20/10/2025
Se observă o practică tot mai răspândită: introducerea de consiliere psihologică imediat după un dezastru, chiar și atunci când nu este cerută de persoană, pe premisa că „primul ajutor psihologic este esențial”.
Așa au crezut și americanii în 11 septembrie 2001, când avioanele au lovit turnurile gemene. Asa a fost cu pandemia chiar si cu refugiatii din Ucraina. Era haos la TV, din România.
Alături de echipele de salvare, au fost trimise și echipe de psihologi.
Ulterior, s-a observat ceva surprinzător: consilierea psihologică impusă a făcut, în unele cazuri, mai mult rău decât bine, dacă persoana nu a cerut ajutorul.
Si are o logică simplă:
Ajutorul psihologic este extrem de util atunci când este solicitat, pentru că individul este pregătit cognitiv să îl primească.
Dacă este impus în faza acută a traumei, când persoana nu conștientizează încă nevoia intervenției, eficiența depinde exclusiv de metoda, educația și capacitatea psihologului de a interveni corect.
Trebuie înțeles un lucru fundamental:
"mintea are propriile mecanisme naturale de apărare și adaptare, diferite de la o persoană la alta."
Un psiholog care intervine fără să i se ceară poate perturba aceste mecanisme și chiar accentua trauma. D**a vorba romaneasca "Facerea de bine f###re de mama".
Vreti studi ca sa va convingeti? Cu toate ca aici inca se moare de foame iar escrocheriile sunt servite pe tava oamenilor simplii, va exemplific cateva. Recunosc nu le-am citit pe toate, si am mai preluat si de la alti colegi.
BMJ, trial randomizat – victime accidente rutiere (traumă acută „tip dezastru”) Debriefing imediat: fără beneficii la 3 luni.
La 3 ani: grupul de debriefing a avut rezultate mai slabe (simptome psihiatrice, anxietate de călătorie, durere, funcționare) comparativ cu control.
British Journal of Psychiatry – pacienți cu arsuri grave
La 13 luni: PTSD mai frecvent în grupul cu debriefing (26%) vs control (9%). Autorii concluzioneaza: „punem sub semnul întrebării înțelepciunea intervențiilor unice post-traumă.”
Cochrane Review (Rose, Bisson, Churchill, Wessely)
„Nu există dovezi că o singură sesiune de debriefing previne PTSD.”
În unele studii crește riscul de PTSD/depresie.
Recomandare: „debriefingul obligatoriu ar trebui să înceteze.”
Analiză critică (Kagee, CMAJ)
Confirmă datele Cochrane + trialuri negative.
Niciun beneficiu la morbiditate generală, depresie, anxietate.
Recomandare: oprirea debriefingului obligatoriu.
Revizuire narativă 2022 (Medwave)
„Niciun ghid nu recomandă psychological debriefing.”
Chiar dacă motivele variază (design, heterogenitate), concluzia practică e clară: evitați debriefingul.
Ghid NICE PTSD (2018, actual)
Recomandare explicită: „Nu oferiți debriefing focalizat psihologic pentru prevenția sau tratamentul PTSD.”
În UK, debriefingul a fost înlocuit cu screen-and-treat + Psychological First Aid (suport practic, nu forțat).
Atentatele din Londra – programe de outreach / screen-and-treat
Modelul de identificare și tratament țintit a fost fezabil și mai potrivit decât intervențiile universale imediate.
Literatură post-atac: se descurajează debriefingul imediat impus.
Sinteză 2023 (European Journal of Psychotraumatology)
Debriefing generic asociat cu unele rezultate negative.
Recomandare: aliniera la ghidurile actuale → fără debriefing universal, focus pe PFA, triere și tratament țintit.
Concluzie:
Intervenția psihologică nu trebuie impusă, ci oferită la cerere sau în urma unui screening profesionist.
Studiile, ghidurile și meta-analizele sunt clare: debriefingul obligatoriu NU doar că nu ajută, dar poate face rău.
Întrebarea e simplă:
Dacă dovezile există de peste 20 de ani… de ce continuăm să ignorăm știința si rezultatele concrete?
