17/05/2025
Interventia psihologica in timpul competitiei
În cadrul competițiilor, sportivii trebuie să atingă un nivel maxim de randament, în acord cu potențialul lor individual. Succesul este mai probabil dacă sportivul se află într-o stare optimă atât fizic, cât și psihologic (adică e bine „încărcat” și cu corpul, dar și cu mintea).
Pe parcursul unei competiții, putem distinge trei subperioade psihologice esențiale:
- Perioada de participare activă
- Perioada de pauză
- Perioada de participare activă cu intensitate redusă
1. Perioada de participare activă
După cm sugerează și denumirea, sportivul este activ implicat în acțiunea competițională (ex: timpul efectiv în care se luptă în kumite, servește în tenis, aleargă într-o probă de sprint).
🧩 În limbaj simplu: asta e perioada în care „se dă totul”, sportivul e în plină acțiune, direct în focul luptei.
Unele sporturi de scurtă durată (ex: sprintul, proba de viteză) sunt alcătuite doar din acest tip de perioadă. În schimb, sporturile complexe (fotbal, baschet, tenis) alternează această perioadă cu pauze și cu momente de efort mai redus.
2. Perioada de pauză
Această etapă apare între două secvențe de activitate intensă și poate varia ca durată, în funcție de specificul sportului (ex: pauza la fotbal, time-out în baschet, perioade în care un jucător stă pe banca de rezervă).
🧩 Pe românește: e „momentul de respiro” când ai voie să-ți tragi sufletul, să bei apă și să-ți aduni gândurile. Nu participi direct, dar mintea tot lucrează.
3. Perioada de participare activă de intensitate redusă
În această etapă, efortul fizic și solicitarea mentală sunt minime, oferind ocazia pentru o recuperare parțială.
🧩 E ca atunci când „mergi cu motorul la relanti” – corpul e în mișcare, dar nu tragi tare de el. Ai timp să-ți revii înainte sau după o perioadă intensă.
Aceste perioade sunt relevante mai ales în sporturile de durată lungă, fără pauze formale (ex: ciclism, maraton, schi fond). În schimb, sunt mai puțin prezente sau chiar irelevante în sporturi cu intensitate constantă (ex: gimnastică, judo, tenis).
🎯 Importanța psihologică a acestor perioade
În orice sport, recunoașterea acestor trei tipuri de perioade și înțelegerea particularităților lor este crucială. Ele determină ce nevoi psihologice are sportivul și ce strategii mentale trebuie aplicate pentru a susține performanța.
🧠 Intervenția psihologică în perioada de participare activă
Aceasta este faza decisivă, unde performanța trebuie să fie maximă. Psihologic, sportivii activează diferite tipuri de comportamente, grupate astfel:
1. Comportamente poziționale și atenționale
Permite menținerea unui nivel ridicat de vigilență față de acțiunile adversarului sau alți stimuli importanți.
🧩 Ex: un jucător de baschet trebuie să fie atent și la mingea din joc, și la mișcările adversarului pe care îl marchează. Trebuie să „vadă tot” dintr-o dată.
2. Decizii proactive (inițiative proprii)
Aici sportivul decide singur ce acțiune să ia, pe baza semnalelor din joc.
🧩 Ex: același jucător de baschet hotărăște să intercepteze mingea dacă simte că are șansa.
3. Decizii reactive (răspunsuri la acțiunea adversarului)
Sportivul reacționează rapid la un stimul – de exemplu, o mișcare ofensivă a adversarului.
🧩 Ex: dacă adversarul începe un dribling spre coș, jucătorul „țintă” reacționează imediat ca să-l oprească.
4. Execuția fizică a acțiunilor
Se referă la realizarea efectivă a mișcărilor – corect, rapid și eficient.
🧩 Ex: coordonare, forță, viteză – totul trebuie să funcționeze perfect pentru a „prinde” mingea sau a finaliza o lovitură.
Fiecare sport are un profil psihologic propriu – în unele, accentul cade pe execuție pură (ex: gimnastica), în altele pe reacție și decizie rapidă (ex: judo, karate-kumite).
🔄 Automatizarea comportamentului sportiv
În timpul competiției, mai ales în perioada de participare activă, sportivii nu au timp să gândească prea mult. Ei trebuie să funcționeze automat, pe baza antrenamentului.
🧩 Pe înțelesul tuturor: dacă stai să te gândești „ce fac acum?”, deja ai pierdut faza. Trebuie să reacționezi ca pe pilot automat – dar un pilot care s-a antrenat serios.
⚡ Activare psihologică și atenție
Două variabile esențiale influențează performanța:
- Nivelul de activare (energia mentală optimă)
- Atenția (capacitatea de a fi concentrat pe ce e important)
Un nivel optim de activare (nici prea jos, nici exagerat de sus) susține deciziile bune și execuțiile eficiente. Sportivul trebuie să fie într-o stare de flux – complet concentrat pe prezent, în control, fără distrageri.
🧩 Când ești „pe val” – simți că totul merge de la sine, corpul știe ce are de făcut, mintea e limpede, nu te temi, nu te îndoiești, ești în meci 100%.
Atenția eficientă presupune:
- Să detectezi rapid stimulii importanți
- Să comuți focusul atunci când situația o cere
- Să ignori distragerile externe sau interne
🧩 Dacă adversarul face o mișcare rapidă, nu te poți uita în tribună, nici să te gândești ce ai greșit cu 5 minute în urmă. Trebuie să fii „aici și acum”.
🧩 Concluzie
Pentru a funcționa eficient în competiție, sportivii trebuie:
- să fie bine pregătiți tactic și tehnic;
- să aibă reacții automate formate prin antrenament;
- să mențină nivelul optim de activare și atenție;
- să cunoască și să-și adapteze comportamentul la cele trei perioade competiționale.
🔁 Antrenamentul fizic fără pregătire mentală e ca o mașină bună cu GPS stricat – merge, dar nu întotdeauna unde trebuie.
