05/04/2026
Un pasaj dintr-o carte, citat în altă carte (cea din imagine), care îmi amintește de a treia carte :)), de data asta una de ficțiune, "Deșertul tătarilor", în care protagonistul așteaptă marea șansă de a-și dovedi valoarea, până când își dă seama că viața a trecut pe lângă el.
"Psihologul Sheldon Kopp remarcă faptul că mulţi dintre pacienţii săi adulţi nu au putut renunţa la furia născută din ideea că fuseseră „înşelaţi", fiind privaţi de o copilărie fericită. În pasajul care urmează, citat din Sfârşitul inocenţei, el analizează câteva cazuri clinice în care sinele rănit este invariabil marcat de setea de răzbunare:
Imaginându-se eroi sau eroine ale unor basme încă în plină desfăşurare, aceşti oameni nu pot (nu vor) să accepte că ticăloşii care i-au dezamăgit vor scăpa nepedepsiţi sau că ei înşişi vor rămâne victime nevinovate, fără a primi vreodată vreo despăgubire. Cineva trebuie să-i răzbune şi să-i ocrotească, cineva care va îndrepta răul făcut de familii şi îi va răsplăti pe copiii buni. Această afirmaţie, dură dar cât se poate de adevărată, îmi reconfirmă concluziile trase în activitatea de psihoterapeut. Mulţi dintre pacienţii mei îşi dezvoltă o viziune exacerbată a propriei importanţe ca reacţie la sentimentele de inferioritate şi abandon care îi copleşesc. Ei nu pot concepe că ghinionul de care au avut parte este doar un eveniment întâmplător într-un univers aleatoriu şi îşi ridică suferinţele emoţionale la rangul de problemă vitală. În realitate, exacerbarea propriei importanţe şi a speranţei sinelui optimist de a schimba lucrurile sau a obţine răzbunarea nu sunt decât fantasme care ne protejează de ideea, şi mai înfricoşătoare, că în familiile noastre dreptatea pur şi simplu nu există. De fapt, nu va veni nimeni să cureţe mizeria din familie şi, cu cât rămânem mai mult acasă, aşteptând să fim salvaţi sau cu cât suntem mai prinşi în dramele familiale zilnice, cu atât ne diminuăm şansele de a începe o viaţă nouă. Fiecare zi petrecută într-un cămin neiubitor ne erodează încrederea în noi înşine şi, după ani în care am sperat în miracole, ajungem să fim convinşi de propria slăbiciune şi renunţăm la ideea de a ne elibera."
