și să comunicați eficient cu echipa întrucât succesul demersului terapeutic depinde și de modul în care colaborați cu parintii, coordonatorul, logopedul.

15/02/2022

Cum îl putem ajuta pe cel mic în procesul de socializare?

Atunci când vorbim despre introducerea copilului cu autism în mediul social trebuie să luăm în calcul mai multe variabile pe care ar trebui să le discutăm cu echipa care implementează intervenția terapeutică.

Trebuie să ne gândim la nivelul abilităților pe care le are copilul nostru pentru a îi alege copiii potriviți și astfel să își dorească să aibă prieteni. În cazul în care copiii cu care el socializează au un nivel al abilităților mai crescut cel mic se poate supăra sau inhiba, în cazul în care copiii cu care interacționează au abilități mai puține decât el se poate plictisi sau își poate pierde motivația pentru interacțiune. Varianta ideală este să-i găsim copii cu un nivel similar al abilităților.

Copiii cu TSA pot ajunge adulți care să se bucure de interacțiunea umană, să își dorească și să prețuiască relațiile de prietenie (Foggoa & Webster, 2017). Pentru a avea șanse să ajungă dornici de interacțiune au nevoie de o intervenție care să se plieze pe nevoile lor la acest capitol.”

Continuarea articolului, dar și alte materiale utile, găsiți pe grupul de Facebook https://www.facebook.com/terapieabasilogopedie/. Nu ezitați să vă alăturați.

12/02/2022

Factorii determinanți ai tulburării de spectru autist

Astăzi o să vorbim despre factorii determinanți ai tulburării de spectru autist și am vrea să începem prin a spune clar că, părintele nu este vinovat de diagnosticul copilului. Este un subiect sensibil și am vrea să fie privit ca atare, întrucât da, sunt factori ce pot accentua întârzierea în dezvoltare (precum lăsatul în fața televizorului, lipsa de interacțiune socială), dar vom pune accentul mai degrabă pe factorii determinanți care, în cea mai mare parte, nu sunt în controlul părinților.

Înainte, în timpul sarcinii, și chiar și după naștere, anumiți factori pot influența probabilitatea de apariție a TSA-ului.

Înainte de naștere

Aici putem lua în calcul factorii genetici precum cazuri anterioare de tulburări din istoricul familiei (Xie et al., 2019). De asemenea, vârsta înaintată a părinților a fost studiată în raport cu posibilitatea apariției autismului la copil (Wu et al., 2016).

Una dintre explicații pentru legătura dintre vârstă și șansele crescute ca cel mic să aibă autism, este că pe măsură ce înaintează în vârstă, părintele este expus la mai multe toxine care vor influența în cele din urmă sarcina întrucât, vom explica în cele ce urmează, expunerea la substanțe nocive, a fost studiată în raport cu autismul.

În timpul sarcinii

Un factor predispozant ar fi dieta (vom invita un nutriționist să vorbească mai detaliat într-o altă postare despre alimentația din timpul sarcinii), precum și medicamentele utilizate, infecțiile apărute în timpul sarcinii, aerul poluat, traumele mecanice care afectează evoluția fătului, precum și traumele psihice. Traumele fizice sunt valabile și pentru momentul nașterii întrucât se pot întâmpla accidente.

După sarcină

O greutate mică la naștere, nașterea prematură. Aproximativ 7% dintre copiii născuți prematur au autism, comparativ cu 1%-2% dintre copiii din populația generală, sugerează o meta-analiză efectuată de Agrawal, Rao, Bulsara și Patole în 2018.

Uneori chiar dacă nu conduc la apariția autismului, anumiți factori pot determina tulburări de limbaj printre care, pe lângă cele menționate, amintim și traumatismele ce pot afecta aparatul fonoarticulator, afectând astfel capacitatea copilului de a se exprima, auzul. În plus, după naștere, în funcție de cm este stimulat și încurajat limbajul, precum și în funcție de alte variabile, unii copii pot ajunge să aibă tulburări de limbaj fie ele din sfera scris-cititului, a pronunției, a ritmului și fluenței etc.

Aici amintim inclusiv expunerea copilului în medii în care vorbirea nu este corectă, întrucât atunci când se fixează limbajul, pot fi preluate modele greșite. De asemenea, evenimentele stresante sau cu potențial traumatic, pot inhiba limbajul copilului. O altă situație pe care sigur ați observat-o este întâlnită la copiii care au crescut în medii unde se vorbea când română, când o altă limbă, iar aceștia nefiind susținuți în procesul de însușire a unei limbi străine, mai ales la o vârstă foarte fragedă, ajung să își însușească greșit limbajul. În aceste cazuri, putem vorbi de intervenție logopedică pentru a corecta eventualele probleme apărute.

În orice caz, vorbiți cu doctorul dumneavoastră și cereți sfaturi în momentul în care plănuiți o sarcină și mențineți legătura pe toată durata acesteia. Întrebați ce medicamente ar fi de evitat și încercați pe cât posibil să stați într-un mediu prielnic (aer curat, acces la mâncare sănătoasă) ținând cont că sunt anumite toxine, așa cm sugerează literatura de specialitate, inclusiv în anumite obiecte de plastic, care sunt folosite la scară largă, în ambalajele produselor consumate, în zone în care se construiește. Enumerăm o parte dintre aceste chimicale așa cm le-am regăsit în sursă, BPA, PCBs, DDT, PCDD (Bauset et al., 2016).

Vom atașa câteva linkuri suplimentare, ca să aveți la îndemână resurse pentru a aprofunda subiectul. De asemenea, faceți activitate fizică în măsura în care vi se recomandă întrucât știm că activitatea fizică ne ajută la menținerea sănătății, atât fizice, cât și psihice, ceea ce va aduce beneficii și sarcinii. Ca ultimă informație, într-un alt studiu a fost afirmat faptul că nivelul scăzut de activitate fizică, poate crește șansele de naștere prematură (Takami et al., 2018).

Bibliografie

Agrawal, S., Rao, S. C., Bulsara, M. K., & Patole, S. K. (2018). Prevalence of autism spectrum disorder in preterm infants: A meta-Analysis. Pediatrics, 142(3), [e20180134]. https://doi.org/10.1542/peds.2018-0134

Marí-Bauset, S., Donat-Vargas, C., Llópis-González, A., Marí-Sanchis, A., Peraita-Costa, I., Llopis-Morales, J., & Morales-Suárez-Varela, M. (2018). Endocrine Disruptors and Autism Spectrum Disorder in Pregnancy: A Review and Evaluation of the Quality of the Epidemiological Evidence. Children (Basel, Switzerland), 5(12), 157. https://doi.org/10.3390/children5120157

Takami, M., Tsuchida, A., Takamori, A., Aoki, S., Ito, M., Kigawa, M., Kawakami, C., Hirahara, F., Hamazaki, K., Inadera, H., Ito, S., & Japan Environment & Children’s Study (JECS) Group (2018). Effects of physical activity during pregnancy on preterm delivery and mode of delivery: The Japan Environment and Children's Study, birth cohort study. PloS one, 13(10), e0206160. https://doi.org/10.1371/journal.pone.0206160

Wu, S., Wu, F., Ding, Y., Hou, J., Bi, J., & Zhang, Z. (2017). Advanced parental age and autism risk in children: a systematic review and meta-analysis. Acta psychiatrica Scandinavica, 135(1), 29–41. https://doi.org/10.1111/acps.12666

Xie, S., Karlsson, H., Dalman, C., Widman, L., Rai, D., Gardner, R. M., Magnusson, C., Schendel, D. E., Newschaffer, C. J., & Lee, B. K. (2019). Family History of Mental and Neurological Disorders and Risk of Autism. JAMA network open, 2(3), e190154. https://doi.org/10.1001/jamanetworkopen.2019.0154

Background The aim of this study was to examine how physical activity (PA) before and during pregnancy influences pregnancy outcomes, particularly preterm delivery and mode of delivery. Methods This study was based on the Japan Environment and Children’s Study. A total of 92,796 pregnant women who...

09/02/2022

Cum câștigăm complianța copilului?

Cu toții ne dorim ca cel mic să fie cooperant atunci când vine vorba de realizarea sarcinilor pe care le are de făcut, dar lucrurile nu stau mereu așa cm ne-am dori. Ce facem când cel mic refuză să vină atunci când este chemat sau nu este deschis la ideile pe care noi le avem?
Iată o serie de strategii pe care le putem folosi cu scopul de a crește nivelul complianței:

1. Controlarea mediului, în așa fel încât atunci când copilul refuză să îndeplinească sarcina pe care a primit-o să nu poată accesa alte recompense din mediu.

2. Analizarea funcției pe care o are comportamentul de non-complianță (evitare, atenție). Astfel încât să ne putem regândi strategia pe care o folosim în aplicarea consecințelor.

3. Recompensarea pozitivă a comportamentelor de complianță atunci când acestea sunt manifestate de către copil, astfel el va înțelege în cele din urmă că are mai multe avantaje atunci când face ceea ce i se cere.

4. Emiterea unei instrucții în care el s-a angajat deja (spre exemplu dacă pune mâna pe clanță să închidă ușa în acel moment emitem SD-ul ,,Închide ușa'’) după care îl putem recompensa pentru că a îndeplinit cererea emisă de către noi.

5. Formularea instrucțiilor într-o notă pozitivă (în loc de ,,nu mai da din picioare” îi putem spune ,,stai si tu ca mine pe scaunel”).

6. Implicarea în sarcini cu un nivel scăzut de dificultate. Atenție, copilului nu i se va ușura sarcina după ce a refuzat o sarcină dificilă. Dacă i-am atribuit o sarcină prea dificilă îl vom ajuta să o finalizeze, dar nu i-o vom ușura în timpul acesteia, ci doar vom ține cont ca următoarea sarcină sa fie în concordanță cu abilitățile copilului.

Desigur ca fiecare copil este diferit și că o strategie bună pentru unul, pentru un altul ar putea să nu funcționeze. Trebuie să fim perseverenți în a găsi strategia potrivită pentru copilul nostru prin care să îi câștigăm cooperarea.

De asemenea strategiile menționate nu trebuie să fie aplicate individual, ele se pot suprapune în funcție de particularitățile fiecărei situații.
Complianța e importantă atunci când vorbim despre procesul de învățare, dar totodată poate avea implicații în procesul de socializare al copilului, la grădiniță/școală, cât și în rutina zilnică, iar asta poate ajunge să fie solicitant pentru părinte (Ostfeld-Etzion et al., 2015).

Sursă bibliografică:

Ostfeld-Etzion, S., Feldman, R., Hirschler-Guttenberg, Y., Laor, N., & Golan, O. (2015). Self-regulated compliance in preschoolers with autism spectrum disorder: The role of temperament and parental disciplinary style. Autism, 1-11. DOI: 10.1177/1362361315615467

27/01/2022

Recompensa și rolul ei în atingerea obiectivelor din terapie

Am amintit în postările anterioare de acest concept, iar azi îl vom detalia.

Importanța acestui element din terapie este dată de impactul pe care îl are asupra comportamentului întrucât, recompensa aleasă corect, întărește comportamentul. Dacă ne gândim la viața noastră de zi cu zi, suntem motivați de mai multe lucruri, ne dorim să obținem ceva și lucrăm pentru a ne îndeplini acel obiectiv. Încă din anii de școală primeam o bulinuță verde pentru un răspuns corect, o laudă sau…scăpam de teme dacă dădeam răspunsuri bune în clasă. Astfel, eram motivați să fim atenți pentru a avea mai mult timp liber.

Așadar, observăm în primul rând că ideea de recompensă este cât se poate de uzuală în învățare și nu are de-a face cu ideea de ,,dresaj”. Principiile behavioriste au o sfera largă de aplicabilitate. Inclusiv la locul de muncă, suntem recompensați cu prime, bonusuri șamd.

În terapie, când copilul dă un răspuns pe care ni-l dorim, oferim o recompensă pentru a ne asigura că acel comportament este urmat de o consecință plăcută. Astfel, întărind comportamentul o perioadă de timp, frecvența acestuia va crește și sunt șanse mai mari ca acesta să se repete în viitor.

Bineînțeles, copilul nu va rămâne dependent de recompensă fiindcă aceasta va fi retrasă treptat pe măsură ce comportamentul este învățat. Însă, pentru a avea efectul dorit, recompensa aleasă trebuie să fie eficientă. Așa cm nici noi nu suntem motivați de aceleași lucruri, nici în cazul copiilor nu vorbim despre o recompensă standard. Dacă pentru un copil mașinuțele de curse funcționează ca o recompensă puternică în urma unei activități, pentru altul ar putea fi vorba despre figurine ale personajelor preferate din desene. Sfera de interese este diferită și poate chiar restrânsă la începutul terapiei însă aceasta crește cu timpul. Totuși, pentru a avea o idee clară despre preferințele copilului, se va face o evaluare a recompenselor.

Este important să înțelegem că recomensele sunt de mai multe feluri și pentru a le alege corect ne bazăm pe evaluare. Copilul alege și stabilește o ierarhie a preferințelor sale în materie de gustărele, jucării de care este interesat. O să revenim cu detalii despre evaluare însă momentan să vorbim de clasificarea întăritorilor:

1. Recompensa primară:

Are rolul de a crește frecvența comportamentului și nu este condiționată. În această categorie intră recompensele edibile cu care, de cele mai multe ori, începe procesul terapeutic, întrucât, dată fiind sfera restrânsă de interese, se va apela la recompensa primară pentru a dezvolta abilități. Nu vă faceți griji, întrucât recompensa alimentară poate fi retrasă pe parcurs, astfel copilul nu va rămâne dependent de această formă de motivare. Chiar dacă la început oferim bucățele dintr-o ciocolată pentru fiecare răspuns, ulterior vom da recompensa la un interval de câteva răspunsuri (variabil/ invariabil). Acest tip de recompensă poate fi înlocuit ulterior prin asociere și nu numai, cu forme de recompensare cât mai naturale și adecvate contextului. Însă dacă simțiți reticență în privința acestei abordări, vă rugăm să vă amintiți dacă nu cumva și noi în copilărie, ne recompensam cu câte-o bomboană când terminam de învățat sau ne ofereau părinții/bunicii câte ceva pentru că am fost copii buni. Scoateți din context recompensa așa cm e ea percepută în acest domeniu și o să observați de fapt, cât de firească este, în special la început. Așa cm și noi am trecut de la bomboane la alte forme de recompensare (socială-lauda profesorilor, a celor din jur; financiară-salariul), așa și piticii vor trece treptat prin mai multe forme de recompensare.

2. Recompensa secundară:

Apare ca urmare a asocierii cu stimuli necondiționați (primari) sau care au fost condiționați anterior. Astfel, la început are un status neutru, iar prin asociere începe să funcționează ca întăritor. În timp ce oferim o bombonică, o putem asocia cu un zâmbet, cu aplauze. Astfel, mărim sfera de interese, iar cu timpul putem utiliza edibilul intermitent deoarece copilul o să dezvolte motivația de a lucra și pentru recompensa socială, activități, jucării. De aceea, spunem că cea secundară este condiționată.
Întărirea unui comportament poate fi pozitivă sau negativă:

1. Întărirea pozitivă:

Spunem că întărim pozitiv un comportament atunci când, ca o consecință imediată oferim o jucărie, o bombonică, o îmbrățișare copilului chiar după răspunsul dezirabil. Subliniem încă o dată că acestea trebuie să funcționeze ca recompense, trebuie să ne asigurăm că sunt valoroase pentru copil, că și le dorește. Dacă un copil cu care lucrăm preferă jeleurile, nu trebuie să fie valabil pentru toți copiii. Și nici pentru copilul respectiv jeleurile nu vor funcționa la nesfârșit întrucât apare senzația de sațietate.

2. Întărirea negativă:

Aici vorbim despre înlăturarea/ reducerea unui stimul ca urmare a unui răspuns, ceea ce conduce la creșterea frecvenței acelui comportament în viitor. Aminteam la început de școală, tuturor ne este familiară replica ,,După ce termini temele te duci la joacă”. Sunt principii pe care le-am mai întâlnit în viața de zi cu zi într-o formă sau alta, așadar când auzim ,,întărire negativă” nu trebuie să ne raportăm la ABA ca fiind un fel de bau-bau. Sunt principii bine documentate științific care ne ajută să modelăm comportamentul copiilor astfel încât ei să devină independenți și încrezători.

Urmează să revenim cu postarea despre evaluarea recompenselor. Sperăm că informațiile vă sunt de folos. Dacă aveți întrebări, ni le puteți adresa și vă răspundem cu drag!