
23/07/2024
Dificultatea de ne uita și la părțile "mai puțin bune" din interiorul nostru are relevanță pentru psihicul nostru, avem nevoie să fim buni, integri, virtuoși.
Aceeași tendintă, însă, duce și spre respingerea trăsăturilor ce nu ne plac la noi înșine, proiectarea lor pe alte persoane care devin purtătorii umbrei. Nu sunt eu de vină, este celălalt. Ce nu se încadrează in imaginea de sine este respins, alienat, condamnat, judecat.
Atunci când facem asta respingem o parte semnificativă a ființei noastre, o parte vitală, plină de energie și resurse, o parte ce "vede în intuneric".
Calatoria de integrare a umbrei nu e lucru facil și poate fi munca unei vieți intregi, în care descoperim câte un strat pe care îl putem accepta și integra, ca apoi să se mai reveleze altele și altele și altele.
Și pe cât este de frustrant și dificil si pe câtă neputință produce uneori acest proces, pe atat este de liniștor să știu că nu exista absoluturi, că nu trebuie să fiu doar Bună, că pot să mă odihnesc lângă neajunsurile ființei mele și să adorm în liniștea procesului care se desfășoară oricum - întocmai precum ziua si noaptea, precum acțiunea și non-acțiunea.
🙏❤️